Creatorul mi-a schitat chipul cu o bucata de carbune pe un pergament cu gust de amintire. Putea sa faca mai mult decat atat, putea sa faca ceva mai bun.. carbunele are o culoare mult prea trista.
Sunt dependenta de oameni si de scris. Si sunt atat de egoista.. scriu doar despre mine, in scris sunt exagerat de subiectiva si nu imi pasa cine ce citeste si cum interpreteaza. Si cand scriu despre ei scriu despre mine, oamenii aia parca sunt parti din mine, habar nu au cat de tare ma influenteaza.. ii compar cu mine, incerc sa nu le ignor asteparile, incerc sa ii multumesc pe toti si esuez de fiecare data. Poate nu are nici un sens ce spun, dar nu imi pasa.
Mint.. mie mereu imi pasa. Si nu ii mint pe ei, ma mint pe mine. Ma mint atat de tare, si toate sunt in zadar. Ma mint si imi neg intreaga fiinta pentru cei pentru care nu contez. Indiferenta ma face sa iubesc mai mult, sa imi pese mai tare (daca este posibil..). Urasc asta la mine.
Beau si fumez prea mult. Am o gramada de vicii. Sunt dependenta de cafea, de dimineti cu aroma de tutun si nopti albe.. sunt dependenta de scris si de mult prea multi oameni. Sunt dependenta de povesti si pun mereu lucrurile bune sub semnul intrebarii. Sunt o negativista si pentru prima data recunosc asta.
Ma compar mereu cu ceilalti, si am grija sa ma compar cu cei mai buni ca mine. Imi place sa ma simt inferioara, si nu stiu de ce. Poate asa m-am obisnuit.
Sunt complicata si nici eu nu ma inteleg. Nu stiu si nu am stiut niciodata ce vreau cu adevarat.
Imi plac mastile si am o gramada, dar niciodata nu le-am confundat cu propriul chip. Intr-o zi o sa reusesc asta, dar nu azi.
Azi vreau sa ma dezbrac de Anemona. Nu mai am nici un vis.. azi nu mai vreau nimic. Poate doar o tigara.
Descrie-ma printr-un cuvant!
