Se afișează postările cu eticheta jurnal. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta jurnal. Afișați toate postările

vineri, 10 octombrie 2014

Pentru Carla


   Cand eram copil obisnuiam sa cred ca in fiecare din noi se afla un mic Univers. In mod ciudat, Universul meu se rasfrangea si in exterior. Credeam ca intreaga lume a fost creata pentru mine.. toate astea inainte sa o cunosc pe ea.
   Cred ca toti suntem meniti sa cunoastem o persoana care sa ne transforme toate convengerile in intrebari, toata siguranta in nesiguranta, sa produca in noi schimbarea si sa ne lumineze intreaga fiinta. Pentru mine acea persoana a fost Carla. Nu prea vorbesc despre ea, dar o visez deseori. Nu i-am uitat niciodata zambetul (imaginea lui ma rascoleste uneori). Inainte sa dorm (cand nu ma gandesc la un oarecare "el") repet in minte citatele si sfaturile pe care obisnuia sa mi le spuna. Incerc sa mi-o imaginez acum - matura, fericita, cu o familie frumoasa - dar mintea mea nu este destul de inteligenta sa proiecteze o astfel de imagine. 
   Am petrecut impreuna o vara si cred ca a fost singura perioada din viata mea cand am fost fericita atat de mult timp. Obisnuiam sa stam noaptea pe acoperisul unui bloc din centrul orasului, sa bem vodka ieftina si sa fumam tigari mentolate. M-a invatat atunci ca imi este frica de inaltime doar cand haul este luminat de soare.. m-a invatat sa imi ascult mereu instinctul si sa plec atunci cand simt.. m-a invatat ca viata este mult prea scurta pentru regrete si sperante iluzorii.. m-a invatat ca toti oamenii merita o a doua sansa si ca oricine se poate schimba cu putin ajutor.. m-a invatat ca iubirea exista pretutindeni, intr-o multitudine de forme si feluri.. m-a invatat ca Universul este pentru oricine si toti oamenii merita sa traiasca asa cum isi doresc.. m-a invatat ca viata este singura noastra sansa pentru fericire.. m-a invatat sa regasesc bucurie si speranta acolo unde vedeam doar intuneric si moarte. 
   Cred ca s-ar supara pe mine daca ar vedea cum i-am "uitat" principiile si am trait in stilul meu caracteristic. 
   Ii multumesc pentru ca a avut atata rabdare cu mine in 3 luni cat nu ar avea altii in 100 de ani si pentru ca m-a format ca om, pentru toate amintirile frumoase, sfaturile si pentru cea mai minunata vara din viata mea.

   Oriunde ai fi, iti urez la multi ani si sper din tot sufletul sa fii fericita. Mi-am respectat promisiunea si nu te-am cautat, stiu ca nu o sa citesti randurile acestea haotice dar sper (hilar!) sa iti mai amintesti de mine. 
   Te iubesc!

miercuri, 25 iulie 2012

Jurnal?


  Am (re)citit toate postarile mele.Si m-am regasit..dar am regasit parca si bucati de suflet pe care le credeam pierdute.
  Mi-am dat seama ca m-am schimbat.Eu asta simt.Si momentan asta e tot ce conteaza.. hai sa fiu egoista.
  Ma gandeam la blogul asta.Peste tot sunt amprentele mele,si simt in fiecare zi ca pagina asta devine o parte din mine.

  Nu am mai scris in jurnalul cu coperta albastra dintr-o zi de noiembrie.. intr-o zi cand am inceput un blog. "Casuta" asta.
   ..
  Azi simt ca vreau sa ard jurnalul cu coperti albastre.E plin de nume care au disparut de mult din viata mea, de amprente si de cicatrici.Doar durere..
  Vreau sa ard jurnalul cu coperti albastre,si mi-e teama sa citesc ce am scris odata. Dar oare nu pot sa il ard asa,fara sa il recitesc?!.. Parca nu ma lasa inima..

   Dar blogul asta, blogul asta este un jurnal?Ce ma voi face eu - oare - daca cineva din viata mea il descopera?Ce voi simti cand ma va privi zambind sarcastic, intrebandu-ma "Ce faci, Surasdeamagire?".
  Nu vreau sa imi gaseasca nimeni cunoscut blogul.Nimeni in afara de prietena din Brasov nu trebuie sa stie de el.Nu vreau sa fie vreo persoana cunoscuta care sa ma cunoasca atat de bine cum ma cunoasteti voi, nu vreau sa las cunoscuti sa imi patrunda atat de adanc in suflet..

  Am nevoie de putin ajutor.Credeti ca blogul asta este un fel de .. jurnal?Sau doar o poveste fara sfarsit sau inceput?Sau poate..altceva?