duminică, 27 ianuarie 2013

Cum sa stingi o poveste (*)



   Stateam in fata ferestrei privind in neant,
   Si nu-mi dadeam seama ca priveam in mine.
   Nu imi pasa de al fulgilor joc aberant,
   Nu vedeam pe nimeni si parca-mi era bine.

   Toti fulgii pareau dantelati a uitare
   Dar toti erau franturi din alte povesti,
   Aceeasi substanta dar alcatuiri rare,
   Prea multe idei si uitai cine esti.

   Am deschis fereastra tremurand a dorinta,
   Respiram racoarea gandurilor nespuse,
   Mi-am intins palmele cu binevointa
   Si am strans in pumn un fulg fara sa imi pese.

   S-a stins in mana mea bucata de zapada,
   In palma aveam acum o lacrima de gheata,
   Nu regretam ca am ucis o poveste calda,
   Stiam ca nu si-ar avea rostul vreodata.

2 comentarii:

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..