L-am vazut pe baiatul cu ochi verzi.Are prietena,sunt fericiti (aparent) si se potrivesc.Totusi,nu ma pot opri sa zambesc.Si ce zambet amar!
Doream sa fiu cu el.Nu stiu in ce fel sau in ce mod,dar il doream doar pentru mine.Chiar daca stiu ca nu a fost niciodata al meu.In mintea mea a fost mult mai mult.De ce am ganduri bonlave,ireale?!
Mai avem vreo 2 ani de liceu si o sa ma uite.Nu o sa ma mai tina minte.Cred ca gandul asta ma doare cel mai tare.Mereu,mereu ma indragostesc de iluzii.Creez mintal portretul barbatului perfect si il asociez persoanelor nepotrivite.
Renunt la inca un vis.Adio,iluzie!
Penultima fraza mi se potriveste si mie..mai mereu"creez mintal portretul barbatului ideal si il asociez persoanelor nepotrivite".Superb ce ai scris!:*
RăspundețiȘtergereMultumesc mult :D cred ca asa suntem noi,fetele ^^
Ștergeree ok.. vrei trece si peste asta .
RăspundețiȘtergereCred :-s
ȘtergereVei trece și peste asta!
RăspundețiȘtergereVei găsi un băiat real care să te iubescă și să îl iubești, poate nu va fi ideal, poate nici nu trebuie. Se zice că dacă te cerți împăcările sunt dulci.
Așa că, inima sus și păstreaz-o pentru cel care o merită, nu pentru cineva indecis sau pus pe jocuri!
Ai dreptate..multumesc mult,parca mi-ai dat o doza de obtimism :D
ȘtergereSi eu patesc la fel. Cred ca e specific varstei :-?
RăspundețiȘtergereVom avea si noi noroc candva! :)
Obtimisto >:D<
ȘtergereDecat trista, mai bine optimista! :D
ȘtergereMAI SUNT SI BAIETI CARE PATZESC LA FELL "creez mintal portretul FETEI idealE si il asociez persoanelor nepotrivite"
RăspundețiȘtergere