Tipic mie..

 OFICIAL (pentru mine) ESTE CEL MAI PROST REVELION DE CARE AM AVUT PARTE.

Am fost la acei "prieteni",s-a spart grupul si am bagat o scuza.Tipic mie. Acum sunt acasa si plang de vreo jumatate de ora.Imi tot sun prietenii,dar nimeni nu imi raspunde.Aflu ca actuala cea mai buna prietena a mea a organizat o superpetrecere pe la spatele meu.De ce eu :( ?Ce am facut sa merit asta?De ce sunt mereu ciudata aia trista care nu reuseste sa se maturizeze,sa isi traiasca viata?Vreau un sfarsit.Vreau un sfarsit pentru povestea asta ACUM.

Am 16 ani si nu m-am sarutat inca cu nimeni pentru ca nu am simtit ca am gasit persoana potrivita - prietenele mele fac deja sex.Nu sunt o pitipoanca,mereu imi place sa ma machiez discret - prietenele mele se dau cu muuult fond de ten si tus si toate chestiile posibile.Am ochii negri si tristi.Nu stiu sa ma distrez.Am o viata plictisitoare.Sunt plictisitoare.In ultima vreme plang din orice,sunt tot mai deprimata.Imi este frica de caini dar si mai mult imi este frica de oameni. De parerile lor. Am trecut prin niste momente groaznice si acum m-am trezit fara nici un prieten. Am momente cand vreau sa mor. Ma gandesc insa la tatal meu - el chiar ma iubeste.Nu pot sa mor.Nu pot sa ii fac una ca asta desi ma intreb uneori daca mai bine plange acum sau ma vede pe mine toata viata cum plang si sufera fara sa verse lacrimi..

Ati vrut sa stiti cine sunt eu?

Asta sunt.Sunt FRAIERA.Sunt ciudata.Sunt .. eu.

P.S:Nu vreau sa va stric Revelionul sau sa interpretati gresit.. am vrut doar sa ma descarc, nu stiu ce sa mai fac.. cred ca o sa mananc niste ciocolata si ma uit la un film horror - poate gasesc un motiv sa plang.

Un ultim gand..

     Va doresc un an cat mai bun si va multumesc tuturor care m-ati incurajat sa scriu si care ati continuat sa imi lasati comentarii care m-au ajutat sa trec peste anuite momente sau sa vad unele lucruri din ala perspectiva.

Fie ca 2012 sa fie acel an in care visele voastre vor deveni realitate.

Sper ca la momentul trecerii dintre ani veti zambi indiferent unde va aflati: la o masa cu cei mai buni prieteni, cu familia sau alaturi de oameni langa care nu aveti ce cauta si stati numai ca sa nu fiti singuri (ca mine)..

Pentru mine 2011 a fost un an in care am ajuns unde am vrut.A fost anul in care am platit pentru unele greseli din trecut.A fost anul in care l-am cunoscut pe EL,a fost momentul cand mi-am pierdut "cea mai buna prietena". Nu cred ca a fost un an rau.Schimbarea era necesara.

Pentru voi cum a fost anul 2011?

Singura.

 Ii vad pe toti oamenii din jurul meu cum fac planuri pentru revelion. Oare o sa fiu singura persoana care o sa stea alaturi de prieteni falsi la masa,care isi va bea incet paharul de sampanie asteptand o minune?..
  M-am saturat de oameni care ma folosesc.Care stau cu mine doar pentru ca nu au ceva mai bun de facut.Nu mai cred in prieteni de putina vreme.Pentru ca nu am gasit o persoana care sa ma merite. Cand eu sunt sincera si el/ea minte,cand eu spun tot ce gandesc si celalalt nu .. pur si simplu nu se merita.Nu merge. Oricat m-as implica.
  In noaptea de 31 imi voi pune rochia cea noua si voi astepta. Voi astepta un miracol,un destin mai bun pentru mine. Desi stiu ca nu se va intampla nimic.Stiu ca o se ne imbatam toti,stiu ca o sa vreau sa sun multe persoane dar voi sfarsi prin a da doar un singur telefon. Stiu ca in cap imi va rasuna o singura intrebare - De ce? - si voi vrea sa imi sun ex-cea mai buna prietena sa o intreb "De ce mi-ai facut asta, cand eu am fost mereu sincera,cand te-am ajutat,cand am fost mereu acolo pentru tine..De ce ma tot cauti si dupa ma respingi,ce suflet ai tu" .. O sa imi doresc sa il sun si pe EL dorindu-mi sa aflu niste raspunsuri .. "De ce mi-ai intrat atat de usor in inima si nu te mai pot scoate de acolo?De ce ma amagesc mereu,de ce esti prezent in toate visele mele..?". Probabil imi voi suna si parintii.Colegii.Oameni care probabil nici nu se gandesc la mine.Oricum.Promit sa fie ultima seara cand imi voi bea linistita sampania, alaturi de prieteni falsi si cu multe intrebari in cap.. La care probabil nu voi primi niciodata un raspuns.

                   Voi ce faceti in noaptea dintre ani?
 

Da, sunt pesimista!

  De ce sa ma dau drept ceea ce nu sunt doar pentru a fi pe placul tau? .. Asta sunt eu.Voi reusi sa ma schimb doar pentru o singura persoana - pentru mine.
  Am crezut ca simt ceva pentru tine.Dar uite-ma! - sunt aceeasi. Am crezut ca acele clipe cand vorbeam cu tine pana tarziu ma vor ajuta. Sau atunci cand am incercat sa imi vand sufletul. Cand am inceput sa plang si nici nu te-ai uitat la mine.Dar nu a fost asa. Acele momente m-au distrus. Incet,dar sigur.
  De ce nu pot sa fiu si eu normala?Sa vad ca toti oamenii normali numai partea buna a lucrurilor,sa pot sa zambesc fals atat de bine?!..
  Sunt o ganditoare.Visez in majoritatea timpului.Gandesc prea mult dar nu reusesc aproape niciodata sa imi pun ideile in aplicare. Sunt pesimista pentru ca analizez toate posibilitatile si vad numai partea rea a lucrurilor.Sunt pesimista pentru ca nu am stiut sa profit de toate sansele pe care mi le-a oferit viata - si da,acum regret!.Sunt pesimista pentru ca ma inchid seara in camera mea si plang.Sunt pesimista pentru ca imi lipseste vointa de a ma schimba.Sunt pesimista pentru ca sunt doar un simplu om.. Si cred ca as gasi si mai multe scuze de genul asta numai ca sa pot sa vad partea gri a lucrurilor fara sa cred ca sunt o ciudata.

               Da,sunt pesimista..

                   

Ma iubesti..?

  "Ma iubesti?" il intreba soptind printesa,ciufulindu-i parul balai. "Ma iubesti?"

  "Mai mult ca niciodata" ii raspunse el zambind.

  "Dar acum..?" il intreba inca odata, putin mai suspicioasa. "Spune-mi,acum ma mai iubesti?"

  "Orice ai face,orice mi-ai zice..inima mea iti apartine."

  Fata deveni tot mai derutata. Trecu pe langa el rapid si ii opri incercarea timida a unei imbratisari. Iesi din incapere si reveni cateva minute mai tarziu,avand in mana un teanc de fotografii pe care le intinse baiatului. Erau fotografii cu fostii ei prieteni,dovezi ca povestile nu existasera doar in capul ei. In timp ce baiatul rasfoia fotografiile, il privea zambind..

   "Ma iubesti?" il intreba copila,observand ca baiatul a aruncat fotografiile pe jos si abia se abtinea sa verse lacrimi.

   "Desi nu vreau,da..te iubesc.Nu pot sa te uit intr-o clipa.Trecutul nu ma intereseaza.Imi pasa doar de modul cum te porti cand suntem doar noi doi..Incearca sa nu ma ranesti,nu te mai juca cu mine.."

    Se apropie de el parca tematoare,se areza in genunchi in fata lui si chipul i se lumina. "Oare ar fi posibil.. sa existe o astfel de iubire?Sa iubesti fara sa astepti nimic in schimb,sa speri ca intr-o zi sentimentele iti vor fi impartasite?" .. Aceste ganduri nu i le impartasi baiatului.In timp ce ii stergea lacrimile, ii spuse : "Asta nu este iubire..asta este o dovada de prostie,de slabiciune.Iarta-ma.Uita-ma!"

     Se ridica si iesi pe balcon. Isi aprinse tigara,dar nu reusi sa se calmeze. Lacrimile ii inundara chipul. Il iubea. Era o iubire ciudata,stranie,dar isi cunostea foarte bine firea.L-ar fi ranit prea tare. Cand iubesti, tot ceea ce iti doresti este ca celalalt sa fie fericit.Prefera sa planga acum dupa ea decat sa planga o viata intreaga alaturi de ea. Isi jura atunci ca nu il va uita niciodata. Va fi a lui...poate intr-o alta viata.

             "Oamenii cu suflet de gheata nu pot iubi.Ei prefera sa isi ignore sentimentele, traiesc totul cu o intensitate prea mare.."

Daca..

   Daca eu as fi un copac,tu ai fi soarele.
   As astepta cuminte in fiecare zi,m-as alimenta cum trebuie, totul ca sa ma inalt.. sa fiu mai aproape de tine!
   Mi-as infige radacinile adanc in pamant - nu vreau sa uit de unde am plecat, nu vreau ca atunci cand o sa fiu atat de aproape sa cad.
   Nu voi mai plange niciodata daca imi voi rupe o creanga sau daca voi vedea alti arbori mai frumosi. Nu! Imi voi privi doar reflexia in luciul apei si voi astepta.. chiar daca asteptarea va dura o eternitate.Voi astepta ca soarele sa imi apartina doar mie - desi stiu ca acest lucru este aparent imposibil. Dar se va intampla.. De ce sunt asa sigura? Pentru ca trebuie sa se intample..Am nevoie de tine! Am nevoie de soare!

Scrisoare pentru Mos Craciun..

                                            

                              Imi aduc aminte..

Imi aduc aminte cand eram mica si ii scriam Mosului.Si realizez ca ii ceream tot felul de lucruri stupide in loc sa imi doresc esentialul.In loc sa imi doresc ceva ce nu puteam obtine de una singura.

Macar am o scuza: eram copil.Nici eu nu stiam ce vreau sau ce pot.

Acum sincer nu imi doresc decat un singur lucru: sa reusesc de una singura tot ce imi propun.

Si sa ma regasesc.Sa stiu ce vreau si sa pot sa fac diferenta dintre vis si realitate.

Si o sa reusesc.. Intr-o zi.

Sper ca nu cer prea mult.Sau prea putin.Cer doar ceva de care am foarte mare nevoie.

Vreau ca toti de aici sa gasim maine sub brad ceea ce ne dorim .. Craciun fericit prieteni!

Bradut!

  Azi voi impodobi bradul impreuna cu familia.
  Ma cuprinde parca o stare de euforie.
  Vine Craciunul!O sarbatoare pe care o iubesc si o dispretuiesc in acelasi timp.
  De ce iubesc Craciunul? Pentru ca este o sarbatoare care ne face sa fim mai buni,mai sinceri.Este perioada cand iti pierzi foarte mult timp incercand sa gasesti "cadoul perfect" pentru o persoana speciala.Este perioada cand toata lumea este draguta cu mine. Este perioada cand uit sa fiu trista.
 De ce dispetuiesc Craciunul? Pentru ca devine o sarbatoare comerciala.Pentru ca uneori facem cadouri obligati,fara sa simtim ceva cand alegem.Pentru ca uneori nu devenim mai buni,doar ne prefacem.Pentru ca mai toti ne punem niste masti pe care uitam sa le dam jos.

 Da,este adevarat.Urasc si iubesc Craciunul in acelasi timp.Am incercat sa fiu trista,dar nu pot.Imi vine sa rad. De ce sa mint? .. Imi plac la nebunie amestecurile astea de sentimente,de exemplu: iubire si ura, dispret si dorinta, bucurie si tristete.. Cred ca niciodata nu voi putea iubi cu adevarat.Pentru ca eu nu pot sa urasc.

  Va urez un  Craciun fericit si fie ca (aproape) toate dorintele voastre sa se indeplineasca. Spun "aproape" , pentru ca daca s-ar indeplini chiar toate nu am avea pentru ca sa mai luptam.Si ce e viata fara lupta?..