Cum sa stingi o poveste (*)

   Stateam in fata ferestrei privind in neant,

   Si nu-mi dadeam seama ca priveam in mine.

   Nu imi pasa de al fulgilor joc aberant,

   Nu vedeam pe nimeni si parca-mi era bine.

   Toti fulgii pareau dantelati a uitare

   Dar toti erau franturi din alte povesti,

   Aceeasi substanta dar alcatuiri rare,

   Prea multe idei si uitai cine esti.

   Am deschis fereastra tremurand a dorinta,

   Respiram racoarea gandurilor nespuse,

   Mi-am intins palmele cu binevointa

   Si am strans in pumn un fulg fara sa imi pese.

   S-a stins in mana mea bucata de zapada,

   In palma aveam acum o lacrima de gheata,

   Nu regretam ca am ucis o poveste calda,

   Stiam ca nu si-ar avea rostul vreodata.