Cenusa (*)

 
    Au fost acele momente cand nu stiam cine sunt,
    Si nimeni nu a putut sa imi dea un raspuns,
    Am cercetat in mine in amanunt,
    Dar n-am gasit nimic intr-un suflet de durere strapuns.

    Sunt inconjurata de multi oameni care cersesc iubire,
    Dau au sufletul gri si imi fura zilnic din propria culoare,
    Imi fura din inima bucati si imi cer o despagubire
    Platita in suferinta si lacrimi amare.
 
    Am avut vise colorate, dar nu a contat,
    Imediat mi le-au spulberat, nepasatori,
    Cu al lor pesimism vesnic necolorat,
    Si-au jucat rolul si m-au pacalit, ca niste actori.

    Si totul in jur e numai cenusa.

Ceva.La fel.

  "Zâmbeşti, dar nu eşti cu adevărat fericită. Întrebi, dar nu vrei neapărat să ştii. Vorbeşti, dar nu spui nimic defapt. Râzi, dar nu ţi se pare amuzant. Plângi, dar nu înseamnă nimic. Te trezeşti, dar nu eşti chiar trează. Dormi, dar nu te odihneşti. Eşti în viaţă, dar nu trăieşti." 
  Te-ai simtit vreodata asa?

Tipic mie..

 OFICIAL (pentru mine) ESTE CEL MAI PROST REVELION DE CARE AM AVUT PARTE.

Am fost la acei "prieteni",s-a spart grupul si am bagat o scuza.Tipic mie. Acum sunt acasa si plang de vreo jumatate de ora.Imi tot sun prietenii,dar nimeni nu imi raspunde.Aflu ca actuala cea mai buna prietena a mea a organizat o superpetrecere pe la spatele meu.De ce eu :( ?Ce am facut sa merit asta?De ce sunt mereu ciudata aia trista care nu reuseste sa se maturizeze,sa isi traiasca viata?Vreau un sfarsit.Vreau un sfarsit pentru povestea asta ACUM.

Am 16 ani si nu m-am sarutat inca cu nimeni pentru ca nu am simtit ca am gasit persoana potrivita - prietenele mele fac deja sex.Nu sunt o pitipoanca,mereu imi place sa ma machiez discret - prietenele mele se dau cu muuult fond de ten si tus si toate chestiile posibile.Am ochii negri si tristi.Nu stiu sa ma distrez.Am o viata plictisitoare.Sunt plictisitoare.In ultima vreme plang din orice,sunt tot mai deprimata.Imi este frica de caini dar si mai mult imi este frica de oameni. De parerile lor. Am trecut prin niste momente groaznice si acum m-am trezit fara nici un prieten. Am momente cand vreau sa mor. Ma gandesc insa la tatal meu - el chiar ma iubeste.Nu pot sa mor.Nu pot sa ii fac una ca asta desi ma intreb uneori daca mai bine plange acum sau ma vede pe mine toata viata cum plang si sufera fara sa verse lacrimi..

Ati vrut sa stiti cine sunt eu?

Asta sunt.Sunt FRAIERA.Sunt ciudata.Sunt .. eu.

P.S:Nu vreau sa va stric Revelionul sau sa interpretati gresit.. am vrut doar sa ma descarc, nu stiu ce sa mai fac.. cred ca o sa mananc niste ciocolata si ma uit la un film horror - poate gasesc un motiv sa plang.