Bunicul si televizoarele

   Imi aduc aminte adesea de bunicul meu, de felul in care vorbea sau de cat de speciala ma facea sa ma simt. Ziua in care mi-a pictat portretul ("Frumoasa perspectiva din viitor" - cum ii placea sa il numeasca) a fost una din cele mai speciale din viata mea.
   Ating adesea tusele de culoare imprimate pe panza si conturez chipul rece si palid al fetei infatisate in tablou: este bruneta, frumoasa si tine o carte in mana. Privirea ei este oarecum stranie si fragilitatea trupului ei ma inspaimanta. Acolo ar fi trebuit sa fiu eu, dar fata straina se incapataneaza sa imi zambeasca stramb din mijlocul unor rame albastre. As vrea sa ma apuc sa retusez tabloul dar stiu ca asta e tot ceea ce mi-a mai ramas de la bunicul meu: o perspectiva a unui viitor confuz si fara el.
   Imi amintesc ca fiecare om din sat purta pentru el un respect aparte. Toti oamenii il salutau si toti cautau sa fie in preajma lui. Era o persoana cu un suflet bun si cu o sensibilitate care imi dadea deseori iluzia ca triumful binelui este inevitabil.
    Imi amintesc ca obisnuia sa priveasca ore intregi meciuri de fotbal si ca am urat acest sport doar pentru ca imi rapea putinul timp pe care il puteam petrece impreuna. Mi-a spus de multe ori ca pe vremea lui televizorul "era un lux" si ca functiona doar cateva ore pe zi. Era foarte mandru ca el si bunica au avut primul televizor din sat si ca in jurul "cutiei fermecate" se adunau zilnic localnicii ca sa priveasca ultimele noutati. Isi amintea de imaginile alb-negru si de calitatea lor proasta, de linistea care se lasa atunci cand erau difuzate emisiunile si de cenzura impusa informatiilor difuzate. Bunicul a prins si "epoca culorilor", cand televizoarele redau doar imagini colorate si de o calitate putin mai buna dar (din pacate) ocupau foarte mult spatiu.

    Imi pare rau ca bunicul nu a apucat sa vada evolutia acestor electronice: de la adevarate cutii care redau sunet si imagini la televizoare cu ecran de cativa mm, capabile sa redea imaginile in milioane de culori si la cea mai buna calitate. Ele pot fi conectate la computere sau chiar la telefoanele inteligente,iar pentru achizitionarea lor exista numeroase oferte cu reduceri mai mult sau mai putin avantajoase.
   Uneori imi imaginez placerea cu care bunicul meu ar privi meciurile in prezent, la o plasma "de ultima generatie".


   Articol scris pentru SuperBlog 2014.

Balada fetei care a uitat sa se ingrijeasca

   Ma uit la tine cat esti de frumoasa,

   Dar nu vii niciodata devreme acasa..

   Ma tot intreb: fara atatea trucuri,

   Ti-ai mai permite tu atatea lucruri!?

   De mica erai constienta ca arati bine

   Si parca aveai prea multa incredere in tine,

   Dar cred ca ai uitat de acele momente

   Cand fizicul tau era prea plin de defecte.

   Atunci credeai ca daca ai forme si zambetul fumos

   Ingrijirea corpului este de prisos,

   Baietii se uitai pe strazi insistent la tine

    Dar doar atunci cand erai imbracata bine.

    Stiu ca ai crescut intr-un sat uitat de lume

    Si ca ti-e teama si acum de presupuse glume..

    Tu aveai alergie la apa si sapun

    Si de aproape le urai tuturor "drum bun".

    Poate cu dusurile dese te-ai fi invatat,
    Dar ceara pentru epilare era un chin curat..
    Mergeai cu haine lungi in cluburile tari
    Si ascundeai cu succes firele prea mari.

    Prietenele tale, in fuste si rochite
    Se distrau si nu pareau niciodata triste,
    Iar tu sorbeai din cocktail si le priveai atent
    Cum se destrabalau, dansand indecent.

    Cand ai probat si tu prima data o rochita
    Privind in oglinda ai devenit brusc trista..
    Parul de pe picioare te-a cam deranjat
    Si te-ai hotarat sa incerci ceara pentru epilat.

    Ce chin! Ceara era prea greu de incalzit
    Si pusa pe picioare ea chiar frigea cumplit..
    Dar in acea nebuna zi tu chiar te-ai bucurat:
    Atunci (doar pentru tine) epilatul fusese inventat.

    Cand mi-ai cerut un sfat, prietena mea buna
    Ti-am zis sa-ti iei un IPL sa mearga toate struna,
    Parul de pe corp sa nu te deranjeze
    Si nimic in viata sa nu te mai jeneze.

    Ma bucur ca m-ai ascultat, acum te simti frumoasa,
    Din club parca nu vrei sa mai pleci acasa,
    Baietii te sorb din priviri atent,
    Iar pentru epilare nu mai platesti vreun cent.



Articol scris pentru SuperBlog-proba 4.

O poveste cu si despre Cupidon

 
   Proba 3 pentru SuperBlog 2014 este propusa de COLOP Romania si ma inspira sa scriu o poveste.. sper sa va placa :).

   Inca din cele mai vechi timpuri, Cupidon isi purta rebel tolba cu sageti atarnata pe umarul stang si strabatea intreaga lume scriind povesti de dragoste nemuritoare. Sageta oamenii la intamplare, fascinat de rapiditatea cu care oamenii se indragosteau si isi uitau principiile, fiind capabili de orice in numele iubirii. Pana si el ajunsese sa considere ca dragostea este cel mai nobil sentiment, singura cale spre fericire.
   Cupidon primea foarte rar ordine de la Zeus si se considera cu adevarat liber. Vizita orice colt al lumii si nu conta daca se afla intr-un oras aglomerat sau intr-un sat pustiu, mereu gasea oameni care - in adancul fiintei lor - isi doreau din tot sufletul sa se indragosteasca. Atunci arunca una din sagetile electrizante asupra lor si magia se producea: oamenii se indragosteau iar iubirea era mai presus de ratiune. Uneori se intrista pentru ca oamenii isi frangeau reciproc inimile, dar inca considera ca iubirea adevarata (fie ea chiar si efemera) merita orice sacrificiu.
    Cupidon a fost surprins cand Zeus i-a poruncit sa arunce sagetile dragostei asupra a doua zeitati foarte diferiti: Afrodita (cea mai frumoasa zeita, o faptura celesta inzestrata cu o gingasie care ii uluia pana si pe zei) si hidosul Hefaistos (cel mai priceput fierar din Olimp). Chiar daca nu intelese de ce Zeus ii cere acest lucru a fost nevoit sa o urmareasca pe Afrodita si sa o sageteze fix in inima, dar zeita - dibace, sireata, care nu isi dorea sa se indragosteasca de un zeu atat de diferit si hidos ca Hefaistos - si-a smuls sageata din inima si a rupt vraja lui Cupidon.
    Uluit, zeul dragostei a alergat la Hefaistos (care era indragostit nebuneste de Afrodita). Fierarul i-a confectionat o "arma" a dragostei care o putea "rapune" chiar si pe zeita frumusetii: o stampila aurie, micuta, incarcata cu magia si puritatea dragostei. Cupidon a luat stampila si a plecat indata in gradinile Olimpului si cand a gasit-o pe Afrodita s-a apropiat de ea si i-a imprimat cu micuta stampila cuvantul "IUBIRE" pe mana. Zeita a simtit cum caldura si magia iubirii o inunda si de indata a vazut in Hefaistos tot ceea ce cautase o viata intreaga: un barbat cu un suflet bun, capabil sa o iubeasca si sa o respecte o eternitate.
    Lui Cupidon i-a placut atat de mult stampila ca a pastrat-o, renuntand la greoaia tolba de sageti. Hefaistos i-a fost atat de recunoscator lui Cupidon ca i-a faurit mai multe stampile menite sa il ajute sa imprastie prin lume magia dragostei: "IUBIRE", "DARUIRE", "DRAGOSTE", "INTELEGERE" si "INCREDERE". Acum Cupidon era capabil si sa imbunatateasca povestile de dragoste ale oamenilor, sa faca ca iubirea sa fie cu adevarat nemuritoare. Hefaistos a gasit faurirea stampilelor mult mai interesanta decat cea a armelor si a infiintat propria firma numita COLOP, zeii laundandu-i inventia si dorind fiecare cateva stampile personalizate capabile sa faca lucruri magice.
   
     Si toti au trait fericiti si pentru todeauna..

Pentru Carla

   Cand eram copil obisnuiam sa cred ca in fiecare din noi se afla un mic Univers. In mod ciudat, Universul meu se rasfrangea si in exterior. Credeam ca intreaga lume a fost creata pentru mine.. toate astea inainte sa o cunosc pe ea.

   Cred ca toti suntem meniti sa cunoastem o persoana care sa ne transforme toate convengerile in intrebari, toata siguranta in nesiguranta, sa produca in noi schimbarea si sa ne lumineze intreaga fiinta. Pentru mine acea persoana a fost Carla. Nu prea vorbesc despre ea, dar o visez deseori. Nu i-am uitat niciodata zambetul (imaginea lui ma rascoleste uneori). Inainte sa dorm (cand nu ma gandesc la un oarecare "el") repet in minte citatele si sfaturile pe care obisnuia sa mi le spuna. Incerc sa mi-o imaginez acum - matura, fericita, cu o familie frumoasa - dar mintea mea nu este destul de inteligenta sa proiecteze o astfel de imagine. 

   Am petrecut impreuna o vara si cred ca a fost singura perioada din viata mea cand am fost fericita atat de mult timp. Obisnuiam sa stam noaptea pe acoperisul unui bloc din centrul orasului, sa bem vodka ieftina si sa fumam tigari mentolate. M-a invatat atunci ca imi este frica de inaltime doar cand haul este luminat de soare.. m-a invatat sa imi ascult mereu instinctul si sa plec atunci cand simt.. m-a invatat ca viata este mult prea scurta pentru regrete si sperante iluzorii.. m-a invatat ca toti oamenii merita o a doua sansa si ca oricine se poate schimba cu putin ajutor.. m-a invatat ca iubirea exista pretutindeni, intr-o multitudine de forme si feluri.. m-a invatat ca Universul este pentru oricine si toti oamenii merita sa traiasca asa cum isi doresc.. m-a invatat ca viata este singura noastra sansa pentru fericire.. m-a invatat sa regasesc bucurie si speranta acolo unde vedeam doar intuneric si moarte. 

   Cred ca s-ar supara pe mine daca ar vedea cum i-am "uitat" principiile si am trait in stilul meu caracteristic. 

   Ii multumesc pentru ca a avut atata rabdare cu mine in 3 luni cat nu ar avea altii in 100 de ani si pentru ca m-a format ca om, pentru toate amintirile frumoase, sfaturile si pentru cea mai minunata vara din viata mea.

   Oriunde ai fi, iti urez la multi ani si sper din tot sufletul sa fii fericita. Mi-am respectat promisiunea si nu te-am cautat, stiu ca nu o sa citesti randurile acestea haotice dar sper (hilar!) sa iti mai amintesti de mine. 

   Te iubesc!

Nu stiu ce titlu sa pun dar nu ma pricep la poezii

     Parca ma stii de-o vesnicie
     si vezi prin mine tot ce vrei,
     dar nu mai vrei..

     Nu m-ai inteles niciodata,
     sau poate doar m-ai cunoscut
     prea bine..
 
     Educa-ma tu si pe mine
     ca m-ai pierdut
     prin minti straine.

     Nu ma-ntreba iar cine sunt
     de parca-s sti ce sa raspund..
     Nu mai sunt eu.
     
                         *

     Cand iarna iarasi va veni
     Nu-ti voi mai scrie poezii,
     Poate inveti sa-ti fie dor.

O masina cum toti am visat

   
    Abia ai facut 18 ani,
    Esti si adult dar si copil..
    Adolescent - tot fara bani,
    Nebun, fericit si agil.

    Cred ca toti la varsta majoratului am impartit acelasi vis - o masina noua pe care cand o conducem sa ne dea senzatia de libertate. Personal ii invidiez pe cei care au parinti cu o stiuatie materiala mai buna - cu siguranta au primit ceea ce si-au dorit.
    Consider ca o masina este utila pentru oricine deoarece te poate scapa rapid de aglomeratia din autobuz (nu sunt ipocrita, dar merg destul de mult cu autobuzul si am avut cateva experiente neplacute) si poti ajunge oriunde facand economie de timp. In zilele noastre sa ai masina ta proprie a devenit aproape o necesitate.
    Constat ca multi dintre noi tin cont mai mult de aspect si mai putin de detaliile tehnice cand vine vorba sa isi aleaga autovehiculul. Cred ca este important ca raportul calitate-pret sa fie unul bun: nu vreau sa cumpar o "marca", ci o masina sigura pentru mine si familia mea si cu un design placut.
 

   
    "Visez ca la varsta de 18 ani am primit cadou masina visurilor mele: o masina Toyota rosie, draguta si care acapareaza toate privirile in trafic. Sloganul "Go Fun Yourself" chiar a fost bine ales - cu aceasta masina condusul este distractiv, sigur, o experienta minunata!
     Nu o sa va plictisesc cu o gramada de detalii tehnice (pentru ca habar nu am): sunt fata si nu ma pasioneaza astfel de chestii. Important este ca ma simt bine cand o conduc. Obisnuiesc sa las toate geamurile deschise si joaca vantului prin parul meu imi confera o senzatie de libertate cum nu am mai simtit niciodata. In protbagaj am loc pentru toate cumparaturile mele, iar in spatele meu pot sta oricand prietenii mei. Nu am crezut niciodata ca condusul poate fi atat de distractiv si sigur - amandoua in acelasi timp! Am masina asta de cateva luni si inca sunt entuziasmata atunci cand o conduc. Nu cred ca o sa ma plictisesc niciodata de ea (si sincer de obicei ma plictisesc destul de repede de oameni, actiuni sau obiecte). Sunt sigura ca aceasta masina este cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodata..".
    

Articol scris pentru SuperBlog, proba 2.

Du-te naibii

   Sunt beata.. si patetica.. si cand beau ma gandesc la tot felul de tampenii.

   Multumesc ca mi-ai amintit ca aproximativ toti oamenii pe care ii cunosc sunt javre. Sunt prea putine exceptii, si ma doare cand vad ca tocmai acele persoane cu suflet frumos sunt batjocorite si neluate in serios.

    Nu stiu daca acum gandesc altfel sau nu gandesc. O sa scriu tot ce imi vine in minte.

    Te urasc. Serios te urasc. Si ma dezgusti. Si sunt cea mai mare cretina ca nu mi-am dat seama inainte cum esti cu adevarat.

    Iti sunt superioara (din doua motive): nu mi-am batut niciodata joc de o persoana care a tinut cu adevarat la mine si am incercat mereu sa imi tin promisiunile. Sunt mai buna ca tine. Am un orgoliu cat Casa Poporului pe care l-am botezat Oscar si am si bucati lipsa din inima. O sa trec peste asta.

    Multumesc ca esti cea mai mare dezamagire si ca inca dau vina pe mine dupa toata chestia asta. Mi-am pierdut 3 ani din viata cu gandul (si) la tine cand nu merita sa imi pierd nici macar 4 minute. Maine o sa ma trezesc si o sa fie totul bine.. oricum sunt prea lasa sa recunosc adevarul.

Cum sa cuceresti o femeie

    Imi amintesc ca eram mici
    Si ne citeau parinti, bunici
    Povesti din cartile cu zane
    Cu printi, zmei si cu fapte bune.

    Femeile mereu au visat
    Un print dragut si aranjat,
    Cu un zambet cuceritor
    Si calare pe un ... motor.

    Un tip cu farmec si cu stil,
    Putin barbat, putin copil,
    Mereu ingrijit si ordonat.
    Cu sufletul bun si curat,

    Dar azi printul este vanator
    Si povestea - doar de decor..


    Renunt la rime (pentru ca mereu am avut impresia ca ma exprim mult mai bine in proza) si va vorbesc putin despre viziunea mea asupra "cuceritului".
    Consider ca orice barbat poate fi capabil sa cucereasca o femeie, dar prea putini sunt cei care o pot si tine langa ei. Am observat ca femeile sunt atrase de barbatii amuzanti, carismatici, inteligenti, sigur pe ei si - cel mai important - ingrijiti. Nu trebuie sa inveti glume pe de rost si nici sa incerci sa pari ceea ce nu esti - femeile vor sa se indragosteasca de tine si nu de o masca. Nu trebuie sa folosesti produse scumpe si nici sa te dai mare.
     Exista o gama variata de produse pentru ingrijire pe care le poti folosi. Cred ca industria produselor cosmetice pentru barbati s-a dezvoltat foarte mult in anii care au trecut. Gama gerovital H3 men este conceputa special pentru barbati, are o textura usoara si este foarte simplu de aplicat (sa nu mai vorbim si de raportul foarte bun calitate-pret). Producatorii au tinut cont ca pielea barbatilor este diferita fata de cea a femeilor si au reusit sa creeze niste produse perfecte pentru orice "vanator".
    Mi-a placut la prietenul meu felul lui de a fi si faptul ca ma sustine orice as face. Mereu mi-am dorit o relatie cu o persoana cu care sa pot discuta orice, care sa fie sincera si sa ma asculte oricand am nevoie sa imi descarc sufletul.

    Mi-as dori ca femeile sa nu mai fie vazute doar ca niste caprioare ci mai degraba ca fiinte frumoase si gingase ce merita toata dragostea si atentia din lume. Cred ca fiecare fata/femeie isi va gasi candva sufletul pereche, "printul mult asteptat"...

     Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2014, proba 1.