Insomnie..

     In seara asta stiu ca nu o sa pot sa dorm. In seara asta doar o sa beau. Beau pana uit de mine, pana uit si sa respir.. planul perfect.
     Maine mergem la mare. Suntem multi. Ar trebui sa fiu fericita. Am asteptat cateva luni. Si totusi... ceva ma impiedica. Cineva o sa lipseasca.
     Sunt cea mai mare idioata din istorie. Inca ma mai gandesc la el. Am plans dupa el si in bratele altuia. Sunt o idioata..

     Ma simt ca si cum cineva mi-ar fi implinit toate visele, demonstrandu-mi astfel ca nimic din ceea ce imi doream nu ma poate face fericita.

     Anemona.

Putin din ce ma framanta..

     Candva imi vei multumi. Candva iti vei da seama ca am dreptate.
     Ma simt nedemna. Poate suna stupid, dar chiar asa ma simt. In ultima luna mi s-au intamplat multe lucruri frumoase, lucruri pe care nu le merit. Oare te pot pune si pe tine pe lista?..
     Eu fac parte dintre acele persoane obsedate dupa control. Decat sa vad pe altcineva cum imi distruge fericirea, mai bine o distrug eu acum - singura. Daca stim cum va fi finalul, de ce sa mai conteze cum ajung in acel punct?
     Pot sa fug acum. O sa fie usor. Mereu am facut asta - ma retrag inainte sa ma implic prea mult.
     Prefer sa sufar din cauza mea decat sa sufar pentru persoane care nu merita asta. Poate gandurile mele sunt macabre si irealiste, dar chiar nu imi pasa. Felul meu de a fi nu m-a dus niciodata nicaieri, dar macar m-a ajutat sa supravietuiesc intr-o lume care nu mi-a apartinut niciodata..

      A.

Ai putea sa.. ?

 
     Ai putea sa.. hmm..
     Ai putea sa ma inveti sa zambesc chiar daca sufletul imi plange?
     Ai putea sa ma minti ca esti alaturi de mine doar pentru ca sa pot sa incerc si eu sa fiu fericita?
     Ai putea sa te prefaci ca iti pasa.. asa..macar putin?
     Nu.
     Nu poti.
     Nu vrei.
     Idiotule. Sunt o idioata. Una mult prea pesimista.

     P.S: Revin la vechile obiceiuri.La tigari si alcool am renuntat, dar eu.. am nevoie de durere, am nevoie de suferinta. Vreau sa ma simt umana. Stiu ca merit sa ma chinui. Va trebui sa ma obisnuiesc cu ideea.
     Unii oameni nu merita sa fie fericiti.. pentru ca nu i-a invatat nimeni, pentru ca nu stiu sa aprecieze ceea ce au, pentru ca.. la naiba, sunt atat de multe motive! Dar eu sunt genul ala de persoana. Hmm..

     Gandesc prea mult azi.

    Anemona.

Si ce rost are sa.. ?

    Am momente in care sunt complet idioata, iar aseara era fix clipa in care nu trebuia sa fiu..

    Mi-e greata. Sunt mahmura si jur ca daca nu m-ar durea atat de tare capul, m-as da cu el de toti peretii.. asa, macar sa stiu ca il am.
    M-am comportat ca o idioata si e doar vina mea. Bausem prea mult si nu am stiut cand sa ma opresc, cand sa ascult sau cand sa ma abtin. Si am pierdut..

    Am privit rasaritul stand in fata unui bloc pe care il alesesem la nimereala, cu lacrimi in ochi si o doza de bere in mana. Imi era foarte frig si ma simteam teribil de singura, dar preferasem sa imi las amicul sa plece decat sa imi reprim orice sentiment de fata cu el.
    Crezusem ca am trecut peste depresia de anul trecut dar incep sa fiu tot mai sigura ca m-am inselat. Am acoperit un gol imens pe care il simteam in mine cu sentimente false, incredere si sperante si acum totul s-a naruit.. nu am reusit decat sa ma mint. Si toate astea pentru ce? Ce am mai castigat? Alte lacrimi?..

       "Si.. ce rost are sa traiesti daca nu te simti viu?"

  Nu stiu cine sunt.