Rezultatele de la concursul Luxury

    A castigat Mara Stanciu. Voi trimite voucherul imediat ce il primesc, sper sa te bucuri de el.. Stiu ca nu s-au inscris multi in concurs, asa ca o sa imi donez cateva jucarii de plus :)) poate copilasii se vor bucura mai mult de ele.

    A.

Concurs caritabil de toamna

    A doua proba propusa de LuxuryGifts in cadrul SuperBlog-ului ne propune sa organizam pe blogul nostru un concurs sponsorizat de ei printr-un voucher de reducere de 50% pentru produse din gama butoni si bijuterii de fantezie (bijuterii cu cristale).
    Din pacate (sau din dorinta de egalitate intre concurenti?!) nu ne lasa sa dam si alte premii in afara voucherului. Eu una am inteles ca nu putem da alte premii concurentilor, dar asta nu inseamna ca nu putem da alte premii.. altor persoane.

   Te vei intreba probabil ce interes as avea sa dai premii altcuiva.

   Vreau ca pentru fiecare concurent inscris sa pun cate un leu deoparte si suma stransa sa o donez unui azil de batrani din Galati :). Pentru a putea strange acesti bani voi fi nevoita sa renunt la tigari o perioada de timp, dar cum se spune "scopul scuza mijloacele".
    Sper ca "efortul" (un fumator ma va intelege) sa merite si sa reusesc sa ma duc la azil cu mai multi banuti, nu doar 2-3 lei pentru ca m-as simti prost. Voi duce banii in ziua de 1 Decembrie (cred ca daca imi ajung banii voi lua cadouri/ alimente) si voi face poze pe care le voi publica pe blog (ca sa nu existe speculatii).

      Pentru a va inscrie in concurs trebuie sa:

  - scrieti intr-un comentariu ce semnifica toamna pentru voi
  - sa specificati numele si o adresa de mail

   * Castigatorul voucherului il voi alege prin intermediul site-ului random.org .

    Astept nerabdatoare inscrierile si parerile voastre. Concursul se termina la data de 21.11.2013.

Triathlon Challenge Mamaia 2013

      Nu stiu cati dintre voi ati auzit de www.trichallenge.ro/ . Acesta este un site care va pune la dispozitie toate informatiile necesare despre provocarea Triathlon Challenge care va avea loc in Mamaia la inceputul lui septembrie.
      Regulile sunt simple: poti participa fie intr-o echipa formata din 3 persoane (un alergator, un inotator si un biciclist), fie individual. Sunt mai multe categorii de efort, iar premiile sunt pe masura.
      Eu una mi-as dori sa particip ca alergator. Sa inot nu stiu, si pe bicicleta nu merg foarte bine. Cu alergatul alta e treaba. Am inceput sa alerg de la inceputul verii, dar trebuie sa recunosc ca nu am un progam constant. Daca as fi selectata, m-as apuca de treaba serios :).
      Sunt curioasa care imi sunt limitele. Oare mi le pot depasi?
      Daca sunteti curiosi, accesati site-ul de mai sus. Este de apreciat faptul ca avem astfel de initiative si in Romania, actiuni care promoveaza sportul si munca in echipa. Si poate.. cine stie?! Gasesti trei prieteni, formati o echipa.. si castigati si marele premiu. Oricine poate sa viseze, dar cei care isi transforma visele in realitate sunt cu adevarat puternici.

Doua genti, o singura poveste...

   Stau pe banca, in parc, rasfoind cu degetele tremurande paginile cartii care mi-a captat atentia in ultima saptamana. Din cand in cand imi ridic privirea dintre pagini si privesc analitic oamenii din jurul meu. Unii sunt fericiti, unii doar se straduiesc sa para, mai sunt si oameni tristi sau care au privirile confuze ori pierdute, dar toti par ca se afla aici din acelasi motiv: cauta raspunsuri in natura, in murmurul vantului sau in dansul lent al frunzelor, in albastrul cerului sau puritatea norilor, raspunsuri la intrebari nerostite care ii macina pe fiecare in parte.
    De cand m-am angajat mi-am format un fel de rutina: stau 8 ore pe zi intre patru pereti goi, in biroul meu, incercand sa dau tot ce am mai bun, sa muncesc la randament maxim. Uneori reusesc, alteori simt ca responsabilitatile ma coplesesc, dar de fiecare data imi termin progamul de munca cu zambetul pe buze. Imi asez cu grija documentele importante in servieta mea bej (obisnuiesc sa lucrez si acasa, chiar daca este stresant imi place locul meu de munca si ceea ce fac), apuc cu mainile tremurand de dorinta copertile unei carti incepute cu putin timp in urma si aproape alerg spre prima banca libera din parcul care se afla relativ aproape de casa mea. Restul timpului il petrec citind, este una din pasiunile mele cele mai intense, ma relaxeaza si ador sa vad cum nuantele apusului coloreaza paginile cartii in nuante iluzorii, pastelate..
    - Ma scuzati, este ocupat aici?
    Imi ridic privirea aproape deranjat, curios sa vad cine mi-a intrerupt firul gandurilor. O domnisoara ma priveste zambind incurcata. Obrajii ei sunt colorati intr-o nuanta fermecatoare de trandafiriu, buzele carnoase si ochii mari, albastri ca nuanta senina a cerului. Buclele aurii, de lungime medie, ii cad peste umerii fragili urmandu-i curba seducatoare a trupului. Este imbracata intr-o rochie rosie, de lungime decenta, care ii lasa la vedere picioarele lungi, parca scluptate. In picioare are niste balerini negri. Nu pot sa nu ii observ geanta de o culoare asemanatoare cu geanta mea, dar de dimensiuni aproape duble. Ma uimeste felul cum reuseste sa poarte geanta cu atat de multa eleganta, chiar daca probabil este destul de grea. Ma intreb ce se afla in geanta ei si intrebarea ma face sa zambesc.
     - Nu.. te poti aseza.
    Imi surade si se aseaza, punandu-si geanta langa servieta mea. Ii simt acum parfumul dulceag si ma infior. O observ cum isi deschide cu indemanare geanta si scoate o carte cu coperti gri. Nu pot sa cred! Citeste "Critica ratiunii pure" a lui Kant. Ii place filosofia. Probabil ca este atat de inteligenta cat este si de frumoasa. Zambesc si incerc si eu sa citesc, dar nu ma pot concentra. In jurul nostru toate bancile sunt ocupate si oamenii se plimba binedispusi. O privesc iar - pare concentrata, pierduta printre randuri.. Uneori imi pare ca si ea ma priveste, dar cel mai sigur am halucinatii. Dumnezeule, cat e de frumoasa! Mi-ar placea sa intru in vorba cu ea, dar daca ma fac de ras? Oare o sa imi para mai rau ca nu am incrcat nimic sau ca am dat gres?
     Adancit in propriile ganduri, incercand sa imi fac curaj sa intru in vorba, nici macar nu observ ca intunericul a acoperit totul in jur ca o mantie catifelata. Fata inchide cartea si apuca in graba geanta de pe  banca, apoi se ridica si pleaca pur si simplu. Ma simt dezamagit. Oftez si imi deschid si eu geanta sa pun cartea, vreau sa plec acasa, dar.. nu, asta nu e geanta mea! Asta este facuta din alt material, unul mai fin, si dimensiunile aproape duble.. hei, asta e geanta ei!
     Ma ridic grabit de pe banca si alerg, prinzand-o din urma.
     - Domnisoara.. ati incurcat.. gentile.
    Abia mai pot respira. Ma priveste amuzata si imi multumeste recunoscatoare. Urmeaza un moment stanjenitor in care amandoi nu spunem nimic, asteptand parca ceva ce amandoi ne dorim atat de mult. Inspir fortat incercand sa imi fac curaj, si pana la urma reusesc.
    - Stiu ca o sa para ciudat, dar.. ai vrea sa iesim undeva in seara asta?
    Imi surade.
    - Asteptam sa ma intrebi asta de cand m-am asezat langa tine.
    Facem schimb de genti si ne privim amuzati, apoi brusc imi dau seama de smecherie..
    - Ai facut-o intentionat! Ai incurcat gentile intentionat! ii spun razand.
   Rade si ea.
    - Shh.. hai sa mergem in centrul orasului, stiu eu un local superb, imi spune apucandu-ma galant de mana.
   Ii zambesc, simtind ca povestea noastra abia a inceput.
 
    Concurs organizat de Reeija, magazin online ce ofera genti dama.

Toti visam

  - Ce iti doresti sa fii .. atunci cand vei fi "mare"?
  O priveam cu ochii mari,sinceri.Notiunea de "om mare" mi se parea un viitor atat de indepartat.. Eram o copila,si pentru mine nu conta decat prezentul.As fi urat intrebarea pe care mi-o adresase, dar nu puteam. Eram doar un copil,si tot ceea ce puteam oferi era iubirea neconditionata si sincera.
  - Scafandru.
  Mama ma privea cu ochii mari,uimita.
  - Iubito,dar tu nu stii sa innoti.Tie iti este frica de apa.Nu vei fi niciodata un scafandru.Stii asta,nu?
  - O sa fiu.. o sa vezi.
  L-am luat pe Teddi (ursuletul meu de plus cu care dorm de la 6 ani) si m-am inchis in camera mea.Am plans un timp,dupa mi-am revenit..dar nu am uitat intamplarea.L-am rugat pe bunicul sa imi cumpere o enciclopedie dedicata studiului lumii acvatice,si am inceput sa invat fel de fel de denumiri ale unor pesti viu colorati, specii de rechini si balene, am inceput sa desenez stelute de mare.. parea ca imi urmez visul.Si totusi, nu am reusit niciodata sa invat sa inot.

  - Ce vrei sa te faci cand vei fi "mare"?
  Aveam 14 ani si credeam ca lumea e a mea.Am privit-o pe mama in sila,crezand ca replica este spusa doar asa.. ca sa faca conversatie.
  - Ce iti pasa tie?
  - E o intrebare fireasca.Cresti.Cresti,si eu vreau sa iti stiu dorintele.. draga mea,trebuie sa iti cunosc visul, altfel cum as putea sa te ajut sa ti-l indeplinesti?
  - Criminalist.
  Mama ma privea socata.
  - Astea nu sunt glume..
  - Mama,te inseli.Vreau o meserie care sa ma provoace,vreau mister,vreau sa fiu criminalist in New York.. Mama,ador orasul ala,am vazut atatea filme politiste.Sunt facuta pentru asta.
  - Draga mea,esti prea sensibila.Meseria aceea nu ti se potriveste.
  - Crezi tu..
  Am continuat sa citesc romane politiste cu lanterna,sub patura,pana cand adormeam.Am continuat sa urmaresc CSI,sa invat compozitia luminolului pe de rost,sa "studiez" cazurile unor celebrii criminali in serie.. pana cand mi-am dat seama ca nu voi putea privi niciodata un om mort ca pe un simplu caz.Si atunci am renuntat..

  - Ce facultate vrei sa urmezi?
  Aveam 16 ani si pierdeam timpul.Nu intrasem la ce liceu imi doream,si eram cam suparata.Trecusem printr-o depresie si ma simteam singura.
 - Vreau sa fiu psiholog.
 - Iubito,dar cum crezi ca vei putea fi un psiholog bun daca nu esti capabila sa iti rezolvi propriile probleme?
  Am inceput sa plang.Avea dreptate,avea dreptate iar eu nu ma simteam pregatita sa recunosc asta.

  A trecut timpul.Mi-am dat seama ca unele vise sunt doar niste iluzii in care de multe ori investim prea mult suflet,dar care ne ajuta sa supravietuim intr-o lume "a lor",dar sunt si acele vise care trebuie urmate, pentru ca fac parte din propriul destin.
  Acum tot ce vreau este sa scriu.Poate voi deveni un jurnalist cunoscut si voi calatori prin toata lumea, chiar si pana in New York.Si poate voi reusi si sa ma scufund in Marea Rosie, admirand multicolorul recif de corali.Si as putea fi un fel de psiholog pentru cei mai buni prieteni.. chiar daca nu sunt capabila sa imi dau sfaturi singura.
  Momentan doar visez..
  "Toti visam..asa incepe totul,ca intr-un vis.." (Mircea Eliade, "La tiganci")

Articol inscris in BLOG POWER 28cu urmatoarea tema (propusa de Cry) : 

Visul meu, copil fiind

- Ce vroiai să devii atunci când erai copil?

- Ce ai devenit acum, ai reușit sau ai ales altă cale în viață?

- Ai renunțat la dorințele tale pentru ceva ce-ți place sau ai fost nevoit?

Alte articole: Un vis indepartat Scrisoare catre viitor