Motto: "De ce râzi?
- Fiindcă sunt proastă și fiindcă înnebunesc după fiecare cuvânt al tău! Boala pe care o dai tu nu se vindecă niciodată. Și febra ta ține tot timpul. Vrei să mai știi și altceva? M-ai aruncat în drum și te-ai întors după doi ani, și sunt înnebunită după tine. Și dacă ai să mă arunci și ai să te întorci după o sută de ani, tot am să te urmez. Mor după tine și te urăsc…"
Radu Tudoran, Fiul Risipitor
Stateam si asteptam sa iti pese. Sa ma trezesc intr-o zi si sa vad in telefon un mesaj de la tine. Probabil mi-as fi pierdut mintile, dar cel mai grav este ca as fi pierdut o poveste frumoasa. Panica mi-ar fi anesteziat orice urma de ratiune, iar eu as fi pierdut tot controlul. Macar de ar fi meritat..
Acum cand ma intorc cu gandul in trecut imi dau seama ca nu as schimba nimic. Refuzul tau, indiferenta, iluzia unei povesti.. toate m-au facut sa fiu ceea ce sunt astazi. Si cel mai important mi-au dat o sansa spre fericire (chiar daca fericirea asta te exclude intr-un mod aproape brutal). Mi-ar placea sa iti multumesc, dar stiu ca nu ar avea nici un rost. Mi-ar placea sa spun ca regret ceva, dar nici macar regretele nu mi-au mai ramas.
Poate doar as vrea sa mai vorbim uneori. Ma mai trezesc dintr-un vis adanc formand parca inconstient numarul tau de telefon, dar din fericire anulez apelul la timp. Nici nu stiu ce as vrea sa iti spun.
Anemona.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..