marți, 29 octombrie 2013

Ce imi doresc de ziua mea


   Melodia asta. O sticla de vodka. Suc de mere. Un pachet de tigari mentolate.
   Boxele date la maxim si peretii vibrand in ritmul melodiei. Vecinii mai calmi si indiferenti ca niciodata.
   Sa dansez singura.
   Sa nu imi mai pese de nimeni si de nimic. 
   Libertate.
   O zi in care sa ma lase toti in pace.
   O zi pe care sa o traiesc ca si cum ar fi ultima din viata asta. 
     
   Si poate.. un kg de inspiratie! Desi melodia asta ma cam inspira..
 
   Si mai am o dorinta dar pe aia nu pot sa o spun, nunu, uite la ce e bun sa ai doua bloguri, cate unul pentru fiecare parte din tine :)).
   Nu stiu ce naiba am azi, sunt fericita inconstienta, atat de fericita inconstienta, imi venea sa imbratisez pe toata lumea dar nu aveam pe cine. E una din zilele alea in care gandesc ca un om normal. Nu stiu daca merit starea asta, nu stiu daca sunt mai buna sau mai rea ca ieri.. dar nici nu imi mai pasa. Starea asta e ca un pahar de suc pe care in sfarsit il savurez si nu ma mai holbez la el ca o nebuna intrebandu-ma obsesiv daca il merit..
   Ador starea asta. Si ador ca pot sa scriu cand sunt asa.
   In mod straniu, bucuria si literatura (scrisul) sunt compatibile.

    Anemona.

Eleganta si rafinament: familia Luxury


     Ieri am fost invitata sa iau pranzul impreuna cu familia Luxury. Ii cunoscusem pe toti la expozitia de pictura a unui prieten comun. In timp ce doamna impreuna cu sotul ei admirau uimiti o pictura minunata care infatisa portretul unui tanar cavaler, frumoasa lor fetita a intrat in vorba cu mine in timp ce isi tinea strans de mana mama. M-a uimit tonul inocent al vocii ei si puritatea gandurilor. Cred ca copila m-a placut pentru ca o tratam ca pe un om mare si nu o luam in ras asa cum probabil procedau ceilalti adulti.
     Am intrat dupa in vorba cu parintii ei. Mi-am dat seama dupa tonul vocii lor, aspectul sofisticat si intrebarile pe care mi le puneau ca sunt niste oameni rafinati, inteligenti. Femeia avea parul de un blond palid, buzele rosii asemanatoare culorii delicioase a vinului si ochii mari si azurii. Era imbracata cu mult gust intr-o rochie crem, simpla. Ce mi-a atras atentia la ea a fost colierul pe care il purta: un lant fin din argint pe care era atarnata o piatra pretioasa de culoarea ierbii proaspat cosite. Parfumul ei dulceag completa perfect delicata aparitie.
     Barbatul era imbracat intr-o camasa in carouri alb cu negru, blugi lejeri si tenisi. La mana purta un ceas cu o curea din piele bej. Stilul lui imi parea prietenesc, simplu.
     M-am despartit cu greu de familia Luxury dupa ce copila fermecatoare m-a pus sa ii promit ca o voi vizita cat mai curand. Am facut schimb de numere de telefon cu parintii ei si nu mica mi-a fost mirarea cand femeia blonda m-a sunat. M-a invitat la masa de pranz a doua zi spunandu-mi ca micuta fetita ma asteapta. Am cumparat un buchet de flori, o sticla de vin bun si un ursulet de plus pentru copila si a doua zi am onorat placuta invitatie.
     Trebuie sa recunosc ca inca de cand am intrat in casa familiei Luxury mi-a fost imposibil sa nu remarc mobila de bun gust in nuante pastelate, faptul ca erau flori petrutindeni si parfumul lor plutea peste tot in incapere sau ca intreaga camera era foarte luminoasa. Langa fotoliile roz pal era o masuta de cristal pe care "trona" un glob pamantesc, auriu. Acest detaliu m-a uimit, nu intelegeam ce cauta acel obiect intr-o camera atat de simplu mobilata. Domnul Luxury mi-a inteles indignarea si a zambind, spunandu-mi ca "globul pamantesc" nu era nimic mai mult decat un recipient cu gheata care reusea sa pastreze mereu bauturile reci. Pusese special acolo o sticla din cea mai scumpa sampanie. Am zambit incrucata. Nu mi-as fi imaginat niciodata asa ceva deoarece vazusem ca harta era schitata cu toate detaliile.
     Fetita a iesit din camera ei si mi-a sarit in brate de parca ne-am fi cunoscut de o viata. Chiar daca nu o stiam de mult timp am simtit ca m-am atasat de ea, de sufletul ei pur si sincer. Tinea in mana o caseta muzicala superba, aurie pe al carei capac era scluptata parca o lebada magica, cu aripile pline de cristale. O minunata simfonie s-a revarsat in toata camera. Am simtit cum - inexplicabil - sufletul mi se umple de bucurie.
     Masa de pranz acasa la familia Luxury a fost o experienta inedita pe care sper sa o pot repeta cat de curand. Am aflat ca ei au chiar si o afacere online, vanzand produse pe care le lucreaza intr-un atelier special. Ma bucur ca nu tin asemenea comori doar pentru ei si ca cei care isi doresc isi pot permite acum aceste obiecte minunate si multe altele.

      Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 12

luni, 28 octombrie 2013

Stare patologica

 
   Apusul imi imbraca peretii camerei in nuante arzatoare de foc. Nu cred ca am mai vazut niciodata un apus atat de frumos la fereastra camerei mele.
   Simt ca daca as avea suflet, vibratiile moarte si colorate mi l-ar ucide. Ca printr-o minune scap. Nu imi explic..
   Probabil scrumul nu poate arde de mai multe ori. Inca am in minte cuvintele cu care m-ai ucis..
   Stii... daca te-ai schimba..ai fi una din cele mai frumoase femei din lume.
   Taci. Daca m-as schimba as fi alta. Nu vreau sa fiu alta. Nu acum. Stiu ca ma dispetuiesti. Nu vreau sa imi adori o masca.
   Problema ta a fost ca ma cunosti cel mai bine. Ai stiut cand sa fugi, cand sa te ascunzi, cand sa pleci.. dar nu ai stiut niciodata sa iti iei adio.
   Simt nevoia sa ma descarc dar nu reusesc sa mai plang. Tremur..
   Apun in mine amintirile fara nici o urma de logica.
   Oare asta e literatura? Eu doar din tristete pot face literatura?

   Anemona.
 

sâmbătă, 26 octombrie 2013

Si au spus "scrie ceva pozitiv"..


   E o lume plina de oameni ignoranti fericiti si nu stiu cum se face ca doar eu sunt aia depima(nt)a care isi pune tot felul de probleme inutile.
   Bineee... sunt fericita. Hai sa fiu azi fericita. Nu e ca si cum as avea nevoie de un motiv, nu?! Am schimbat tigarile si am meditat putin cu gandul la viata mea departe de a fi perfecta  si am ajuns la concluzia ca sunt fericita. Am aproape tot ce mi-as putea dori (sau ce ar dori un om normal).
   Sunt fericita. Nu imi mai pasa de oamenii care nu dau doi bani pe vorbele sau sentimentele mele. Gandurile mele au in sfarsit ecou. Ma simt apreciata si am putini prieteni care imi cunosc toate gandurile.
   De ce naiba e atat de greu sa scrii despre fericire la persoana I?
   Sunt fericita, dar din fericire nimeni nu a facut NICIODATA literatura. Oamenii fericiti nu au timp de scris, ei traiesc, se bucura de fiecare moment..
   Eu sunt fericita si asta nu este un text bun. Sunt doar niste idei puerile tastate lent, dupa ce mi-am modelat gandurile atat de mult incat nu ma mai recunosc.

   Si totusi.. sunt destul de fericita sa imi scrii ceva? Probabil ca nu.

    A.

Jocurile sunt pentru toata lumea


   Soarele isi revarsa razele fierbinti peste tot, incalzind orice colt al plajei. Am ochii inchisi si aud zgomotul magic al valurilor care se sparg, imbratisand tarmul. Imi imaginez culoarea albastru-verzuie a marii si simt cum intreaga mea fiinta vibreaza de incantare. Ma intind lenesa pe sejlong si oftez. Vara este un anotimp minunat, relaxant.
    Am venit cu verisorii mei la mare si cand imi dau jos ochelarii ii vad jucandu-se cu nisipul, amestecandu-l cu apa pana cand ajung la consistenta dorita si modeland apoi forme, castele, oameni, vise.. e doar un joc. Zambesc. Fara sa isi dea seama, ei incearca sa faca din nisip o lume idela in viziunea lor, nu au cum sa stie ca in cateva ore vantul si valurile le vor darama castelul si din el va mai ramane doar o gramada neuniforma de nisip; e ca in viata: din cauza greutatilor si obstacolelor nu reusim niciodata sa avem o viata ideala, nimic nu iese niciodata asa cum ne asteptam. Noi - adultii - ne consolam cu acest gand si ne uitam la filme, seriale sau citim carti care ne ajuta sa ne construim o lume imaginara ideala. Cand realitatea dezamageste, imaginatia te poate ajuta foarte mult.
     Unul din serialele mele preferate este "Game of Thrones", inspirat de volumele "Jocurile foamei". In aceasta serie, oamenii se lupta pentru putere, se indragostesc, sufera. Magia se impleteste in mod uluitor cu realitatea, reusind sa creeze in jurul jocului numit "uzurneala tronului" o lume mistica, ideala.
    Copii se joaca baba oarba, isi ascund chipul in spatele unei masti si incearca sa ii gaseasca si recunoasca pe ceilalti folosindu-se de celelalte simturi: auditiv, olfactiv, tactil. Adultii "se joaca" mereu ascunzandu-si adevarata fire in spatele unei masti atent construite, constienti fiind de faptul ca oamenii buni si sinceri au mult de pierdut pentru ca nu sunt apreciati asa cum ar trebui. Mastile ne ajuta sa ne deghizam in fata celorlati, sa ne ascundem intentiile sau sentimentele. Nu am intalnit pana acum oameni care sa nu isi camufleze sufletele din cauza dezamagirilor sau a fricii paralizante. "Mima" m-a ajutat sa imi desavarsesc masca de care eram convinsa ca aveam atat de multa nevoie.
    O amintire draguta este cand ma jucam "Flori fete sau baieti" cu nepotii vecinilor de la tara. Ne adunam toti pe ulita si jucam acest joc pana cand bunicii ne chemau in case, pentru ca era tarziu iar noi nu ne plictiseam niciodata de acest joc. Imi parea rau sa ma despart de prietenii de joaca dar ma consola gandul ca a doua zi urma sa reluam totul. Acest joc m-a invatat in mare regulile relatiilor, aici a fost prima data cand m-am gandit la baieti in alt fel decat la niste buni tovarasi de joaca, uneori nesuferiti si foarte imaturi. Incepusem sa reaizez ca oamenii sunt incompleti si au nevoie de o jumatate care sa ii reintregeasca...
   In adolescenta am aplicat "regulile" pe care le dedusesem in jocuri. Consider ca jocurile sunt menite a ne invata sa ne comportam in viata si sa facem fata oricaror situatii. Chiar si oamenii mari se joaca (cu sentimente, cu alte suflete, unii chiar mimeaza dragostea etc.).
   Consider ca exista jocuri pentru orice varsta. Ele ne ajuta sa ne insusim anumite trasaturi care ne fac viata mai frumoasa, condimentand-o cu distractie si invataturi importante.

     Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 11

vineri, 25 octombrie 2013

Jocurile online - intre pasiune si metoda de socializare


      In zilele noastre, jocurile online sunt considerate de catre tot mai multe persoane drept cea mai buna metoda de a petrece timpul liber. Oamenii intra tot mai des pe forumuri de gaming, socializeaza impartasind impresii cu alti jucatori, organizeaza adevarate campionate online si isi fac noi prieteni virtuali. Consider ca oricine poate gasi un joc care sa-i capteze atentia, indiferent de varsta sau personalitate, intrucat persoanei respective i se ofera o gama larga de jocuri din care sa aleaga: incepand cu jocuri de familie sau simulatoare (de exemplu Seria Sims), pana la jocuri intense cu multa violenta ( exemple: Dead Space, F.E.A.R.,), jocuri de echipa (League of Legends, Dota), jocuri cretive, jocuri in care iti poti crea propria lume (Minecraft), jocuri de strategie (Age of Empires), etc.
     Viitorul jocurilor online este unul promitator, daca privim sub aspectul numarului de jucatori pe care unele dintre acestea il au si banii investiti de cei pasionati in diferite jocuri. League of Legends este un exemplu foarte bun, intrucat acesta are la momentul actual un numar de aproximativ 5 milioane de jucatori online/zi, reusind chiar sa surclaseze World of Warcraft care a detinut acest titlu din momentul aparitiei primei parti in 2004 si pana pe la jumatatea anului 2012. Un alt exemplu a succesului capatat de jocurile online este cel al Starcraftului care in Coreea de Sud este considerat e-sport-ul (sportul electronic) national, existand 3 posturi de televiziune diferite care difuzeaza meciurile, iar jucatorii profesionisti sunt adevarate celebritati, avand fancluburi care numara aproximativ jumatate de milion de membrii.
     In ceea ce priveste componentele calculatorului, in special placa de baza necesara rularii marii majoritati de jocuri care apar (fiecare avand o grafica destul de avansata si complexa), as recomanda placile video nVidia (cum este un GTX 660), deoarece nVidia are cateva caracteristici demne de mentionat cum este de exemplu Nvidia physx (care ofera o experienta mai realista a perceperii cadrelor jocului) si nVidia 3D Vision. Singurul dezavantaj al placilor de la nVidia, este pretul care este perceput ca fiind mare comparativ cu multe dintre placile celor de la ATI, dar investitia este una de viitor in cazul in care jocurile video sunt o mare pasiune si vrei sa poti juca orice joc apare cu toate detaliile la maxim fara sa ai vreun moment in care jocul sa-ti mearga sub 10fps. Consider ca o placa nVidia cumparata dintr-un magazin online este o alegere perfecta daca jocurile online reprezinta pentru tine o pasiune si doresti sa beneficiezi de toate avantajele uneia dintre cele mai bune placi video.
    Recunosc ca jocurile online mi-au captat atentia inca de mica. Visul meu este sa fac parte din echipa nationala de la League of Legends, sa fiu unul din cei mai buni jucatori din tara. Joc acest joc de aproximativ un an si datorita lui am legat foarte multe prietenii cu oameni din toata tara.
    Consider ca jocurile online sunt un mod placut de a-ti petrece timpul liber, o ocazie pentru a cunoaste persoane noi si o sansa sa traiesti de fiecare data alte povesti, reusind sa te transpui pentru cateva ore in pielea caracterelor.

     Articol scris pentru Super Blog 2013-proba 10

luni, 21 octombrie 2013

Pentru anonimul meu

  
   Anonimule.. mai am vreo sansa sa dau cumva de tine? Am o gramada de dileme si nici o persoana care sa ma poata ajuta.
   Oare.. imi mai viziteaza blogul? De ce ma comport ca o persoana care isi pierde mintile?
   Am senzatia ca vorbesc singura. Nimeni nu ma asculta cu adevarat..si toti inteleg doar ce vor sa auda.

   A.

Am gasit ceea ce mi-a lipsit atat de mult..


    Simt ca am gasit acel lucru dupa care sufletul meu tanjea. Aveam nevoie de un nou blog, un loc in care sa pot fi sincera cu mine. Si.. l-am creeat.
    Ma simt ca un copil care a primit cel mai de pret cadou din lume: adevarul, ocazia de a fi sincer fata de propria persoana.
    Nu cred ca ma intelegeti. In gandurile mele sunt.. singura. Mereu am fost singura, inconjurata de persoane care se prefac ca inteleg contururile ideilor pe care aleg rareori sa le impartasesc. Lor le plac lucrurile simple, pe mine cele complexe ma fascineaza si consuma in acelasi timp. Pot doua extreme intelege la fel aceleasi idei?
   
    P.S: Simt nevoia sa vorbesc cu o persoana careia nu ii stiu nici macar numele. Anonimule..esti pe aici?

     Anemona.