Un stil de viata sanatos

   
     Imi amintesc ca acum cateva luni aratam groaznic. Aveam cam 10 kg in plus, o perceptie foarte aiurea asupra vietii si ma simteam deseori complexata si inutila. Ma ingrasasem pentru ca gasisem in mancare refugiul tuturor problemelor pe care le aveam, imi spuneam mereu ca oricum arat oribil si macar dreptul de a manca ce si cat vreau sa il am.. total gresit!
     La inceputul lunii noiembrie mi-am dat seama ca nu mai pot continua asa. Prin comportamentul meu dadeam dovada de imaturitate si lipsa de respect asupra propriei persoane. Imi amintesc ca in ziua aceea  stateam in fata oglinzii si imi analizam corpul mult prea rotunjor, simtind ca imi este rusine si oarecum sila de mine. Si atunci mi-am jurat sa ma schimb..
    A doua zi am aruncat toate dulciurile pe care le aveam, carnea de porc care era mult prea grasa si alte alimente pe care le-am considertat "interzise" (cel putin pentru o perioada de timp). M-am documentat si mi-am facut o idee despre ceea ce inseamna un stil de viata sanatos, aplicand apoi tot ceea ce invatasem de fiecare data cand luam sau pregateam masa si cumparand din hypermarket numai produse sanatoase cu un continut scazut de grasimi, in mare parte fructe si legume. Urmand sfatul unei bune prietene - "Mancarea este o clipa pe buze si o viata pe trup" am reusit sa ma abtin de la orice fel de tentatie culinara. Pana acum am reusit sa slabesc aproximativ 4 kg in 15 zile (ceea ce e destul de bine zic eu, imi mai raman "doar" 6 kg de dat jos).
    Imi pare rau ca nu am apucat sa fac sport deloc pentru ca sunt destul de ocupata cu scoala (clasa a 11-a este destul de epuizanta), este mult prea frig pentru jogging si un abonament la o sala de sport ar fi (dupa umila mea parere) destul de scump si mi-ar ocupa aproape tot timpul care mai imi ramane liber. O solutie simpla pentru a face sport chiar in propria casa pare a fi achizitionarea unei Biciclete Fitness MGB, bicicleta pe care am descoperit-o cand am analizat oferta Real. Este destul de simplu sa pedalezi in timp ce te uiti la televizor, citesti o carte sau admiri cum luminile apusului iti contureaza intreaga camera, si nici nu mi se pare foarte scumpa (decat sa investesc intr-un abonament la o sala mai bine cumpar ceva pe care il pot folosi cand vreau, nu doar pentru o perioada limitata de timp).
    Sincerca sa fiu sportul nici macar nu este una din pasiunile mele. Exercitiile fizice complicate mai tare ma obosesc decat sa ma multumeasca, si nici macar nu cred ca le execut corect de cele mai multe ori. Clar.. chiar am nevoie de o Bicicleta Fitness! Daca vreau sa slabesc sanatos dar sa am pielea tonifiata si sa nu imi apara vergeturi, cateva minute de pedalat zilnic pot face minuni. Deja presimt ca de Craciun va trebui sa facem o vizita in Real.. pentru ca acum stiu ce cadou imi doresc!

    Consider ca daca ai vointa si imbini regulile unei alimentatii moderate cu exercitiile fizice regulate poti ajunge sa arati foarte bine si sa iti impresionezi toate cunostintele, dar cel mai important - vei avea acel corp pe care ti l-ai dorit mereu.
    Eu sunt pe cale sa reusesc. Pe tine ce te mai opreste?

  Articol scris pentru SuperBlog2012-proba 20

Si ce sunt oamenii?!..

      Si spune-mi.. te-ai intrebat vreodata ce sunt oamenii cu adevarat?

    Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt un fel de fiinte goale in interior, in permanenta cautare a acelui ceva/cuiva care sa reuseasca sa umple acel gol. Cautam ceva care sa ne completeze, cautam acel ceva care sa ne faca sa simtim ca nu ne mai lipseste nimic.
    Si atunci de unde atata nefericire?.. De ce ne simtim mereu datori celor care ne sterg candva o lacrima, plangem dupa persoane care nu merita nici macar sa le rostim numele sau luptam in razboaie ale sufletului pe care stim sigur ca le vom pierde? Ma face sa ma intreb daca tot efortul asta este in zadar pana la urma..

    Am inceput sa invat sa cant la chitara doar din hilara dorinta de a gasi acel ceva care sa nu ma mai faca sa continui sa simt acel gol din mine.. dar nu am reusit. Stiu o singura melodie si de fiecare data cand corzile vibreaza iar sunetele curg asemenea unei cascade tropicale, simt ca ma linistesc, dar niciodata nu ajung sa ma simt completa. Blogul ma ajuta sa imi analizez comportamentul si de cele mai multe ori sa ma inteleg, dar nici el nu ma completeaza. Scrisul ma defineste, dar din nou o spun - nu ma completeaza. Si nu gasesc acel ceva.. hm.

     Oare oamenii sunt ca un puzzle? Si daca da, de cate piese avem nevoie ca sa putem spune ca jocul s-a terminat? Poate e imposibil sa se incheie acest joc. Poate odata ce ne schimbam, si piesele se schimba, si ajungem sa avem nevoie de altceva.
 

     Cred ca stiu raspunsul la intrebarea "ce ma poate face sa ma simt completa?". Dar mi-e teama.. mi-e teama pentru ca e un el, si mi-e teama pentru ca simt nu o sa ma accepte niciodata.
     Azi ma lupt cu mine si gasesc nefericirea chiar si in cel mai sincer zambet.

   Anemona.

Evolutia si involutia printului

      In ultimii ani publicatiile online au inceput sa fie tot mai promovate, citite si cautate. Este "la moda" si foarte comod sa te pui la curent cu cele mai noi stiri dand doar cateva click-uri, sa savurezi presa online alaturi de cana urasa de cafea pe care o bei in fiecare dimineata.. Acest fapt ne face sa ne intrebam unde se va ajunge datorita acestei situatii in urmatorii ani.
     In tara asta nu se prea printeaza. Putini citesc, mult mai putini scriu, documentele pe care le avem de facut  la munca sunt scrise de cele mai multe ori in Word si puse pe o discheta, scrisori nu mai trimitem pentru ca  par mult prea clasice si ajung la destinatie cam tarziu (spre deosebire de e-mailuri).. ma intreb unde o sa ajungem in ritmul asta.
   
     Eu personal cred ca nimic nu se compara cu sentimentul de a citi o carte adevarata, de a sublinia cu un creion pasajele care ti-au placut pentru a reciti mai tarziu.. imi place atat de mult sa citesc carti, dar niciodata nu am reusit sa citesc o carte in format online. Atunci cand citesc imi place sa ma framant, sa dau paginile una dupa alta numai ca dupa sa pot reveni unde ramasesem.. iar o carte in format online nu imi va permite niciodata acest lux!
     Imi amintesc de prima mea imprimanta. Tin minte ca eram in clasa a III-a, iar tata mi-a facut-o cadou pentru ca a considerat ca as avea nevoie de una pentru la scoala. Mult timp am fost foarte entuziasmata, printam tot ceea ce credeam eu ca este interesant si foloseam foarte multe coli albe.. acest fapt a durat pana cand am reusit sa termin tusul (si asta in doar doua zile). Imi amintesc ca atunci tata nu s-a suparat, mi-a explicat destul de calm ca ar trebui sa folosesc imprimanta doar pentru la scoala si ca nu este nevoie sa printez orice imagine pe care o gaseam pe Google. Mi-ar placea sa cred ca toti am fost cel putin la fel de entuziasmati cand am folosit prima imprimanta, dar in timp aceasta senzatie s-a mai diminuat.
      Cred ca oricine are nevoie de o imprimanta, chiar daca este una mai performanta sau mai putin performanta. Pentru ca sa fiti siguri de garantie si de starea in care se afla imprimanta (pentru ca nu vreti sa se strice imediat) cumparati-o dintr-un magazin de specialitate care se afla in orasul dumneavoastra sau - de ce nu - de pe un magazin online cunoscut ( cum este de exemplu magazinul Azerty ). Nu va grabiti sa cumparati prima imprimanta care va place! Aveti grija sa studiati cat mai multe oferte si sa alegeti dupa ceea ce vi se potriveste. Daca sunteti norocosi puteti gasi imprimante destul de bune care sunt la oferte multifunctionale si puteti economisi astfel si niste bani, dar in acelasi timp puteti sa fiti sigur ca ati facut o alegere buna. Va recomand imprimantele Canon (cum este si a mea), mai ales ca exista si promotii Canon in unele magazine.
 
     Chiar daca "moda eco" sau dorinta de a proteja Planeta si de a salva cat mai multi copaci ne impune sa mai renuntam din folosirea hartiei atunci cand nu este absolut necesar, consider ca o imprimanta este un accesoriu util care ne poate fi de foarte mare folos. Fie ca nu ne place sa pastram documentele doar in formate online, scoatem la imprimanta un referat pentru la scoala sau o reteta gasita pe un blog, printurile nu si-au pierdut din utilitate. Este deci necesar sa le folosim, iar pentru a impaca si partea ecologica a acestui fapt va recomand din toata inima sa strangeti toate foile care nu va mai trebuie, ziarele vechi sau revistele pe care deja le-ati citit si sa le duceti la un centru de reciclat. A iubi planeta nu inseamna a renunta la printuri, ci a recicla, a respecta si a avea grija de Mediul Inconjurator!

   Articol scris pentru SuperBlog 2012-proba 19
   
   

Atat iti cer.. nimic mai mult ^^

Inventiile ingenioase, cheia pentru o lume mai buna!

 
     Sunt sigura ca multi dintre noi nu ne putem imagina cum am trai fara telefonul nostru mobil cu care ne putem suna toti prietenii, pe care il butonam de fiecare data cand ne plictisim, care ne ajuta sa le transmitem celor dragi cele mai dragute idei printr-un simplu mesaj.. dar totusi.. oare cum ar fi aratat viata noastra daca nimeni nu ar fi descoperit telefonul?
    Trag aer in piept si respir adanc. Mi-e frica sa ma gandesc la asta, dar este un exercitiu de imaginatie interesant, nu pare deloc doar o simpla provocare.
     M-am documentat putin (mai mult) si am aflat ca Alexander Graham Bell (un profesor care in timpul liber instruia specialistii care le predau oamenilor surzi si muti) si-a dorit initial sa inventeze un telegraf modificat care ar fi putut sa trimita mai multe mesaje sau semnale in acelasi timp. El a facut mai multe experimente si intr-o zi i-a venit geniala idee de a crea un dispozitiv care ar putea transmite un discurs prin energie electrica. Au urmat numeroase incercari si noi experimente, iar in 1875, in timp ce experimenta, Bell a auzit prin fir sunetul unui ceas de perete. Acest lucru l-a incurajat sa continue cercetarile alaturi de asistentul lui Thomas A. Watson.
      La data de 10 martie 1876 Bell a rostit primele cuvinte prin telefon, cuvinte care au fost urmatoarele: „Dle Watson, vino aici, vreau sa te vad". Asistentul lui a auzit foarte clar cuvintele spuse de mentorul sau, iar replica rostita de cel ce a reusit sa inventeze telefonul a devenit celebra.
     Din anul 1876 telefoanele au evoluat iar acum putem gasi tot felul de modele in magazinele de specialitate sau chiar si pe internet. Telefonul este o inventie care a reusit sa schimbe lumea, facand posibila comunicarea de la distante impresionante.

      O alta inventie care cred ca va reusi sa aduca mari beneficii pe termen lung (de data asta in domeniul auto) este folosirea tehnologiei hibride. Noua masina Toyota Auris Hybrid poate oferi zero emulsii si o deplasare extrem de silentioasa atunci cand motorul electric este utilizat ca singura sursa de propulsie. Aceasta masina poate fi considerata si una ecologica pentru ca nivelul de dioxid de carbon degajat este de doar 89 g/km (la un circuit mixt).
     Pentru ca beneficiaza de tehnologia hibride, Auris se plaseaza pe pozitia de lider de clasa in privinta consumului de combustibil, cu numai 3,8 litri/100 km.
    Sistemul integral hibrid este proiectat sa monitorizeze conditiile de drum pentru a decide modul de propulsie, fie acesta electric, pe benzina sau prin combinarea fluida a acestor doua surse. Pe langa modul normal de conducere, puteti alege intre alte trei moduri: EV, ECO sau Power, moduri care fac din condus o adevarata placere.
   
    Am incredere ca Toyota Prius este o masina care va reusi sa schimbe perceptia asupra lumii inconjuratoare datorita tehnologiei hibride care este prietenoasa cu mediul si face din condus o adevarata placere.

    Consider ca lumea in care traim nu ar putea evolua fara inventiile ingenioase ale unor oameni simpli care si-au dorit sa faca din ea un loc mai bun.

   Articol scris pentru SuperBlog-proba 18
   

Sunt momente in viata..

    Sunt momente in viata pe care le regreti, peste care iti doresti uneori sa treci, dar pe care nu le vei putea niciodata uita sau nega pentru ca ele fac parte din tine.

    Imi amintesc si acum cand m-am mutat in alt liceu pentru ea (o "ea" pe care o credeam una din cele mai bune prietene ale mele) si am dat de .. tine.  Mi-e greu sa vorbesc despre asta, e greu pentru ca trebuie sa recunosc ca ceea ce credeam ca se intampla a fost doar in mintea mea.. repet, e greu sa vorbesc despre asta, dar chiar simt nevoia sa o fac.
    Mi-ai schimbat parerea pe care o aveam pentru baieti (in general). M-ai ajutat sa trec peste depresia din toamna si peste episodul "falsei sinucideri" din iarna, si toate astea fara sa iti dai seama. Ar trebui sa iti multumesc..? De ce? Tu nici macar nu stii asta, nu stii ce ai facut pentru mine.. pacat.
     Oricum, multumesc.
     Multumesc pentru ca poti sa tii un secret, pentru ca inca imi mai zambesti (desi destul de rar) si pentru ca nu ti-ai batut niciodata joc de ceea ce scriu.
     Ii sunt recunoscatoare destinului ca te-am intalnit, pentru ca de atunci am inceput sa devin persoana care vreau sa fiu. Si poate esti doar un simplu coleg (nu stiu pe cine vreau sa pacalesc aici), dar mereu pentru mine vei fi si ceva mai mult. Mi-as dori ca pentru cateva clipe sa iti dai masca jos si sa ma lasi sa privesc.. hm.
      Daca m-as intoarce in timp nu as schimba nimic. Greselile de ieri m-au ajutat sa devin ceea ce sunt astazi. Si.. daca le schimb.. ar fi ca si cum m-as schimba pe mine. Si nu vreau asta.

      Nu regret ca te-am intalnit.
      Nu regret ca intr-un timp ne-am inteles chiar bine.
      Nu regret toate zambetele pe care ti le-am desenat cu stangacie pe chip.
      Regret doar ca.. nu stiu cum sa fac sa fii al meu.

  Articol scris pentru MWB - Blog Power 46 dupa urmatoarea tema propusa de Diana:


    Momente în viață!
   Scrie despre o întâmplare sau o persoană care ți-a schimbat/marcat viața.
   Cum te-ai transformat tu și cum ai primit aceste schimbări? Te-au influențat în bine sau în rău?
   Ce ai face dacă ți s-ar oferi șansa să te întorci în timp, la momentul cu pricina?

  Alte articole: 
http://noulapullum.blogspot.ro/2012/11/momente-din-viata.html
http://mironamitache.net/2012/11/07/viata-se-intampla/
http://otipa.wordpress.com/2012/11/09/un-strigat/
http://scriitora.blogspot.ro/2012/11/o-amintire.html

Ai plans vreodata prin cuvinte?

    Ai plans vreodata prin cuvinte?..

    Eu da. Poate asta fac si acum. Sufar.
    Am citit undeva ca nimic in viata nu te poate face mai nefericit, decat sa gasesti tot ceea ce iti doresti, dar acel ceva sa nu poata fi al tau. Acum testez asta. Nu stiu daca sunt sau nu fericita, dar ma simt alta persoana atunci cand zambesc, o persoana falsa si cu un zambet care nu e zambetul meu.
     Dar cum as putea fi fericita cand il vad zilnic? Cand ii vad zilnic pe toti, si stiu ce parere au avut despre mine, si.. si.. la naiba!
     Mi-as dori sa renunt. Pur si simplu sa renunt si sa fug. Sa am alta scoala, alti colegi, alti prieteni, sa existe un alt el si poate un alt oras.. o alta viata. Dar dupa ma gandesc ca daca fug, ei castiga. Si orgoliul nu ma lasa sa permit asta. Si pana la urma.. doar lasii fug, iar eu nu am puterea necesara sa fac asta, ceea ce inseamna ca nici macar lasa nu sunt. Dar atunci cum sunt?
     
  Anemona?

Azi sunt.. Mihaela

    Mihaela. Mihaela. Mihaela.
    Mereu am urat numele asta. Nu stiu de ce, dar are ceva care imi displace, ceva care poate ma reprezinta, dar atunci cand il rostesc nu ma gandesc niciodata la mine, desi este unul din numele pe care eu le port.
    Mihaela..hmm.
   
    Azi am dat un fel de petrecere la mine acasa. Am colegi mult mai de gasca decat m-am asteptat. Credeam ca faptul ca "prietena" mea s-a mutat din clasa este ceva groaznic, dar e posibil sa fie cel mai bun lucru pe care l-a facut (indirect) pentru mine.
    Trebuie sa ii fac sa isi schimbe parerea despre mine. Trebuie sa ii fac sa ma vada asa cum sunt eu in realitate, sa scap de statutul de "prietena a lui x" sau altceva. Vreau sa fiu 100% eu, si vreau sa vad cum ei ma accepta pentru ceea ce sunt.
     Pentru ca sunt diferita. Si da, am baut tuica in ora de religie cu un coleg (azi). Si da, poate ca m-am chinuit 3 luni sa invat cum sa aprind o bricheta, o luna cum sa "trag in piept", o viata sa invat ca lacrimile te fac mai puternica si razbunarea aduce doar satisfactii de moment..

     Azi am inteles ca numai daca ii fac sa ma vada asa cum sunt, voi avea o sansa.. cu ei si cu el. E complicat, e ciudat.. iar eu uitasem cat de mult imi plac jocurile!

   Repet- azi sunt Mihaela!