marți, 8 octombrie 2013

Postare fara sens..

   Ma trezesc si imi doresc sa nu mai simt nevoia sa mai fumez. Sa ma ascund. Sa fug de mine. Nu se intampla niciodata.
   In jurul meu sunt doar oameni tristi care alearga dupa fericire. O vor gasi. Toti o gasim pana la urma, dar ne dam seama ca e doar o dezamagire, o alta iluzie zadarnica. Lacrimi. De ce naiba plangi? Ti-ai promis ca nu mai plangi, iti aduci aminte?.. Esti asa o..
   Sunt goala. Goala in interior.
   Postarea asta nu are nici un sens.
   Iti mai aduci aminte cand te multumeai doar cu ce aveai? A da.. nu s-a intamplat asta niciodata. Ce naiba ai, esti defecta?
    Fii un om normal, incearca sa fii ca ei. Incearca sa traiesti cum traiesc ei, sa simti cum simt ei, sa gandesti cum gandesc ei..
    Hai gata. Shhh.. Pregateste-te sa alergi iar dupa fericire. Chiar daca stii ca e doar o iluzie. E o aspiratie normala.. trebuie sa fii normala si.. pentru numele lui Dumnezeu! Ridica-te din patul ala si nu mai plange.. e doar o zi proasta. Toti oamenii normali trec prin asta.. o sa fii bine. Mereu se intampla la fel.. nenorocita rutina!
 
    A.

4 comentarii:

  1. Hell-o,
    Rutina, normalitatea nu sunt o optiune daca inca simti sufletul cum arde, de ce sa fiu altcineva cand pot fi eu, doar pentru ca asa vor ceilalti? Iar daca asta inseamna ca sunt defect, sa nu indrazneasca cineva sa ma repare! Oricum nu vor putea, sunt prea defect si ei prea nepriceputi pentru a ma repara.

    Cat despre fericire, poate alta data, dar te asigur ca e mai usor de gasit decat floarea de colt, asta daca o cauti cu sufletul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hm.. majoritatea ne ingnoram sufletul, dorintele.. ne straduim sa fim pe placul altora si uitam de noi.

      Ștergere
  2. Incercand sa fim pe placul altora nu facem decat sa alergam dupa himere, incercam sa fim altcineva si asta nu poate tine mult, ne pacalim atat pe noi cat si pe ceilali pentru o perioada de timp ce inevitabil va fi urmata de dezamagire.

    Pentru ca sufletul sa infloreasca in mii de culori are nevoie de franturi de fericire, asemeni unui puzzle, pe care le gasim mai ales in lucrurile simple... un apus de soare, o bolta de stele, un zambet, o floare, o imbratisare a cuiva care ne accepta asa defecti, originali, as corecta eu.

    RăspundețiȘtergere

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..