Bunicul..

   Nu am vrut sa merg la bunici dar m-au obligat parintii. Se reuneste aproape toata familia,si in viziunea alor mei nu imi puteam permite sa lipsesc din peisaj.
   E straniu cum te poti instraina atat de mult de un loc pe care la 10 ani il adorai. Dar nu mai are nici un rost sa fiu acolo. Bunicul meu este mort de 6 ani. Si fara el casa aceea veche isi pierde tot farmecul.
   M-am saturat sa ii caut amintirea prin fiecare colt al incaperii,sa imi rog rudele sa imi spuna povesti cu si despre el, sa imi rog bunica sa imi arate din nou aceeasi colectie de fotografii vechi si prafuite.. M-am saturat sa merg din nou la acelasi mormant si sa nu simt nimic, de parca as fi de piatra.Unde e copila aceea de 10 ani pe care o iubea el?! Anemona nu o sa fie niciodata asa..

   Am gasit in atelierul lui un tablou cu o fata care seamana foarte mult cu mine. Are parul lung, negru, poarta o roche lunga, alba si sta intr-o padure ghemuita la umbra unui plop batran. Pe brate avea o carte, dar bunica mi-a spus (cand i-am aratat tabloul) ca cineva l-a ironizat si bunicul a sters partea respectiva.
   E ciudat. Imi amintesc de o discutie (dar nu stiu de ce am impresia ca a fost doar in mintea mea) ca i-am promis ca il voi face nemuritor prin povestile mele,iar el mi-a spus ca imi va face un tablou. Parea atat de simplu atunci, cand nici macar nu incepusem sa scriu, cand nu stiam ce e ala "narator" sau "roman".. cand imi povestea viata lui, aventurile, relatiile..
  
   Mi-e dor de el.Si ma urasc pentru ca nu ii mai stiu tonul vocii,si nu mai tin minte toate clipele petrecute cu el.Si ma urasc si pentru ca ii compar toti barbatii pe care ii intalnesc cu el,si toti parca ii sunt inferiori.

   Mi-as dori ca moartea sa fie si o granita a iubirii,nu doar a vietii..


   Anemona.

Din viata

  - Trebuie sa te porti frumos cu ei.

  O privesc cu o spranceana ridicata.Nu ma simt capabila sa fac altceva si ridic din umeri.Bunica se joaca cu o bucata din cordonul de baie.

 - De ce?

 - Pentru ca au bani.

  Simt ca ma inrosesc la fata.Sentimentul de furie incepe sa isi faca simtita prezenta,dar vreau sa ma controlez.Din milioane de motive,ea l-a gasit pe cel mai stupid.Pe cel care doare cel mai tare.Pentru ca imi aminteste de o partea a fiintei ei pe care o detest.

  - Trebuie sa ma port frumos pentru ca suntem rude.

  - Dar au bani..

  Ma uit la ea si ma rog sa nu zic vreo tampenie.

  - Stii,bunicul tau avea pensia de 15 milioane.Daca traia,tare bine mai era.

  Nu bunicul.Nu nu nu.Taci.Te rog.

  - A murit.Nenoro..

  Isi inghite cuvintele cand vede expresia mea.Dar nu mai pot,pe cuvantul meu!

  - Am impresia ca iti este dor mai mult de banii lui decat de el.Mereu dai vina pe el ca te-ai imbolnavit,de parca diabetul se ia asa,din doua vorbe!Stiu ca pentru tine era doar un betiv,dar macar isi cumpara bautura din banii lui,si nu facea scandal.Niciodata nu a facut scandal.Pentru tine doar banii sunt importanti,nu? Putea sa moara linistit,atata timp cat iti aducea postasul pensia era totul roz,corect?

  I se umezesc ochii si o privesc si eu,socata.Nu mai zic nimic.Nu mai zice nimic.Tacerea asta parca ma omoara,incet incet.Trebuia sa ma controlez.Si pentru mine banii sunt importanti.Dar nu chiar asa..

  Ma intorc si plec.Nici nu stiu daca ar trebui sa imi cer scuze.Dar nu trebuia sa vorbeasca de el.Nu asa. Mereu aduce vorba de banii lui.Si asta doare.Banii nu pot cumpara iubirea sau respectul.

  Acum sunt in camera mea si simt ecoul vorbelor rostite atunci.Zgomotele orasului ma nelinisteste, dar parca ma bucur ca nu m-a pus sa aleg intre ea si el.Probabil stia deja raspunsul..

  

  Ea nu stie cum e sa iubesti pe cineva atat de mult,incat sa fii in stare sa ii dai din zilele tale ca sa traiti amandoi la fel,sa muriti in aceeasi zi,la acelasi ceas,zambind..

  Moartea e o granita a vietii,dar nu si a iubirii..