"Mai mult ca niciodata" ii raspunse el zambind.
"Dar acum..?" il intreba inca odata, putin mai suspicioasa. "Spune-mi,acum ma mai iubesti?"
"Orice ai face,orice mi-ai zice..inima mea iti apartine."
Fata deveni tot mai derutata. Trecu pe langa el rapid si ii opri incercarea timida a unei imbratisari. Iesi din incapere si reveni cateva minute mai tarziu,avand in mana un teanc de fotografii pe care le intinse baiatului. Erau fotografii cu fostii ei prieteni,dovezi ca povestile nu existasera doar in capul ei. In timp ce baiatul rasfoia fotografiile, il privea zambind..
"Ma iubesti?" il intreba copila,observand ca baiatul a aruncat fotografiile pe jos si abia se abtinea sa verse lacrimi.
"Desi nu vreau,da..te iubesc.Nu pot sa te uit intr-o clipa.Trecutul nu ma intereseaza.Imi pasa doar de modul cum te porti cand suntem doar noi doi..Incearca sa nu ma ranesti,nu te mai juca cu mine.."
Se apropie de el parca tematoare,se areza in genunchi in fata lui si chipul i se lumina. "Oare ar fi posibil.. sa existe o astfel de iubire?Sa iubesti fara sa astepti nimic in schimb,sa speri ca intr-o zi sentimentele iti vor fi impartasite?" .. Aceste ganduri nu i le impartasi baiatului.In timp ce ii stergea lacrimile, ii spuse : "Asta nu este iubire..asta este o dovada de prostie,de slabiciune.Iarta-ma.Uita-ma!"
Se ridica si iesi pe balcon. Isi aprinse tigara,dar nu reusi sa se calmeze. Lacrimile ii inundara chipul. Il iubea. Era o iubire ciudata,stranie,dar isi cunostea foarte bine firea.L-ar fi ranit prea tare. Cand iubesti, tot ceea ce iti doresti este ca celalalt sa fie fericit.Prefera sa planga acum dupa ea decat sa planga o viata intreaga alaturi de ea. Isi jura atunci ca nu il va uita niciodata. Va fi a lui...poate intr-o alta viata.
"Oamenii cu suflet de gheata nu pot iubi.Ei prefera sa isi ignore sentimentele, traiesc totul cu o intensitate prea mare.."
