As bea cu tine un pahar de vin..

   As bea cu tine un pahar de vin, iubita prietena. Ne-am imbata pana cand ne-ar fi sila de ei, de toti oamenii..
   Te-as imbata pana cand ai incepe sa gandesti ca mine. Estimez ca am nevoie de doua cisterne sticle de licoare parfumata. Chiar nu conteaza mijloacele, am in minte doar scopul.. ce idei nebune!
   Vreau sa stai pe canapeaua mea infasurata intr-un voal rozaliu si sa ai parul rasfirat si blond ca razele soarelui. Vreau sa ma privesti cu ochii aproape inchisi, vreau sa vrei sa ma jignesti dar sa reusesc sa iti omor ecoul cuvintelor acolo unde iti incepe conturul carnos al buzelor.
   Vreau sa detin controlul.. dar in relatia asta ciudata tu domini. Imi deduci toate jocurile si nu ma lasi niciodata sa incerc macar sa schimb ceva.
   De ce nu pot deschide usa, Singuratate? De ce nu te pot da afara pur si simplu? De ce nu te pit alunga cum am facut cu ei toti?!
   De ce nu pot rupe o parte din mine? Iti jur ca ar merita orice sacrificiu.

   A.

Azi am murit..

 M-am hotarat sa nu mai resuscitez un suflet care nu merita.
 Azi am murit.
 Si nu doar azi..
 Am murit incet incet in fiecare zi cand nu am avut incredere in mine, in fiecare zi in care mi-am frant inima sau mi-au facut iar promisiuni mincinoase..
 M-au omorat toti.Cu nepasarea lor.
 Dar a fost decizia mea.
 Am acceptat sa ma scufund intr-un abis din care nu mai pot iesi.
 Nu am facut nimic care sa impiedice asta.
 Nu am stiut sa am grija de mine,nu am stiut sa fiu alaturi de oamenii de care trebuia sa fiu..
 Azi am plans de nu mai stiu ce e cu mine.
 Ma doare groaznic capul,am ochii rosii si sufletul sfaramat.
 Si nu stiu daca o sa imi pot reveni vreodata.
 Azi am murit.. m-am inecat in multimea de lacrimi pe care nu a reusit nimeni sa mi le stearga.
 Pentru ca nu am lasat pe nimeni sa le stearga.
 Ma condamn singura.
 Ma condam la singuratate..
 Nu credeam ca o sa ajung vreodata in stadiul asta - sa imi fie mila de mine,sa doara atat de tare,sa agonizez parca..

   Azi am murit..ramane de vazut daca sufletul meu va fi asemeni unei pasari pheonix sau doar un biet soldatel de plumb..

Singuratate..

 
   Singuratate,durere,umilinta.. intr-un cuvant: depresie!

   De ce e atat de greu sa fiu eu?De ce doare atat de tare fiecare vorba a lor,a oamenilor pe care pur si simplu nu ii intereseaza soarta ta?Cate lovituri trebuie sa mai suport ca sa inteleg in sfarsit ca trebuie sa merg mai departe, ca imi pasa prea mult, ca sunt prea sensibila? Cand o sa vad in oameni ceea ce sunt cu adevarat, si nu ceea ce vreau eu sa fie?As vrea sa pot schimba lucrurile astea la mine..

  "Azi vreau sa uit de toti,azi vreau sa uit de mine.."