joi, 23 august 2012

Cenusa (*)

 
    Au fost acele momente cand nu stiam cine sunt,
    Si nimeni nu a putut sa imi dea un raspuns,
    Am cercetat in mine in amanunt,
    Dar n-am gasit nimic intr-un suflet de durere strapuns.

    Sunt inconjurata de multi oameni care cersesc iubire,
    Dau au sufletul gri si imi fura zilnic din propria culoare,
    Imi fura din inima bucati si imi cer o despagubire
    Platita in suferinta si lacrimi amare.
 
    Am avut vise colorate, dar nu a contat,
    Imediat mi le-au spulberat, nepasatori,
    Cu al lor pesimism vesnic necolorat,
    Si-au jucat rolul si m-au pacalit, ca niste actori.

    Si totul in jur e numai cenusa.

14 comentarii:

  1. Va fi si bine candva :)
    Imi place mult poezia asta! :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu lasa pe nimeni sa iti spulbere visele, pentru ca nimeni nu are dreptul asta. :*
    Superba poezia! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ii voi lasa, promit.. si totusi o fac si fara voia mea :(

      Multumesc >:D<

      Ștergere
  3. Imi place poezia.. mi-ar placea sa pot face si eu asa rime..

    RăspundețiȘtergere
  4. Wow!Absolut superbă ! Mi-a plăcut enorm postarea!
    Să lăsăm cenuşa să respire...

    RăspundețiȘtergere

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..