"Prietena" mea

  M-a sunat.Ciudat.Chiar ma intrebam ce vrea.E genul de persoana care ma suna doar cand are nevoie de ceva.Plangea.I-am inchis si m-am dus la ea.In 15 minute am fost acolo.Sunt genul de persoana pe care daca o suni la orice ora nu iti inchide telefonul.Pe care te poti baza.Urasc asta la mine.
  Cand mi-a deschis usa am cam avut un soc.Unde era fata aia puternica pe care o cunosc?Unde e cea care a reusit sa treaca peste o prietenie de 15 ani doar pentru niste obiecte fara valuare?Hmm.. Pe fata asta,cu machiajul scurs si cu cearcane nu o cunosc.Eu pe ea nu o cunosc asa.. Parca ma vedeam pe mine,pe cea din noiembrie,pe care o tradase cea mai buna prietena..Am plans atunci ca niciodata.
  Sa revenim.O parasise prietenul.Obtinuse ce isi dorise de la ea (sper ca ma fac inteleasa aici),dar gasise alta mai buna.
  Am reusit sa o fac sa rada zambeasca.Si i-am turnat un pahar de vodka.Ea ma invatase ca alcoolul anesteziaza durerea sufleteasca,si cu ea am avut prima "betie" (daaa,daca se poate numi "betie" cateva guri de visinata pe la 8 ani care ne-au facut praf).
  Ciudat este insa rau ca .. nu mi-a parut rau cand am vazut-o plangand,cand am vazut-o in starea aia. Simteam intr-un fel ca merita asta.Imi jurasem din toamna ca ma voi razbuna,ca m-a mintit atatia ani de zile.. Era o zi rece de noiembrie si eu imi doream sa mor,sa uit..Dar am trecut peste.
  E ciudat.E ciudat sa nu simt nimic cand o vad asa.Nu m-am bucurat.. parca eram resemnata.Si aproape imi parea rau ca nu eu am cauzat durerea aceea.
  In ce ma transform?Ce fel de suflet am?!..Parca nici nu am putut sa o ascult.Parca m-am prefacut.Parca eram si nu eram eu..

  P.S:Eu la ea am reununtat de mult timp,dar nu pot renunta la poveste..

Traiesc in trecut.

  Si cum sa ma comport ca o invingatoare,cand simt ca zi de zi sunt mai aproape de esec?Cum sa rad,cand simt ca imi pierd "prietenii" falsi,si totusi,parca nu vreau sa ii las sa dispara din viata mea?De ce ma agat disperata de trecut, incapabila sa observ un viitor fara oamenii care mi-au facut atat de mult rau?E ciudat..

Singura.

 Ii vad pe toti oamenii din jurul meu cum fac planuri pentru revelion. Oare o sa fiu singura persoana care o sa stea alaturi de prieteni falsi la masa,care isi va bea incet paharul de sampanie asteptand o minune?..
  M-am saturat de oameni care ma folosesc.Care stau cu mine doar pentru ca nu au ceva mai bun de facut.Nu mai cred in prieteni de putina vreme.Pentru ca nu am gasit o persoana care sa ma merite. Cand eu sunt sincera si el/ea minte,cand eu spun tot ce gandesc si celalalt nu .. pur si simplu nu se merita.Nu merge. Oricat m-as implica.
  In noaptea de 31 imi voi pune rochia cea noua si voi astepta. Voi astepta un miracol,un destin mai bun pentru mine. Desi stiu ca nu se va intampla nimic.Stiu ca o se ne imbatam toti,stiu ca o sa vreau sa sun multe persoane dar voi sfarsi prin a da doar un singur telefon. Stiu ca in cap imi va rasuna o singura intrebare - De ce? - si voi vrea sa imi sun ex-cea mai buna prietena sa o intreb "De ce mi-ai facut asta, cand eu am fost mereu sincera,cand te-am ajutat,cand am fost mereu acolo pentru tine..De ce ma tot cauti si dupa ma respingi,ce suflet ai tu" .. O sa imi doresc sa il sun si pe EL dorindu-mi sa aflu niste raspunsuri .. "De ce mi-ai intrat atat de usor in inima si nu te mai pot scoate de acolo?De ce ma amagesc mereu,de ce esti prezent in toate visele mele..?". Probabil imi voi suna si parintii.Colegii.Oameni care probabil nici nu se gandesc la mine.Oricum.Promit sa fie ultima seara cand imi voi bea linistita sampania, alaturi de prieteni falsi si cu multe intrebari in cap.. La care probabil nu voi primi niciodata un raspuns.

                   Voi ce faceti in noaptea dintre ani?