Am iesit ieri afara cu niste prieteni noi pe care mi i-am facut la cursul de engleza.M-am simtit destul de bine, am fost foarte multi,dar nu despre asta imi doream sa vorbesc acum.
In timp ce mergeam spre casa (singura,ca am descoperit ca nimeni nu sta in partea aia a orasului), m-am intalnit cu .. baiatul de care am fost indragostita 3 ani (hm, oare un copil chiar stie ce e aia dragoste?..).
Eram colegi,si nici nu stiu ce mi-a atras atentia la el.Si va jur ca faptul ca e cret nu are nici o legatura! L-am adorat din clasa a 6-a,am plans in a 8-a ca nu am intrat la acelasi liceu cu el si m-am mutat la alt liceu pretextand ca ma mut pentru cea mai buna prietena a mea.Dar daca nu era el acolo.. oare ma mutam eu la alt liceu?Hmm.. nu sunt suficient de sincera sa imi raspund la aceasta intrebare.
M-am intalnit ieri cu el si nu am simtit nimic.Nici macar un tremur.. cam ciudat.Trebuia sa imi fac curaj sa il privesc in ochi.
Pentru M. si pentru ca el nu va citi asta niciodata! :)
Citind postarea da mi-a venit în minte o melodie...
RăspundețiȘtergere"M-am îndrăgostit numai de ea, de genialul Ducu Bertzi"
Nu ştiu de ce, nu are prea mare legătură...pur şi simplu asta am simţit. E o strofă acolo care spune ceva în genul "Am zărit-o pe o stradă pentr-o clipă doar
Să-i vorbesc şi să m-apropii era in zadar
Ea care m-aştepta plangand cand eu uitam să vin
Mă privea acum ca pe-un străin. "
Mersi de vzită, mă bucur că te-am descoperit!
Nu stiam aceasta melodie.. multumesc,la fel >:D< imi place blogul tau!
ȘtergereOare dragostea ne face să uităm sau uităm fiindcă am trecut prin prea multe lacrimi? ...
RăspundețiȘtergereHmm.. nu stiu sa raspund la aceasta intrebare :( poate durerea este un fel de "anestezic",si pana la urma propriile vise ne obosesc.. si uitam
ȘtergerePoate a fost ceva trecator, o iubire copilareasca
RăspundețiȘtergereMi-ar placea sa te contrazic,dar nu cred ca am argumente..
ȘtergereDe acord cu Pauza De Tigara.
RăspundețiȘtergere:*
Ștergerepovestea ta coincide cu a mea , numai ca eu am fost 4 ani indragosita de acel coleg al meu ,insa eu am intrat cu el in liceu .
RăspundețiȘtergerein final ,asta nu e iubire , daca destinul va vroia impreuna erati la acelasi liceu fara sa misti tu ,vre-un deget !
Sper sa fi bine >:D<
Cred ca da... ai dreptate
ȘtergereMultumesc pentru vizita si pentru comentariul dragut >:D<
Nimeni nu stie mai bine ca un suflet de fata sa faca atatea pentru persoana iubita, pe care si-o doreste, desi cumva stie ca nu o va avea niciodata... cel putin nu cand incearca atat de mult. De ce lucrurile bune vin la noi abia atunci cand nu ni le mai dorim asa de tare? Asta ma intreb.... (m-am regasit in postarea ta)
RăspundețiȘtergereNu stiu sa raspund la intrebare..poate asa e viata.Poate acolo sus e cineva care se joaca cu noi (ciudat,mereu mi-am zis ca Dumnezeu e un copil la urma urmei..).
ȘtergereNici nu stiu daca sa ma bucur sau nu ca te regasesti aici.
Știu cum e .. bine că nu ajungi să-l urăști așa cum am făcut eu !
RăspundețiȘtergereHmm.. la mine era ciudat ca il iubeam din ce in ce mai tare,pe masura ce ma respingea.. acum imi dau seama ca par o idioata :|
ȘtergereSi eu am trait acest sentimet. Chiar vara asta . pur si simplu l-am asteptat un an intreg . am asteptat sa vina vara , iar cand a venit am renuntat si nu am mai vrut sa aud de el .
RăspundețiȘtergereE ciudat cum renuntam la unele persoane chiar atunci cand le putem avea.. :D
ȘtergereStii vorba aia ochii care nu se vad se uita..... cred ca asa sa intamplat si in cazul tau :)
RăspundețiȘtergereHmm..cred ca ai dreptate
ȘtergereEu zic ca da, un copil stie ce e iubirea. Doar ca intr-un alt mod, unul mai naiv probabil. Si eu m-am dus la liceul unde invat pentru ca cel de care eram indragostita isi dorea sa ajunga acolo si ghici ce? Eu am intrat, el n-a intrat. Si uneori cand ma gandesc mult, mult la asta consider ca e o mare greseala. Poate cea mai mare? Fiindca eu din clasa a 7-a imi doream sa merg la alt liceu. La unul la care intrase pe atunci un alt tip de care eram indragostita... Si-am avut de multe ori gandul sa ma mut acolo, insa n-am facut-o... Ma adaptez greu situatiilor noi, persoanelor noi, asa ca am ramas unde sunt. Intr-un fel mi-e bine si aici pentru ca mi-am facut niste prieteni minunati :) Dar n-o sa icnetez niciodata sa ma intreb cum ar fi fost daca as fi ales sa merg unde visasem de mica. Si n-o sa incetez niciodata sa ma intreb daca, de as fi intrat acolo, as fi fost cu EL, cel pe care consider acum ca l-am iubit cu adevarat :) Desi, daca "ne era scris" sa fim impreuna, am fi fost, ne contand liceul la care eram. Si daca ne e scris sa fim impreuna candva... vom fi :)
RăspundețiȘtergerenecontand*
ȘtergereAsa este.. eu nu stiu,din prima clipa cand am intrat la acel liceu am simtit ca locul meu nu este acolo.. si le-am spus ca o sa ma mut :)) de aia m-au si considerat ciudata :*
ȘtergereAi incredere.. cum imi zice mereu o prietena, "ce-i al tau e pus deoparte" >:D<