Ura?

 
   Nu am urat in viata mea pe nimeni cu adevarat. Nu m-am hotarat niciodata sa imi dedic niciodata intreaga viata distrugerii unei persoane, desi ma fascineaza aceasta idee intr-un fel. Sunt curioasa doar cum se simte acest "sentiment" in stare pura, nealterata de constrangeri.
   Cred ca m-as pricepe sa te urasc. Sunt razbunatoare si posesiva, asta e combinatie letala. Te-as fac sa ma urasti si tu la randul tau..hmm.. pana la urma si ura e un sentiment. Urandu-ma te-ai fi gandit la mine si iluzia mea te-ar fi facut sa tremuri.. de nervi (e clar) dar oare nu ar fi adus cumva cu fiorul iubirii? Nu si in iubire regasim aceleasi vibratii, aceeasi intensitatea a gandurilor si a dorintelor? Nu amandoua aduc a boli ce nu se pot trata si ne macina sufletele? Nu construim noi scenarii in minte datorita iubirii sau a urii?
    Par aceleasi stari, doar ceea ce le declanseaza difera. Poate pana la urma "ura este doar o dragoste neimpartasita".

   Am incercat sa te iubesc si nu am voie. Am incercat sa te urasc si nu am energia necesara. TE DISPRETUIESC si asta este cel mai vinovat sentiment.

Atat iti cer.. nimic mai mult ^^

Trandafiri..

  Bataile tale in usa nu au surprins pe nimeni.Stia ca vei fi acolo.Dar nu stia cat timp..
  Ti-a deschis si ai intrat grabit. Ti-ai scuturat parul umed din cauza ploii de afara si ai dat sa o saruti.. "Iubito, ti-am adus un trandafir..". I-ai observat privirea confuza si in cap au inceput sa ti se contureze 1000 de idei. Ai ramas uimit vazand indoiala din privirea ei.
  "Ce s-a intamplat?De ce te porti asa?"
  "M-am saturat.."
  "Te-ai saturat de ce?De mine?Nu ma mai iubesti..?"
  "Nu este momentul sa imi faci reprosuri acum.Trec printr-o perioada foarte proasta.Te iubesc mai mult ca oricand,dar nu sunt atat de sigura ca tu ma iubesti.."
  "Cum poti sa imi reprosezi asa ceva?Vin la tine cu flori, ploua si uite ca sunt aici.. Te sun mereu,te sun cand pot..ma gandesc la tine atat de des.. Muncesc pentru noi,vreau sa ne cladim un viitor impreuna..De ce esti asa?Voi fi aici cu tine..te rog..Intelege-ma si pe mine.."
  "Vii la mine cu flori?Nu asta imi doresc.Nu vreau asta de la tine.Vii la mine cu un trandafir,dar nu poti sa ma scoti in lume,sa ne plimbam..nu vrei sa afle nimeni de dragostea noastra.Asta e iubire? Asa vezi tu iubirea?..
  Ploua.Ca vii la mine cand ploua,ca iti amintesti de mine..asta nu schimba nimic.Nu ma incalzeste cu nimic.De ce vii acum?Tu stii ca ieri am plans si am adormit cu telefonul in mana?Da..asteptam sa stiu ca esti bine,ca te gandesti la mine..asteptam macar un mesaj de noapte buna.Si am adormit asteptand.
  Muncesti pentru tine.Esti obsedat de cariera,si obsesia asta a ta incepe sa ma sperie.Stai peste progam, sacrifici timpul pe care odata il petreceai cu mine ca sa muncesti. Ai insistat sa nu locuim impreuna,"ca sa nu ma deranjezi"..Scuza-ma,dar asta nu este iubire. Daca ma iubeai, ma vreiai langa tine.Daca ma iubeai, veneai mereu la mine.Daca ma iubeai, te gandeai la mine.Daca ma iubeai  crede-ma ca simteam asta.Stiam asta."
  Se uita mirat inspre ea.Nu ii venea sa creada ca ii spusese lucrurile astea in fata.Ca invatase sa spuna lucrurilor pe nume.Se schimbase ea sau se schimbase el?!Ii trecura prin minte toate clipele petrecute alaturi de ea.Tot ce simtea cand ii era alaturi.O cam neglijase.Isi dorea sa o contrazica,dar nu avea cum.Tot ceea ce rostise era adevarat.
  Fara sa spuna nimic o lua in brate.O stranse puternic la piept si ii sopti:
  "Iarta-ma..haide..i-ati geaca si hai sa mergem sa dansam in ploaie..Fii sigura ca toata lumea o sa afle cat te iubesc.Vom fi doi nebuni,vom fi ca doi copii.Si o sa iti strig cat de mult te iubesc,si o sa iti soptesc cat te ador.."
  

O zi banala

  Si uite ca a trecut si ziua asta (aproape).
  Am in mana o cana de ciocolata calda si imi promit ca o sa fie ultima. Incep sa am probleme cu kg, depresia asta ma conduce tot mai des la episoade de big eating .. dar o sa ies eu si din asta. Trebuie. Mereu m-am descurcat.

 Incercam sa fac in minte niste asocieri.. Ma gandeam ca dragostea iti otraveste incet incet sufletul, iti epuizeaza toate gandurile.. tigarile iti distrug trupul..speranta te chinuie, te obliga sa astepti ceva ce nu stii daca se va intampla vreodata. Prietenii se poarta frumos cu tine,dar au si ei problemele lor si nu poti sa stai numai "pe capul lor". Si atunci? Cu ce/cine sa traiesti, pentru ce sa traiesti?

 Azi mi-am aprins o tigara. Imi promit ca o sa fie ultima. Trag usor, dar incep sa tusesc si sunt nevoita sa o sting si sa o arunc.Nu vreau sa mor la 20 de ani, niciodata nu am stiut sa fumez cum trebuie. Si nici nu am vrut sa invat. Dar nu am putut sa recunosc ca nu sunt facuta pentru asta.Asa ca o termin.Ultima tigara,pachetul la gunoi. Parca ma simt mai bine..

 Tigarile, dragostea, prietenii, relatiile, dorintele.. toate ne macina sufletul,ne fac sa murim incet dar sigur, ne ocupa gandurile si ne incurca sentimentele.. si totusi,ce rost are sa traiesti daca nu poti sa faci ce vrei, ce simti?