Ce gust are fericirea?

  - Ce gust are fericirea?
  - Banuiesc ca este dulce.
  - Dar daca este cladita pe nefericirea altcuiva?
  - Banuiesc ca e amara,pentru ca nu poti fi cu adevarat fericit.
  - Dar daca este doar o iluzie?
  - Banuiesc ca este cea mai dulce iluzie..
  - Si totusi,ai simtit vreodata gustul fericirii?
  - Nu.. doar al iluziilor.

  Pentru tine,ce gust are fericirea?

Toti visam

  - Ce iti doresti sa fii .. atunci cand vei fi "mare"?
  O priveam cu ochii mari,sinceri.Notiunea de "om mare" mi se parea un viitor atat de indepartat.. Eram o copila,si pentru mine nu conta decat prezentul.As fi urat intrebarea pe care mi-o adresase, dar nu puteam. Eram doar un copil,si tot ceea ce puteam oferi era iubirea neconditionata si sincera.
  - Scafandru.
  Mama ma privea cu ochii mari,uimita.
  - Iubito,dar tu nu stii sa innoti.Tie iti este frica de apa.Nu vei fi niciodata un scafandru.Stii asta,nu?
  - O sa fiu.. o sa vezi.
  L-am luat pe Teddi (ursuletul meu de plus cu care dorm de la 6 ani) si m-am inchis in camera mea.Am plans un timp,dupa mi-am revenit..dar nu am uitat intamplarea.L-am rugat pe bunicul sa imi cumpere o enciclopedie dedicata studiului lumii acvatice,si am inceput sa invat fel de fel de denumiri ale unor pesti viu colorati, specii de rechini si balene, am inceput sa desenez stelute de mare.. parea ca imi urmez visul.Si totusi, nu am reusit niciodata sa invat sa inot.

  - Ce vrei sa te faci cand vei fi "mare"?
  Aveam 14 ani si credeam ca lumea e a mea.Am privit-o pe mama in sila,crezand ca replica este spusa doar asa.. ca sa faca conversatie.
  - Ce iti pasa tie?
  - E o intrebare fireasca.Cresti.Cresti,si eu vreau sa iti stiu dorintele.. draga mea,trebuie sa iti cunosc visul, altfel cum as putea sa te ajut sa ti-l indeplinesti?
  - Criminalist.
  Mama ma privea socata.
  - Astea nu sunt glume..
  - Mama,te inseli.Vreau o meserie care sa ma provoace,vreau mister,vreau sa fiu criminalist in New York.. Mama,ador orasul ala,am vazut atatea filme politiste.Sunt facuta pentru asta.
  - Draga mea,esti prea sensibila.Meseria aceea nu ti se potriveste.
  - Crezi tu..
  Am continuat sa citesc romane politiste cu lanterna,sub patura,pana cand adormeam.Am continuat sa urmaresc CSI,sa invat compozitia luminolului pe de rost,sa "studiez" cazurile unor celebrii criminali in serie.. pana cand mi-am dat seama ca nu voi putea privi niciodata un om mort ca pe un simplu caz.Si atunci am renuntat..

  - Ce facultate vrei sa urmezi?
  Aveam 16 ani si pierdeam timpul.Nu intrasem la ce liceu imi doream,si eram cam suparata.Trecusem printr-o depresie si ma simteam singura.
 - Vreau sa fiu psiholog.
 - Iubito,dar cum crezi ca vei putea fi un psiholog bun daca nu esti capabila sa iti rezolvi propriile probleme?
  Am inceput sa plang.Avea dreptate,avea dreptate iar eu nu ma simteam pregatita sa recunosc asta.

  A trecut timpul.Mi-am dat seama ca unele vise sunt doar niste iluzii in care de multe ori investim prea mult suflet,dar care ne ajuta sa supravietuim intr-o lume "a lor",dar sunt si acele vise care trebuie urmate, pentru ca fac parte din propriul destin.
  Acum tot ce vreau este sa scriu.Poate voi deveni un jurnalist cunoscut si voi calatori prin toata lumea, chiar si pana in New York.Si poate voi reusi si sa ma scufund in Marea Rosie, admirand multicolorul recif de corali.Si as putea fi un fel de psiholog pentru cei mai buni prieteni.. chiar daca nu sunt capabila sa imi dau sfaturi singura.
  Momentan doar visez..
  "Toti visam..asa incepe totul,ca intr-un vis.." (Mircea Eliade, "La tiganci")

Articol inscris in BLOG POWER 28cu urmatoarea tema (propusa de Cry) : 

Visul meu, copil fiind

- Ce vroiai să devii atunci când erai copil?

- Ce ai devenit acum, ai reușit sau ai ales altă cale în viață?

- Ai renunțat la dorințele tale pentru ceva ce-ți place sau ai fost nevoit?

Alte articole: Un vis indepartat Scrisoare catre viitor

Ploaie = schimbare ?

  Nu stiu cum vad alti oameni ploaia,dar pentru mine ploaia a fost mereu simbolul schimbarii..
  Poate ca asa este.Sau poate ma incapatanez eu sa cred intr-un lucru (aparent stupid).
  Oricum,in orasul asta ploua destul de rar.Si nu mi s-a intamplat niciodata sa ma trezeasca la ora 4 o furtuna.. Era o furtuna cum am mai vazut doar odata in viata.Prea puternica.Cu fulgere si tunete care ma inspaimantau.. Am vazut asa ceva doar odata in viata.Si atunci am pierdut..si am plans.

Si trece timpul.. (poezie)

 

  A trecut timpul,

  si sunt aceeasi copila..

  Am aceleasi vise,

  dar parca nuanta este alta.

  A trecut timpul,

  si am aceeasi ochi negrii si mari

  dar privirea e alta

  si multi nu ma recunosc.

  A trecut timpul,

  si inima mea nu imi mai apartine,

  ti-am oferit-o intr-o seara rece de aprilie

  si n-am indraznit sa ti-o cer inapoi.

  

  A trecut timpul,

  dar rana inca doare,

  o durere ce face parte din mine

  si nu stie sa moara.

P.S:Desi au fost niste "scandaluri" pe blog in ultima vreme,eu nu il voi inchide.Am investit prea mult suflet,si nu o sa permit unor persoane "binevoitoare" sa faca ce vor pe aici.

  Si Sisii, uite.. o noua poezie.Am incredere ca cititorii imi voi recunoaste stilul.Tu poti sa o copiezi  adaugi la niste postari "scrise de tine" acum 928437 ani. 

  Ma bucur ca va place cum scriu si ce scriu.Si ca apreciati.

  Asta e tot ceea ce conteaza.

Te iubesc..

  Te iubesc,dar nu doar asta e important,
  de multe ori orgoliul conteaza mai mult
  si de asta suferim.

  Te iubesc,dar nu as indrazni sa ti-o spun,
  ma tem prea mult ca nu o sa iti pese
  si ma vei evita.

  Te iubesc,si iti jur ca daca ne-am fi intalnit in alt timp,
  si nu in unul gol si lipsit de sens ca acesta
  am fi putut fi impreuna.

  Te iubesc,dar iubirea asta
  cotrazice tot ceea ce sunt ca persoana,
  si de aici toata durerea..

Vacanta

  A venit si vacanta..si de cateva zile parca nu mai sunt eu.La inceput am fost bucuroasa,dar acum parca s-a instalat o rutina,si nici macar un episod din Dr.House nu ma face sa ma simt mai bine.
  Nu mai am idei.Vorbesc serios.. Cu exceptia lui "Rose" ( http://toategandurileaici.blogspot.ro/2012/06/rose.html ),unde chiar am prea multe idei (si sunt imposibil de aplicat toate),nu mai am idei.Si e cam frustrant..
  Si mai exista o parte aiurea.Nu stiu sigur daca mi-e dor de "ei" (colegii mei),sau daca imi este dor de "el".. Mai avem 79 zile de vacanta (sper ca nu sunt singura care le numara :D) si mie deja mi-e dor.. Sper sa merite asteptarea.M-am decis sa ma schimb,am inceput cu atitudinea si stilul de viata..

  "Azi noapte te-am scos din inima mea si dimineata te-am regasit iar.. Si nici nu stiu ce as vrea sa fie,mereu noapte sau poate mereu zi.." (Alice Nastase)

Adio,suflet de copila!

"Ceilalti lupi m-ar sfasaia,daca ar sti ca urletul meu e,in realitate,un plans.." (O.Paler)

 Nu sunt puternica.Sunt slaba.Inauntrul meu zace inca o copila care inca mai are suflet..dar reusesc,de cele mai multe ori,sa imi ascund aceasta latura.Si o ascund atat de bine,ca uneori nu o mai gasesc nici eu.Unde esti copila,si de ce te ascunzi?Nu am chef de jocuri.. Uite,uita-te ce fac,ce spun,ce gandesc si spune-mi: iti place cum am ajuns?
  Uneori jur ca as dori sa ucid aceasta parte din mine.Dar nu pot..daca ea moare,inseamna ca ar trebui sa mor si eu.Dar oare chiar ar trebui sa mor?Am vazut multi oameni care traiesc,desi si-au pierdut atat sufletul de copil cat si umanitatea in cele din urma..
  Vreau sa te ucid,copila.A trecut vremea ta.E tarziu,e prea tarziu ca sa existi din nou.Nu mai lupta.Nu mai are rost.

 "Ceva nu mai e la fel (..).Simt in mine cum o umbra pune stapanire pe mine,o umbra cu acelasi contur dar cu alt gust,altul decat al meu.Si mi-e frica" (Gladiola)

Ce noapte nebuna..

  Eu nu o sa fiu niciodata normala.Nu ai cum sa fii normal in situatii ca astea,cand fericirea ta are aroma de kent mentolat,alcool sau cand conteaza prea mult parerile nesincere ale unor oameni de care nu ar trebui sa iti pese.Nu ai cum sa fii normal cand normalitatea este subiectiva si nici nu poate fi definita cum trebuie.

  Am sunat-o pe la 12 noaptea.Plangeam,se stransesera prea multe,si nici macar nu stiam cu cine sa vorbesc. Nu stiu daca ma credeti sau nu,dar sa ai o prietena care sta atat de aproape de tine si cu care esti si colega e cel mai bun lucru.Cel putin asa parea,la ora aia..
  Nu a putut sa vina la mine,dar m-am dus eu la ea.Am avut noroc ca mama nu era acasa.I-am lasat un bilet tatei, mi-am facut ghiozdanul si cam asta a fost.. Oricum,am ajuns la ea si am reusit sa imi scriu la mate, chiar daca bausem Redds.Am si fumat.. din nou. 11 zile in care ma abitnusem s-au dus..credeam ca nu sunt dependenta,dar cand am vazut pachetul ma comportam ca un copil mic ca mine in dimineata de Craciun,cand desfaceam toate cadourile.. Cred ca sunt dependenta.Defapt,sigur sunt dependenta.Si 11 zile este o victorie mult prea mica,in comparatie cu cate batalii urmeaza sa pierd.
  Am adormit pe la 3, m-a trezit ea la 6,si nu au tinut nici rugamintile mele,nici amenintarile ca nu ma dau jos din pat orice s-ar intampla.. oricum, mai tarziu i-am multumit.In orice caz,cu mine somnoroasa nu te pui..
  La scoala a fost ciudat.Tare.Am avut un chef nebun de scris.Atat de nebun,ca am trecut pe acasa sa imi iau caietul in care incepusem un fel de poveste abstracta (nu stiu ce e in mintea mea,dar scriu povestea aia de fiecare data cand sunt trista,si imi dau seama acum ca am destule pagini scrise..) .La scoala am scris.La scoala nu am plans,la scoala am scris.E bine.Era cel mai bun lucru pe care il puteam face.Nu mi-a pasat nici ca baiatul cu ochii albastrii a incercat sa afle ce scriu.Nu ar trebui sa ii pese.E povestea mea,sunt personajele mele (unul din ele seamana foarte mult cu el,la aspect si atitudine,sunt nebuna,nu trebuie sa il las sa vada caietul!) si daca el are chef de glume (cum facea si cu poeziile mele - alea mai triste ce-i drept) nu are decat sa si le tina pentru el.Oricum,e ciudat cum trece de la stari gen "de cand iti pasa tie? (..) poti sa ma lasi in pace" la "de ce nu ai mai stat cu noi sa fumam azi?Te simteai prost printre liceeni din astia ca noi?".Mda,s-a apucat de fumat.El,ala care mereu ma privea acuzator,dar care niciodata nu a incercat sa ma ajute in vreun fel.Dar nu am nevoie de nici un ajutor.E viata mea.Mereu a fost.O sa imi impun propriile limite.Promit.

  P.S:Am scris cam mult..dar prea putin.Am prea multe ganduri in cap.Si ar cam trebui sa ii spun cuiva ca "lasitate" inseamna sa renunti atunci cand stii ca exista o sansa.Dar nu mai are rost..