duminică, 17 martie 2013

Autoportret


    Sunt eu. Orice as face, sunt eu si o sa raman mereu eu. 
    Creatorul mi-a schitat chipul cu o bucata de carbune pe un pergament cu gust de amintire. Putea sa faca mai mult decat atat, putea sa faca ceva mai bun.. carbunele are o culoare mult prea trista.
    Sunt dependenta de oameni si de scris. Si sunt atat de egoista.. scriu doar despre mine, in scris sunt exagerat de subiectiva si nu imi pasa cine ce citeste si cum interpreteaza. Si cand scriu despre ei scriu despre mine, oamenii aia parca sunt parti din mine, habar nu au cat de tare ma influenteaza.. ii compar cu mine, incerc sa nu le ignor asteparile, incerc sa ii multumesc pe toti si esuez de fiecare data. Poate nu are nici un sens ce spun, dar nu imi pasa.
   Mint.. mie mereu imi pasa. Si nu ii mint pe ei, ma mint pe mine. Ma mint atat de tare, si toate sunt in zadar. Ma mint si imi neg intreaga fiinta pentru cei pentru care nu contez. Indiferenta ma face sa iubesc mai mult, sa imi pese mai tare (daca este posibil..). Urasc asta la mine.
    Beau si fumez prea mult. Am o gramada de vicii. Sunt dependenta de cafea, de dimineti cu aroma de tutun si nopti albe.. sunt dependenta de scris si de mult prea multi oameni. Sunt dependenta de povesti si pun mereu lucrurile bune sub semnul intrebarii. Sunt o negativista si pentru prima data recunosc asta.
    Ma compar mereu cu ceilalti, si am grija sa ma compar cu cei mai buni ca mine. Imi place sa ma simt inferioara, si nu stiu de ce. Poate asa m-am obisnuit. 
    Sunt complicata si nici eu nu ma inteleg. Nu stiu si nu am stiut niciodata ce vreau cu adevarat.
    Imi plac mastile si am o gramada, dar niciodata nu le-am confundat cu propriul chip. Intr-o zi o sa reusesc asta, dar nu azi.
    Azi vreau sa ma dezbrac de Anemona. Nu mai am nici un vis.. azi nu mai vreau nimic. Poate doar o tigara.

      Descrie-ma printr-un cuvant!

8 comentarii:

  1. Cuvintele tale mi-au readus lacrimile in ochi si pe obraji. Mi se pare atat de multa durere agatata de fiecare cuvant si atat adevar incat simt ca mi-ai schitat si mie portretul. Suntem atat de diferite si totusi atat de asemanatoare... Chiar regret ca nu pot sta zilnic cu tine, dat fiind ca distanta ne desparte. Am apucat sa te cunosc si mai personal decat te-ai dezvaluit pe blog si nu pot sa neg faptul ca mi-a placut. Chiar daca nu erai pe facebook sau pe mess si eu doream sa vorbesc cu tine, simpla vedere a pozei tale ma facea sa ma linistesc. Ma simt legata de tine, de Anemona, de Sursadeamagire, de fata care sufera pentru un copil, care bea si fumeaza intr-un fel sau altul pentru el. Ma simt legata de sufletul pur pe care il ai si pe care il deschizi mereu pentru noi. Nu pot sa te descriu intr-un cuvant; nu e de ajuns si nici nu ma multumeste. Tu meriti mai mult de atat. Esti o fata buna si minunata si eu te iubesc pentru ceea ce esti: o prietena buna si sincera.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Denisa >:D< si eu te iubesc si m-am atasat de tine, si chiar mi-as dori sa vorbim mai des. Cuvintele tale mi-au desenat un zambet, iti multumesc inca odata.. esti o persoana minunata!

      Ștergere
    2. Te pup dulce și te îmbrățișez!

      Ștergere
  2. M-am regasit in multe dintre cuvintele tale , probabil ca de asta ma simt in largul meu cand te citesc.Scrisul e singura dependenta a ta care imi place , iar eu cred ca sunt dependenta de blog-ul tau..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hmm..sper sa fie o dependenta care sa iti faca placere :D

      Ștergere
  3. o viata ai...si tu o consumi plangand?! Fa-ti viata asa cum vrei:-j nu plange niciodata pentru cineva, cu atat mai putin pentru un el:-j. Scrii asa frumos si profund mai ales cand esti trista...si totusi de ce lasi tristetea sa te domine?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trebuie sa las tristetea sa ma domine ca sa pot sa scriu ..

      Ștergere

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..