Am trecut uneori prin niste situatii in care nu ma recunosteam.Am spus ganduri pe care trebuia sa le tin pentru mine,ganduri care nu stiam ca le am..sau poate am vorbit fara sa gandesc.Imi pare rau acum ca am ranit persoane care nu meritau,ca am luptat pentru povesti in care nu eram un personaj principal,ca m-am/am mintit..
Imi pare rau ca nu am stiut sa renunt la timp,sau pentru ca am luptat in niste batalii a caror victorie m-a injosit.
Imi pare rau si pentru greselile altora,desi nu ar trebui,dar nu ma pot abtine..trebuia sa le observ la timp, trebuia sa ma indepartez de acele persoane,si nu o pot face nici acum pentru ca ma simt inca legata de ele..
Imi pare rau ca unii oameni ma vad asa cum nu sunt si eu nu fac nimic ca sa le schimb parerea..
Si totusi..nu o sa imi para niciodata rau ca am fost 100% eu intr-o anumita situatie.
De ce?!De ce imi bantui visele,cautand explicatii pentru gesturi ce nu isi aveau rostul?De ce,chiar si absent,esti atat de prezent in mintea mea?..
Am avut un vis foarte dragut aseara.Atat de dragut,ca am fost foarte dezamagita cand m-am trezit,si m-am culcat din nou,dorindu-mi sa visez poate o continuare.. dar nu a fost asa.A doua oara am visat ceva banal, si nici nu mai tin minte sincer..
Stiam ca in vise ne apar resturile unor ganduri nespuse,resturi de care poate am uitat.. dar e posibil ca in vis sa se implineasca dorinte pe care nu le am?Sa imi doresc sa fac lucruri de care nu stiam ca sunt capabila?Hmm..
Vorbesc cu o prietena la telefon.Gesticulez,destul de agitata.Trebuie sa o astept,dar nu e nici o problema.Am destul timp..oricum mai tarziu o sa iau si niste poze de la developat (cam peste doua ore) ..e ziua unei prietene si vreau sa ii fac ceva dragut,sa ma tina minte :).
Ok.Deviez de la subiect si nu e bine.. Deci eu,sunt in statie si vorbesc la telefon.Nu stiu ce tot faceam pe acolo, dar ma intorc brusc si .. hm.Dau de un tip ce facea acelasi lucru.Inchid telefonul,il inchide si el peste putin timp.Incepe sa imi zambeasca si ii zambesc si eu.Si roseste.. buuuun.Destul de ciudat,ca nici 2 cuvinte nu mi-a spus.. Oricum,a venit prietena mea si am plecat la plimbare dupa..si el plecase cu un coleg,care cred ca tot la fel,nu era punctual.
Acum,daca ma intrebati..nici nu mai stiu cum arata tipul respectiv.Dar totusi,am ramas uimita sa ii recunosc atitudinea,sa il identific cu o eu de acum cateva luni..hmmm.. oare m-am schimbat?Macar putin?!..
Sunt ganduri pe care le scriu aici,desi stiu ca cei carora le sunt adresate nu vor citi niciodata.. Sunt promisiuni, sunt lacrimi la ore tarzii, pagini de jurnal sau uneori chiar si pahare cu alcool.. a fost mult fum de tigara,lasitate sau indiferenta..
Au fost multe persoane care imi lipsesc acum prin prezenta lor..si suna ciudat,dar e straniu cum iti poate lipsi o persoana atat de mult,o persoana pe care o vezi zilnic dar parca o persoana diferita de cea de care iti e dor..
Am trait multe,si totusi atat de putine!Am 17 ani si o gramada de idealuri,promisiuni sau regrete.. Daca le voi indeplini sau nu ramane de vazut.
Eu nu am aflat inca de ce scriu..dar TU de ce ma citesti?
Nu ar fi trebuit sa plec si sa te las asa,singur.Dar nu ai inteles.. erai tu,doar tu si gandurile tale.. imi doream sa te hotarasti,sa iti dai seama ce vrei de la mine..dar te-am (re)gasit la fel de tacut,si la fel de nehotarat.
Nu ar fi trebuit sa vreau un raspuns atat de repede.Poate ti-am cerut prea mult,dar ce mi-ai oferit a fost atat de putin!Probabil meritam asta..
Nu ar fi trebuit sa (cred ca) simt chestiile alea.Si nu e vina mea.. inima e de vina.Ma baga in tot felul de belele, si niciodata nu ma asculta.Stiu ca imi apartine,dar in unele momente nu este a mea..
..
Nu ar fi trebuit..
Afara ploua si ea isi fuma tigara.Privea in gol,pierdandu-se prin propriile ganduri,desi stia ca maine ele vor disparea la fel ca gustul tutunului.. dar nu conta.O facuse de atat de multe ori,ca devenise o rutina..Si totusi, rutina disparu cand ii intalni privirea.Albastrul ochilor lui o facu sa tresara:parca cerul era acolo,si nu deasupra acelui oras mult prea aglomerat..
- Ai o tigara?
Isi misca buzele lent,iar ea era atat de preocupata sa il observe ca nici nu intelesese ce i-a spus.
- Poftim?!
- Ai o tigara in plus?
Isi duse mana spre buze,intr-un gest copilaresc.Ea ii zambi,intinzandu-i pachetul.El pastra una si i-l inapoie .O aprinse repede, bucuros ca ea ii oferise o cale de a ajunge la fericire (chiar daca doar pentru cateva clipe), de a mai scapa de dependenta pentru cateva ore..
Cand mana lui o atinse pe a ei,inapoindu-i pachetul,ea rosi.Fumara impreuna,ascultand ploaia.Parca nimeni nu avea curaj sa spuna nimic.Ea termina inaintea lui,si se ridica sa plece.
- Stai putin..
Se opri,dorindu-si sa asculte ceea ce voia sa ii spuna.
- Da-mi ocazia sa te cunosc.. Lasa-mi ID-ul,un numar de telefon,orice.. te rog.
Il mai privi inca odata.Era cel mai dragut baiat pe care il intalnise vreodata,si incepea sa simta ceva.. chiar daca nu vorbisera aproape deloc.Asa era ea,se indragostea repede,dar uita atat de greu.. mereu isi urase felul de a fi.
- Nu.
Baiatul parea socat.Isi stinse tigara, privind-o in continuare..
- De ce faci asta?!
- Nu vreau povestea asta.Nu ai cum sa intelegi..
Se departa de el,dar nu mai zambea.Acum ploaia era in ochii ei..
Nu stia ce o aduse in locul acela,dar simtea ca toata viata asteptase acel moment.Pasea desculta printre valuri si se intreba ce sa aleaga: marea sau tarmul.. viata sau moartea.O dezamagisera toti,si ajunsese intr-un punct in care isi dorea sa strige tare "STOP",dar parca ramasese fara voce.. indurase prea multe,nu stiuse sa se opreasca cand trebuie,si desi era doar jocul ei,nu reusise sa isi impuna propriile reguli.Si azi,cand chiar isi dorea asta,nu mai putea..
Isi indrepta privirea catre orizont si incepu sa planga.. degeaba,erau doar cateva picaturi in mare.Isi dadu seama atunci cat de neinsemnata este,ca viata ei inseamna ceva doar pentru propria persoana.. ca nimeni nu va sti ca,printre atat de multe trupuri,in unul locuieste sufletul ei.. se indrepta spre tarm si zambi.Nu stia sa inoate,dar trebuia sa invete.
P.S:Multumesc muuuult pentru premiul MWB pentru luna iunie.. am ramas putin cam socata ieri :D
Ma trezesc cu numele lui in gand.. nu a fost niciodata al meu,dar nu conteaza.. in alta viata,pot sa jur ca a trait numai pentru mine.
E ceva diferit si pot sa jur asta.Am realizat de cand incepusem sa ma izbesc de tot felul de chestii ca ceva numai functioneaza normal.. dupa am inceput sa rad,sa ma comport complet irational..si sincer,sunt o persoana destul de rationala.Oare gresesc?!Oare repet aceeasi greseala?!Nuu.. nu vreau sa ma (mai) gandesc la asta.
