Cenusa (*)

 
    Au fost acele momente cand nu stiam cine sunt,
    Si nimeni nu a putut sa imi dea un raspuns,
    Am cercetat in mine in amanunt,
    Dar n-am gasit nimic intr-un suflet de durere strapuns.

    Sunt inconjurata de multi oameni care cersesc iubire,
    Dau au sufletul gri si imi fura zilnic din propria culoare,
    Imi fura din inima bucati si imi cer o despagubire
    Platita in suferinta si lacrimi amare.
 
    Am avut vise colorate, dar nu a contat,
    Imediat mi le-au spulberat, nepasatori,
    Cu al lor pesimism vesnic necolorat,
    Si-au jucat rolul si m-au pacalit, ca niste actori.

    Si totul in jur e numai cenusa.