Iti multumesc pentru oportunitatea de a scrie aceste randuri (nu stiu daca sunt ironica). Ultima scrisoare pe care am scris-o a fost cea pe care i-am dat-o de ziua mea. A fost de o sinceritate dureroasa, aproape halucinanta. Aia a fost ultima incercare, si pana atunci cred eu ca am facut destule. Poate el nu a fost sa fie al meu, habar nu am. Sau poate nu m-am straduit eu suficient. Dar cum poti tine cu forta un om langa tine, chiar daca ai fi dispus sa faci (aproape) orice?..
Pana la urma e un copil. Si nu are nevoie de mine. De ce crezi ca ar fi meritat mai mult? De ce i-as fi daruit lucruri pe care nu le-a cerut niciodata?..
Nu inteleg de ce iti pasa. Ti-am sters comentariul pentru simplul fapt ca continea nume. Nu imi (mai) ascund identitatea, dar persoanele care fac parte din viata mea vreau sa fie oarecum protejate. Nu merita sa aiba probleme din cauza mea. Dar pentru ca ai folosit nume mi-ai atras atentia. Ma cunosti. Ma cunosti si tot tragi concluzii tampite.
Nu o sa te intreb cine esti. O sa te intreb doar daca vrei sa ne jucam. Astept raspunsul in comentarii. Imi voi da seama ca esti tu. Si sunt convinsa ca ai intrebari multe, la fel cum am si eu.
Anemona.
