Ma fascineaza caracterul uman. Il iubesc si il detest in aceeasi masura.
Imi place ca oamenii mereu ma surprind. Asteptarile nu au nici o legatura, am invatat ca nimic nu o sa iasa niciodata asa cum ai planuit. Vrei sa ma contrazici? Daca poti, incearca! Dar iti spun ca asteptarile noastre, imaginatia sau ideile.. nimic nu se compara cu realitatea! Nu incerca sa gasesti raspunsuri, traieste pur si simplu.
Oamenilor nu le pasa. Sau daca le pasa, le pasa doar pentru ca vor sa se ajute pe ei, facandu-ti bine tie. Nu intelegi? Aici fiecare e pe cont propriu. Suntem de un egoism infiorator, si nu exista nici o exceptie. Asta e parte din firea noastra.
Sunt caractere si caractere, dar pana la urma toti avem ceva in comun. Toti vrem sa ne fie bine in primul rand noua. De multe ori egoismul se transforma in narcisism, ne iubim intr-un mod bonlav si aproape nici nu constientizam asta.. Probabil este normal sa ne vrem binele, probabil trebuie sa incercam sa se iubim.. dar ce se intampla daca este o iubire inutila? Oare eu merit sa ma iubesc?..
Azi nu stiu daca ce simt pentru mine este ura sau doar o iubire bonlava.
Anemona.
