Nu imi pasa!

   Vam mai vorbit parca despre sentimentul asta de absoluta nepasare.Stiu ca nu voi reusi niciodata sa il traiesc asa cum trebuie: consider ca nu sunt un obiect,nu pot sa ma prefac ca nu am sentimente,nu pot sa imi franez fiecare gest din cauza unor temeri stupide.. Dupa cum spuneam,nu pot trai acest sentiment.Dar il pot mima.

  Azi mi-a iesit foarte bine.Poate prea bine.. M-am prefacut ca nu imi pasa,nu am mai spus nimic. Mi-am ascuns sufletul intr-o cutie veche si cheia o tin doar pentru mine.Fac asta pentru ca imi pasa prea mult. Inca tin la unii oameni pe care ar fi trebuit sa ii uit de mult timp.Sau poate la povestile pe care le-am trait impreuna cu ei .. nu stiu.

  Deci..de acum nu imi mai pasa.Macar partea teoretica imi iese!!

Cine sunt..?

 
   Sunt soldatul ce isi poarta lupta cu sine
   In razboiul mentalitatilor straine
   Dar nu am arme de foc in ranita
   Doar ganduri ce se izbesc de-o granita.

   In piesa asta sunt singurul actor
   Dar nimeni nu priveste,e doar un vechi decor
   Scenariul e acelasi dar ora e tarzie
   Spectacolul va pare o simpla comedie.

   Raman mereu un pasager grabit
   In trenul gol care mi-a fost sortit
   Si mi-as dori o alta destinatie
   Calatoria mea depinde de-a voastra invitatie.

  *Nu am creat singura poezia

Zi sau noapte?

  Noaptea te-am scos din inima mea si dimineata te-am regasit in acelasi loc.Mi se intampla mereu.Nici nu stiu ce vreau sa fie - noaptea,cand in visele mele nu apari si te uit pentru cateva ore sau zi,cand ma gandesc doar la tine..

  Sa te uit sau nu?
  Sa sper sau sa renunt?
  Sa castig sau sa pierd? ..

  Prea multe intrebari pentru o banala dimineata.

Inca astept.

  Se spune ca lucrurile bune vin pentru cei care au rabdarea necesara.
  Care oricate lovituri ar primi de la viata reusesc sa mearga mai departe.
  Persoane care recunosc un moment potrivit si profita de el.
  Oameni care nu au incredere decat in ei.
  Oameni fara prieteni.Oameni fara remuscari.
  Oameni care reusesc sa isi ascunda atat de bine sufletul ca te intrebi daca mai au asa ceva..
  Oameni..?!
 
  Inca astept sa devin si eu o astfel de persoana.
  Sa nu imi mai pese.
  Sa nu mai reuseasca nimeni sa ma intoarca din drum.
  Sa imi creez o lume in care doar ideile mele sa conteze si chiar daca stiu ca sunt gresite - sa lupt pentru ele cu toate puterile pentru ca in final visele sa devina realitate..

    Eu inca astept..
 

Viata e un spectacol neinteles.

   Uneori viata imi pare un spectacol de neinteles.
   Eu nu sunt scenaristul - nu pot imfluenta toate intamplarile,doar acelea care depind de mine.
   Eu nu sunt regizorul - nu ma asculta nimeni.
   Eu nu sunt costumierul - nu ii pot imbraca pe oameni cum vreau eu,dupa regulile mele.
   Eu nu sunt masinistul..
 
   Intrebarea ramane daca sunt doar un simplu actor sau un spectator.Oare exista destin?


            Vreau sa evadez..

Persoana cu doua fete

   Sa fim seriosi.
   Toti oamenii facem asta.
   Ne ascundem sub niste masti, incercam sa parem puternici si hotarati..chiar daca nu suntem.Inceram sa lasam impresii gresite doar pentru ca ceilalti sa nu isi dea seama cat de singuri suntem.Suntem orgoliosi uneori.Nu vrem sa parem slabi.De multe ori ne gandim doar la noi.Dar daca vrem sa schimbam asta.. vom fi mai buni.
 
   Cineva mi-a spus ca sunt o persoana cu doua fete.Nu sunt.
   Sunt o persoana cu o masca.
   Nu ma pot arata asa cum sunt cu adevarat decat in fata unor persoane.E un fel de .. metoda de aparare.Ma asigur ca    nu voi suferi din nou.Cel putin prea curand..

   Persoane cu doua fete stiam ca sunt acelea care te vorbesc pe la spate,care se folosesc de o masca atent construita pentru a obtine ceea ce isi doresc,pentru care nu conteaza ce lasa in urma lor..

   Cine credeti ca ar trebui sa fie numita "persoana cu doua fete"? O persoana care se ascunde dupa o simpla masca sau una care se foloseste de ea sa ajunga in sufletul tau?

Bucati de suflet..

   Am pus cate o bucatica din sufletul meu (din mine) in multe recipiente si le-am trimis departe.Ele au ajuns fie la oameni care meritau - si care mi-au trimis si ei un dar mult mai valoros - fie la oameni care nu meritau si care le-au aruncat la gunoi.


   Azi m-am certat cu un om care credeam ca imi este cel putin un amic.M-am inselat iar.E singura persoana care mi-a raspuns la telefon de revelion,dar nu a avut timp sa imi asculta plansetul.Sau nu l-am lasat eu..
   Imi trimisesem o bucatica de suflet departe,intr-o tara straina.L-am cunoscut pe internet, locuise in orasul meu dar s-a mutat.La inceput nu am avut o parere prea buna despre el,dar am ajuns curand sa intru pe internet doar ca sa vorbesc cu el,sa cred ca putea sa ma ajute sa ma schimb.Dupa am aflat ce fel de persoana este si m-am ingrozit.Ma mintise 6 luni,isi construise o viata palpitanta acolo in Germania cand viata lui era banala - la fel ca a mea.Ne-am jignit, m-a amenintat..ne-am certat urat.Am hotarat sa ii mai dau o sansa si a venit in tara.Nu stiam daca vreau sa il vad dar nu a insistat.Si nici nu o voi face.Ii pasa doar de amicii lui (cu care a incercat sa imi faca cunostinta pentru o "relatie") si de el.Nu ma merita.Poate nu il merit.Poate destinul meu este sa imi ajunga la suflet numai oamenii de genul asta.
   Vreau sa il sun si sa ii spun sa imi trimita bucatica din suflet inapoi.Pentru ca am tot impartit asa - sentimente, vorbe, lacrimi, zambete, sfaturi - si m-am trezit ca nu mai sunt eu.

      Si inca stau si ma intreb..oare mi-a fost un prieten adevarat sau doar un om care a stiut sa ma suporte?!
       

Ce naiba?..

  M-am mai calmat (dupa episodul de aseara) si am vrut sa o sun.Pe buna mea prietena,cea care a organizat petrecerea fara sa imi spuna.Cred ca preferam sa imi spuna ca nu ma vrea acolo decat sa ma faca sa ma simt ca o idioata..Imi doream sa ii spun totul in fata,tot ce gandesc,tot ce simt.. desi cand fac asta cineva regreta.Si acel cineva sunt mereu eu.

      

  -Buna?Ce faci?..Nu mi-ai raspuns la telefon aseara.Mi-a raspuns odata sora ta,erai afara la ora 1 noaptea..

  -Am uitat sa te sun.Aveai nevoie de ceva urgent?

  -A,nu..nimic.Am vrut doar sa iti urez un an cat mai bun.Doar am plans toata noaptea, am fumat si mi-am regretat toata viata.Aveam nevoie de o prietena adevarata..urgent!

 -A..pai atunci banuiesc ca nu e nici o problema.

 -Nu..nimic. Te temeai sa nu ma autoinvit la petrecerea ta,nu?De ce mai intreb,stiu sigur..

 -Sunt cu ai mei prin oras.

 -Aha.Ok.Pai..vorbim mai tarziu atunci.Nu o sa iti mai aduci aminte de mine nu?

 -Pupici!

  Da.Am ales sa nu ii spun ce cred.Am ales sa joc si eu dupa regulile lor,sa ii lovesc si eu pe la spate cand stiu ca o sa doara mai tare.Asta nu ma face cu nimic mai buna.Dar macar am certitudinea ca nu le sunt inferioara.

   Aseara mi-am facut o promisiune.Nu ma voi mai lasa calcata in picioare de nimeni.Si imi voi lua revansa. Acum,peste un an,doi,o suta..ce conteaza?In jocul asta ciudat voi face orice pentru a iesi invingatoare.ORICE!

       A fost greseala mea pentru ca mereu ma simt datoare fata de persoanele care mi-au sters candva lacrimile..