Si trece timpul.. (poezie)

 

  A trecut timpul,

  si sunt aceeasi copila..

  Am aceleasi vise,

  dar parca nuanta este alta.

  A trecut timpul,

  si am aceeasi ochi negrii si mari

  dar privirea e alta

  si multi nu ma recunosc.

  A trecut timpul,

  si inima mea nu imi mai apartine,

  ti-am oferit-o intr-o seara rece de aprilie

  si n-am indraznit sa ti-o cer inapoi.

  

  A trecut timpul,

  dar rana inca doare,

  o durere ce face parte din mine

  si nu stie sa moara.

P.S:Desi au fost niste "scandaluri" pe blog in ultima vreme,eu nu il voi inchide.Am investit prea mult suflet,si nu o sa permit unor persoane "binevoitoare" sa faca ce vor pe aici.

  Si Sisii, uite.. o noua poezie.Am incredere ca cititorii imi voi recunoaste stilul.Tu poti sa o copiezi  adaugi la niste postari "scrise de tine" acum 928437 ani. 

  Ma bucur ca va place cum scriu si ce scriu.Si ca apreciati.

  Asta e tot ceea ce conteaza.

Adio iluzie!

 Oare toti oamenii merita o noua sansa?
 Oare toti meritam sa gasim un suflet pereche,oare toti meritam sa fim fericiti?!
  Eu nu cred ca merit..

  ...

  Azi am inchis ochii si am incercat sa te scot din sufletul meu. Dar te vad aproape in fiecare zi si chiar nu cred ca este posibil sa te uit. Te urmaream azi cu privirea, erai in fata mea,chiar langa mine..si ma intrebam unde este baiatul acela dragut din visul meu. Baiatul acela traieste doar din iluziile mele,sau esti chiar tu?!
  Nu vreau o poveste de dragoste. Nu vreau nici macar un amarat de sarut sau o imbratisare.Vreau doar o doza de curaj,de optimism. Vreau sa nu mai vad doar un sfarsit al unei povesti nescrise atunci cand te privesc..

  Nu merit sa fiu fericita.
  Pentru ca am fost fericita in "lumea mea" , si lumea asta a fost doar o iluzie.. si te-am pierdut.. daca pot pierde ceva care nu mi-a apartinut niciodata..doar in vis.
 
  E timpul sa merg mai departe si sa imi sterg lacrimile.
  Nu vreau sa mai sufar,nu mai suport sa te uiti la mine ca la o ciudata.
  Mi-e teama ca atunci cand ma voi schimba sa nu te mai vreau,sa imi schimb parerea despre tine.Dar este un risc pe care o sa mi-l asum..

                        "Adio,iluzie.."
 
  

Provocari.. e jocul meu!

 Te provoc!
 Poti sa imi spui ca iar gandesc ca un copil.
 Poti sa te superi.
 Nu ma intereseaza.
 Hai sa ne jucam.Macar putin.

 Te provoc sa te indragostesti de mine.
 Stiu ca nu o sa reusesti.
 Te provoc sa imi alimentezi iluzia.
 Stiu ca faci deja asta.
 Te provoc sa ma ajuti sa cred ca visul asta este pura realitate..
 Poti?
 Oare o sa faci asta vreodata?Este posibil sa am dreptate, este posibil ca iluzia sa devina realitate?!
 ...
 Cred ca asta depinde doar de tine.

 Oare sunt fraiera ca incep sa te iubesc neconditionat?Ca nu imi pasa ce zic altii despre tine?
 Oare gresesc atunci cand ma uit la tine cam mult timp?Ca nu iti spun ce simt clar?
 Sau e greseala ta ca nu ma intelegi,ca nu incerci sa ma intelegi?!

 Niciodata nu am putut sa ma inteleg cu toti oamenii.
 Am preferat sa tac decat sa spun vreo tampenie.
 Am preferat sa fiu mai retinuta in gesturi.
 Am asteptat mereu momentul potrivit.
 Sper sa existe si un "moment potrivit" pentru noi 2.Trebuie sa existe..

 "Timpule..hai sa fim prieteni!"