miercuri, 17 octombrie 2012

Pasiunea domnului Panaite

   
      Despre domnul Panaite toti oamenii care il cunosc spun ca este o persoana speciala si foarte simpatica. Are parul saten, poarta mereu cate o palarie ciudata si se imbraca intr-un stil clasic. Dar ceea ce ne fascineaza pe toti cei care il cunoastem nu este stilul lui, ci felul cum vorbeste despre meseria lui si pasiunea cu care o face.
       - De cati ani lucrati la acea fabrica? il intreaba timid una din fetele care au intrat de putin timp in gasca noastra.
       Domnul Panaite chicoteste si o priveste binevoitor.
       - De mic copil am fost fascinat de.. branza. Stiu, o sa ti se para straniu si mai mult ca sigur o sa ma consideri un ciudat. Parerea asta au avut-o si ei despre mine atunci cand ne-am intalnit prima oara.
       Zambim toti si ne luam cestile cu vin fiert de pe masa, ciocnindu-le zgomotos. Nu stiu a cui a fost ideea de a veni aici duminica asta, dar ma bucur ca am acceptat sa imi vad prietenii atat de diferiti de mine.
       - Asta a fost visul dumneavoastra?
       - Cam asa ceva, ii raspunse el ridicand din umeri.
       - Si ce faceti acolo.. la fabrica?
       Domnul Panaite lasa ceasca cu vin fiert pe masuta din sticla si ridica din umeri.
       - Nu facem nici o mare branza. Ca sa obtii acel produs delicios iti trebuie doar ingrendiente de calitate, pasiune pentru ceea ce faci si o reteta buna.
        - Si de unde stiti ca reteta dumneavoastra este cea mai buna?
        - Stiu. Pur si simplu stiu. Pai ori facem branza ori nu facem nu?.. Eu am incercat si cu alte retete, dar nu a iesit nici o mare branza, pricepi?
        - Sunteti cam obsedat de branza sau mi se pare mie?
        Izbucnesc in ras. Fiecare membru din gasca a avut discutia asta cu domnul Paite, si am auzit-o de atat de multe ori.. dar mereu ma amuza felul cum el isi sustine punctul de vedere si pasiunea pe care o simt in cuvintele lui. Fata cea noua ma priveste usor confuza.
        - Draga mea copila, nu e obsesie.. e doar pura pasiune. Sper ca nu iti bati joc, prieteni-prieteni.. dar branza e pe bani.
        - Mi se pare mie sau vorbiti numai cu si despre branza?
        - Cum branza mea sa spui asa ceva?..
        Fata chicoteste.
        - Sunteti amuzant domnule Pricop. Dar sunt curioasa.. atunci cand faceti o poza, ii rugati pe toti sa strige "Branzaaa!"?
       - Bineinteles! Ii rog sa strige "Branza!" si strig si eu cu ei. Iubesc cuvantul asta!
       - Se vede.
       - Ma bucur ca mi-ai descoperit mica pasiune. O sa te obisnuiesti, si sper sa ajungi sa iubesti cuvantul "branza" asa cum il iubesc eu.
        Izbucnim cu totii in ras. O privesc si stiu ca l-a placut pe domnul Pricop cu tot cu ciudateniile lui. Probabil il considera chiar simpatic. Cred ca se va integra in gasca noastra, un grup de oameni in care cunavtul "ciudat" nu are nici un sens.
       
   Articol scris pentru SuperBlog 2012-proba 7

4 comentarii:

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..