Ai plans vreodata prin cuvinte?..
Eu da. Poate asta fac si acum. Sufar.
Am citit undeva ca nimic in viata nu te poate face mai nefericit, decat sa gasesti tot ceea ce iti doresti, dar acel ceva sa nu poata fi al tau. Acum testez asta. Nu stiu daca sunt sau nu fericita, dar ma simt alta persoana atunci cand zambesc, o persoana falsa si cu un zambet care nu e zambetul meu.
Dar cum as putea fi fericita cand il vad zilnic? Cand ii vad zilnic pe toti, si stiu ce parere au avut despre mine, si.. si.. la naiba!
Mi-as dori sa renunt. Pur si simplu sa renunt si sa fug. Sa am alta scoala, alti colegi, alti prieteni, sa existe un alt el si poate un alt oras.. o alta viata. Dar dupa ma gandesc ca daca fug, ei castiga. Si orgoliul nu ma lasa sa permit asta. Si pana la urma.. doar lasii fug, iar eu nu am puterea necesara sa fac asta, ceea ce inseamna ca nici macar lasa nu sunt. Dar atunci cum sunt?
Anemona?
