Se afișează postările cu eticheta ura. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ura. Afișați toate postările
joi, 15 mai 2014
Ura?
Nu am urat in viata mea pe nimeni cu adevarat. Nu m-am hotarat niciodata sa imi dedic niciodata intreaga viata distrugerii unei persoane, desi ma fascineaza aceasta idee intr-un fel. Sunt curioasa doar cum se simte acest "sentiment" in stare pura, nealterata de constrangeri.
Cred ca m-as pricepe sa te urasc. Sunt razbunatoare si posesiva, asta e combinatie letala. Te-as fac sa ma urasti si tu la randul tau..hmm.. pana la urma si ura e un sentiment. Urandu-ma te-ai fi gandit la mine si iluzia mea te-ar fi facut sa tremuri.. de nervi (e clar) dar oare nu ar fi adus cumva cu fiorul iubirii? Nu si in iubire regasim aceleasi vibratii, aceeasi intensitatea a gandurilor si a dorintelor? Nu amandoua aduc a boli ce nu se pot trata si ne macina sufletele? Nu construim noi scenarii in minte datorita iubirii sau a urii?
Par aceleasi stari, doar ceea ce le declanseaza difera. Poate pana la urma "ura este doar o dragoste neimpartasita".
Am incercat sa te iubesc si nu am voie. Am incercat sa te urasc si nu am energia necesara. TE DISPRETUIESC si asta este cel mai vinovat sentiment.
vineri, 12 aprilie 2013
Narcisism
Ma fascineaza caracterul uman. Il iubesc si il detest in aceeasi masura.
Imi place ca oamenii mereu ma surprind. Asteptarile nu au nici o legatura, am invatat ca nimic nu o sa iasa niciodata asa cum ai planuit. Vrei sa ma contrazici? Daca poti, incearca! Dar iti spun ca asteptarile noastre, imaginatia sau ideile.. nimic nu se compara cu realitatea! Nu incerca sa gasesti raspunsuri, traieste pur si simplu.
Oamenilor nu le pasa. Sau daca le pasa, le pasa doar pentru ca vor sa se ajute pe ei, facandu-ti bine tie. Nu intelegi? Aici fiecare e pe cont propriu. Suntem de un egoism infiorator, si nu exista nici o exceptie. Asta e parte din firea noastra.
Sunt caractere si caractere, dar pana la urma toti avem ceva in comun. Toti vrem sa ne fie bine in primul rand noua. De multe ori egoismul se transforma in narcisism, ne iubim intr-un mod bonlav si aproape nici nu constientizam asta.. Probabil este normal sa ne vrem binele, probabil trebuie sa incercam sa se iubim.. dar ce se intampla daca este o iubire inutila? Oare eu merit sa ma iubesc?..
Azi nu stiu daca ce simt pentru mine este ura sau doar o iubire bonlava.
Anemona.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
