Insomnie..

     In seara asta stiu ca nu o sa pot sa dorm. In seara asta doar o sa beau. Beau pana uit de mine, pana uit si sa respir.. planul perfect.
     Maine mergem la mare. Suntem multi. Ar trebui sa fiu fericita. Am asteptat cateva luni. Si totusi... ceva ma impiedica. Cineva o sa lipseasca.
     Sunt cea mai mare idioata din istorie. Inca ma mai gandesc la el. Am plans dupa el si in bratele altuia. Sunt o idioata..

     Ma simt ca si cum cineva mi-ar fi implinit toate visele, demonstrandu-mi astfel ca nimic din ceea ce imi doream nu ma poate face fericita.

     Anemona.

Singura.Din nou..

   Ma simt iar singura.Inutila.Pierduta.
   Credeam ca am iesit din depresie,dar toate din jurul meu ma fac sa ma adancesc tot mai mult,si mai mult,si mai mult..
   E ca in iad aici.Condamnata sa repet iar greselile din trecut,sa transform trecutul in prezent.. aceeasi durere. Aceeasi senzatie de acum doi ani,acelasi moment cand ceva in mine a murit.

Taci!

 Taci!Taci!Taci!
 Ce crezi ca faci?
 Imi spui lucruri care stiu ca sunt adevarate,dar pe care le ignor in iluzia mea.
 Nu mai vorbi cu mine. Nu acum.
 Nu imi distruge iluzia.Cum as putea sa traiesc in lumea asta reala, in lumea asta care efectiv nu ma accepta?!
 Nu vreau sa mai plang.
 Nu ma mai face sa plang.
 Vreau sa imi ignor sentimentele, nu vreau sa ma mai vad asa cum sunt acum - ranita, trista, distrusa!
 Lasa-ma.
 Taci! Te rog..lasa-ma sa ma mint singura.

   "Si,cand simt ca trebuie sa plang,plang.."

Singuratate..

 
   Singuratate,durere,umilinta.. intr-un cuvant: depresie!

   De ce e atat de greu sa fiu eu?De ce doare atat de tare fiecare vorba a lor,a oamenilor pe care pur si simplu nu ii intereseaza soarta ta?Cate lovituri trebuie sa mai suport ca sa inteleg in sfarsit ca trebuie sa merg mai departe, ca imi pasa prea mult, ca sunt prea sensibila? Cand o sa vad in oameni ceea ce sunt cu adevarat, si nu ceea ce vreau eu sa fie?As vrea sa pot schimba lucrurile astea la mine..

  "Azi vreau sa uit de toti,azi vreau sa uit de mine.."