duminică, 12 august 2012

Bunicul..


   Nu am vrut sa merg la bunici dar m-au obligat parintii. Se reuneste aproape toata familia,si in viziunea alor mei nu imi puteam permite sa lipsesc din peisaj.
   E straniu cum te poti instraina atat de mult de un loc pe care la 10 ani il adorai. Dar nu mai are nici un rost sa fiu acolo. Bunicul meu este mort de 6 ani. Si fara el casa aceea veche isi pierde tot farmecul.
   M-am saturat sa ii caut amintirea prin fiecare colt al incaperii,sa imi rog rudele sa imi spuna povesti cu si despre el, sa imi rog bunica sa imi arate din nou aceeasi colectie de fotografii vechi si prafuite.. M-am saturat sa merg din nou la acelasi mormant si sa nu simt nimic, de parca as fi de piatra.Unde e copila aceea de 10 ani pe care o iubea el?! Anemona nu o sa fie niciodata asa..

   Am gasit in atelierul lui un tablou cu o fata care seamana foarte mult cu mine. Are parul lung, negru, poarta o roche lunga, alba si sta intr-o padure ghemuita la umbra unui plop batran. Pe brate avea o carte, dar bunica mi-a spus (cand i-am aratat tabloul) ca cineva l-a ironizat si bunicul a sters partea respectiva.
   E ciudat. Imi amintesc de o discutie (dar nu stiu de ce am impresia ca a fost doar in mintea mea) ca i-am promis ca il voi face nemuritor prin povestile mele,iar el mi-a spus ca imi va face un tablou. Parea atat de simplu atunci, cand nici macar nu incepusem sa scriu, cand nu stiam ce e ala "narator" sau "roman".. cand imi povestea viata lui, aventurile, relatiile..
  
   Mi-e dor de el.Si ma urasc pentru ca nu ii mai stiu tonul vocii,si nu mai tin minte toate clipele petrecute cu el.Si ma urasc si pentru ca ii compar toti barbatii pe care ii intalnesc cu el,si toti parca ii sunt inferiori.

   Mi-as dori ca moartea sa fie si o granita a iubirii,nu doar a vietii..


   Anemona.

16 comentarii:

  1. Iubirea e mai tare ca moartea, uneori aduce suferință, dar în final face bine.
    Bunicul tău a fost special pentru tine, poartă-l în inima ta, poate ar fi frumos să scrii o carte poveste despre el.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta vreau sa fac,dar vreau sa fie PERFECTA.. de asta lucrez acum la alta carte :D

      Ștergere
  2. bunicul tau va trai mereu in amintirile tale. cand te duci la bunici trebuie sa iti amintesti cu drag de locurile alea, si sa te gandesti ca e doar o vizita.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Incep sa urasc locul ala.. amintirile sunt mult prea.. vii

      Ștergere
  3. Imi pare f rau pentru bunicul tau.. Si eu ma simt ciudat cand merg la bunicii mei.. parca toate au ramas mici, casa, curtea, ei.. nu ma regasesc acolo si totusi merg .. pentru ca nu pot sa nu merg acolo unde am copilarit..


    :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta simt si eu.. Iti multumesc mult pentru comentariu si te mai astept >:D<

      Ștergere
  4. Trist... Imi pare rau pentru bunicul tau. Probabil ca, cu totii o sa ne simtim asa la un moment dat, cu sufletele pustii in locuri ce le iubeam, prin simplul fapt ca nu mai exista aceeasi magie ce era odata, ca lipseste acea persoana...
    Ai scris superb! :) >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si tu ai scris in cateva randuri tot ce am vrut eu sa zic.. wow wow wow.. cum ai reusiiiit?>:D<

      Ștergere
  5. Si eu sunt la fel... bunicul mort de 3 ani.. nici nu stiu cand a trecut atata. si cand am fost vara asta pe acolo , era totul vechi si pustiu .. Fara el nu e nimic acolo . :-??

    RăspundețiȘtergere
  6. Cred că încă îl iubeşti pe bunicul tău ca şi cum ar fi viu,şi ţi-e greu să te obişnuieşti cu gândul că el nu mai este..

    RăspundețiȘtergere
  7. Cu totii uitam multe dupa ce moartea ne desparte de cineva. Si e trist...

    RăspundețiȘtergere

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..