Provocari.. e jocul meu!

 Te provoc!
 Poti sa imi spui ca iar gandesc ca un copil.
 Poti sa te superi.
 Nu ma intereseaza.
 Hai sa ne jucam.Macar putin.

 Te provoc sa te indragostesti de mine.
 Stiu ca nu o sa reusesti.
 Te provoc sa imi alimentezi iluzia.
 Stiu ca faci deja asta.
 Te provoc sa ma ajuti sa cred ca visul asta este pura realitate..
 Poti?
 Oare o sa faci asta vreodata?Este posibil sa am dreptate, este posibil ca iluzia sa devina realitate?!
 ...
 Cred ca asta depinde doar de tine.

 Oare sunt fraiera ca incep sa te iubesc neconditionat?Ca nu imi pasa ce zic altii despre tine?
 Oare gresesc atunci cand ma uit la tine cam mult timp?Ca nu iti spun ce simt clar?
 Sau e greseala ta ca nu ma intelegi,ca nu incerci sa ma intelegi?!

 Niciodata nu am putut sa ma inteleg cu toti oamenii.
 Am preferat sa tac decat sa spun vreo tampenie.
 Am preferat sa fiu mai retinuta in gesturi.
 Am asteptat mereu momentul potrivit.
 Sper sa existe si un "moment potrivit" pentru noi 2.Trebuie sa existe..

 "Timpule..hai sa fim prieteni!"

Cum imi frang eu inima..

 Nu am mai intalnit pana acum nici o persoana ca mine. Cand cineva ma supara,cand vrea sa ma faca sa regret,cand vrea sa ma vada ca plang, prefer sa ma retrag in mine. Imi plange sufletul si nu pot sa spun nimic. Nu vreau sa ma vada ca sufar.Nu vreau sa ma umilesc.Vreau sa par puternica..chiar daca nu sunt.

 Mereu,cand cineva a vrut sa imi franga inima m-am dat doi pasi inapoi. Am incepu sa rad, nu am vrut niciodata sa arat ca imi pasa.Cat imi pasa. Mi-am facut inima bucati si m-am asigurat ca vede ce am facut. Apoi i-am oferit-o.  Nu am asteptat nimic in schimb.Uneori nu inteleg de ce procedez asa.Uneori chiar doare.Dar trebuie sa ma obisnuiesc.

  Nu vreau sa fiu fraiera.Dar sunt.In momentele acelea eu nu realizez ca acea persoana si-a indeplinit scopul - sa ma vada cu inima zdrobita - dar continui sa zambesc. Nu ea a facut-o.Eu am facut-o.Parca doare mai putin. Parca imi pastrez demnitatea.Vreau sa invat unde am gresit,vreau sa imi refac inima singura.

 Uneori simt nevoia sa imi inchid sufletul intr-o camaruta si cheia sa o ascund undeva,intr-un loc secret pe care il stiu doar eu. Daca reusesti sa ajungi la cheie,daca reusesti sa imi dezlegi misterul - ma meriti.Meriti sa incep sa simt ceva pentru tine,meriti sa afli tot ceea ce gandesc.Daca nu,poate asa a fost sa fie.Poate nu vrei sa ma intelegi,poate nu poti sa ma intelegi.Nu stiu.As vrea sa nu imi mai pese atat de mult.

 Acum stii de ce am fugit.De tine,de noi.Am fugit pentru ca mi-am frant inima.Din nou.Singura.Vreau sa o repar, vreau sa invat sa fiu puternica - pentru noi.Vreau sa incerci sa ma iubesti atunci,nu acum.Acum nu merit. Si daca stiu ca nu merit,si daca pornesc stiind ca o sa pierd - o sa pierd. Acum nu,peste un timp cu siguranta da.


                             "..Si in final,orice masti ne-am pune,ne sta in caracter sa fim slabi.."