miercuri, 10 octombrie 2012

Adio, copil!


      Am ramas dezamagita cand am vazut ca persoana pe care o divinizam este una obisnuita, fara nimic special, un fel de opus a ce ma asteptam eu sa fie.
      I-am spus ca vreau sa vorbim fata in fata si m-a refuzat. (De ce am impresia ca ii e teama de mine, de el si de reactiile lui?..). Am vorbit pe mess si i-am spus atat de putin din cat as fi vrut.. Imi spunea ca nu trebuie sa imi pese mie de el, ca el nu se baga in viata mea si nici eu nu am ce cauta in a lui, etc. Si dupa m-a expediat.. pur si simplu.
      Ce fel de om e asta? De ce ma acuza pentru ca pur si simplu imi pasa?..
      Am plans mult aseara. Si plang si acum, cand scriu. Prefer sa plang aici decat sa ma vada el la scoala. Sunt bucuroasa ca nu am apucat sa ii spun ce simt, dar e o bucurie stranie care se impleteste cu o multitudine de sentimente contradictorii.
   
     Mi-a frant inima (sau mi-am frant-o singura - mai corect spus). Cel putin.. o sa pot sa scriu din nou. O sa reusesc sa termin cartea.
     De cateva saptamani, de fiecare data cand incercam sa scriu ceva, mintea mi se umplea de el si mainile incepeau sa imi tremure. Nu reuseam sa descriu nimic din ce nu avea legatura cu el, si toata personajele pe care le fauream aveau ceva care apreciasem  credeam ca apreciez la el.
     E greu. E frig. Acum imi vad sufletul ca pe un loc gol, infinit, captusit de durere. Am ajuns la hilara concluzie ca mereu am fost indragostita de aceeasi iluzie pe care o atribuiam de fiecare data altui tip. Ii dadusem copilului o masca care nu era a lui, si nu a stiut sa se joace cu ea, dar nici macar nu a vrut sa incerce.
     Imi iau masca inapoi, copil! Si imi iau adio de la persoana care credeam ca esti, si pentru care simteam ceva.

     Nu stiu daca mai sunt Anemona.. ea nu ar plange niciodata. Mi-e teama ca si asta e doar o masca..

13 comentarii:

  1. E foarte bine că te descarci!
    Nu trebuia să intri în acest joc al iluziilor. Dar acum trebuie să mergi mai departe și să te ferești de aceste jocuri, pentru că meriți să fi iubită de cineva special pentru că tu ești specială!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu sunt speciala.. mastile sunt speciale, si ma pricep sa le construiesc.. atat.

      Ștergere
  2. Acum intelegi ce iti spusesem anterior ?! :)
    Fii puternica si vei deveni mai inteligenta, mai frumoasa fizic si in interior, pentru ca altii te vor privi si-si vor dori "sa te atinga" cu iubirea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Uite cum vad eu : treaba asta nu e despre "a merita" tu sau el, ci de "potrivire". In viata fiece femeie isi cauta jumatatea, sufletul pereche ( si vei gasi mormane de scrieri referitoare la "sufletul pereche")... la randul lor fiecare barbat isi cauta jumatatea, iar cand se gasesc sunt ca doua jumatati ale aceluias mar "se lipesc" :), se unesc perfect.
    A sta in relatii nepotrivite nu-si are sensul...si-ti spun din experienta:).
    Tu trebuie sa cauti, sa astepti, sa speri ca-ti vei gasi perechea... si atunci vei vibra la fel ca el si el la fel ca tine. Aproape ca nu e nevoie de cuvinte. Simti, traiesti si nimic nu poate opri relatia voastra. Daca cel descris de tine mai sus ar fi sufletul tau pereche ar tanji sa fie clipa de clipa cu tine, langa tine... dar te las sa descoperi citind minti inteligente care au scris despre asta :)
    Asa ca fii inger, fii rabdatoare, cauta intelepciunea si vei afla adevarata ta jumatate ! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc pentru comentariu, dar eu parca tot la teoriile mele ciudate raman. M-am saturat sa am rabdare si sa ii vad pe cei din jurul meu cum traiesc intr-o ignoranta fericire. Stilul asta ma dezgusta, imi e sila de ei si imi e sila si de mine si de felul meu de a fi.

      Ștergere
  4. Ai incredere in tine si in Dumnezeu !
    Stiu ca in mod normal iti dau comentarii mai lungi , dar in situatiile astea delicate nu prea stiu ce sa-ti spun .
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu-ti face griji, pana la urma vei descoperi cine esti cu adevarat :D Cat de spre copilu' asta... ce sa zic... 'naspa' :(. Dar va fi bine intr-o zi... Stiu cum e sa atribui un ideal fiecarei persoane ce-ti iese in cale :) Am facut asta de (prea) multe ori. Si cred ca de aia am acum impresia ca nu stiu sa iubesc.

    RăspundețiȘtergere
  6. tu si blogul tau ma tineti in suspans...esti asemeni unei carti, pe care o rasfoiesc zilnic, citind cate o pagina...si ma simt bine!

    RăspundețiȘtergere

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..