Cautam fericirea in trecut

    Ne apropiem de dezumanizare intr-un ritm rapid, infernal. Nici nu ne dam seama..

    Nu suntem niciodata multumiti cu ceea ce avem. Cand ne simtim singuri, ne-am dori sa ne fie alaturi cineva care sa ne stranga in brate si sa ne iubeasca neconditionat. Cand gasim acea persoana, incepem sa tanjim dupa momentele de singuratate. Mereu pretindem ca vrem sa stim adevarul, ca putem sa ii facem fata.. dar de cate ori nu am inchis ochii dorindu-ne doar sa ascultam si sa credem niste minciuni dulci?

    Uneori ne dorim sa simtim haosul, sa gasim acel ceva care sa ne dea viata peste cap, alteori tanjim doar sa simtim linistea si siguranta unei vieti monotone. Uneori ne dorim sa zburam pana la nori, alteori vrem doar sa ramanem constanti unei singure stari linistite. Avem momente cand ne dorim prieteni, dar ne este teama sa ne deschidem in fata lor si increderea devine o problema.

    Cand afara este cald, ne-am dori sa ne plimbam prin ploaie. Cand ploua, preferam sa stam in casa si sa ne anulam toate planurile in favoarea unui film bun si a unei cani cu ciocolata calda. Cand este iarna, am dori sa simtim caldura verii. Cand este vara, avem momente cand ne este dor sa facem un om de zapada. 

    Cautam iubirea in orice. Cand o gasim, ajungem la concluzia ca nici asa nu ne este bine si fugim pur si simplu, fara nici macar un regret.

    Cautam un loc de munca stabil, prieteni, cautam sa ne "construim" viata asa cum am visat intodeauna, cautam ocazii, cautam sa profitam de oportunitati, cautam.. fix ceea ce nu avem nevoie in acel moment.

    Nu suntem niciodata multumiti. Regasim fericirea in trecut, si ne dam seama ca au fost momente in viata noastra cand am avut tot ce ne trebuia si pur si simplu nu am stiut sa apreciem. Habar nu am ce trebuie sa faci ca sa fii fericit, dar cred ca este necesar sa te multumesti cu ceea ce ai. 

    Probabil cel mai mare defect al nostru (ca oameni) este ca nu suntem multumiti niciodata. Cum imi spunea mereu o prietena, "regretele vin intodeauna prea tarziu". Probabil asta este blestemul nostru.. ca fericirea sa nu fie altceva decat o iluzie a unui trecut in care am uitat sa traim.

     Anemona.