duminică, 7 octombrie 2012
Sfarsitul povestii ei!
Ma amuzau mereu relatiile astea care pareau atat de serioase. Ma intrebam mereu cat o sa dureze pana cand se vor plictisi, vor deveni gelosi, irascibili, paranoici, etc. Ma intrebam cat timp ea va mai crede in replici ca "de data asta o sa fie diferit", "el este tot ceea ce mi-am dorit vreodata" si altele.
S-a despartit de baiatul cu care a stat 7 luni. Am gasit-o in fata blocului meu. Avea ochii umezi si goi, si nu era machiata deloc (ceea ce e cam ciudat pentru o tipa eleganta ca ea). Era imbracata cu un trening larg si gri. M-a imbratisat si nu mi-a spus nimic.
- Mai plangi? am intrebat-o.
- Nu.
Am zambit. Ar fi trebuit sa invete ca nu poti sa minti cu asa ceva, cand ochii umezi si rosii te dau de gol.
- Stiu de ce ne-am despartit. As vrea sa pot sa accept asta, pur si simplu.
Nu am mai vazut-o de mult timp asa. Si mi-am dorit sa o vad, atunci cand m-a tradat. Cand a distrus o prietenie de 16 ani. Dar a trecut..
- Stii de ce ne-am despartit, nu?
- Hmm..
- Era mult prea orgolios. Nu a lasat niciodata de la el, nu a luptat niciodata pentru mine. Dar m-a iubit. Simt asta.
- Vrei sa crezi asta..
- Ce?
Se uita speriata la mine. Imi musc buzele. Am zis o tampenie. Ups!
- Poate nu ar fi trebuit sa vin aici, imi spune.
- Poate..
- Esti ciudata azi.
- Mereu am fost..
- Ma duc sa beau ceva.
- Stai sa imi las ghiozdanul si vin cu tine!
Se uita la mine ciudat. Venisem de la pregatire la matematica, si gandul de a merge prin oras cu ghiozdanul ala plin de culegeri si caiete imi dadea o stare de dezgust.
- O sa beau.. singura.
- Huh?
- Nu ai nevoie de prieteni ca sa bei. Ai nevoie doar de o sticla de ceea ce trebuie.
- Hmm... hai la mine.
- Sunt ai tai acasa. Nu vreau sa ma vada asa. Doar tu o sa ma vezi asa.
Ridic din umeri. Ma pupa de obraz si se indeparteaza. O urmaresc cu privirea un timp, dupa intru in bloc. Sunt sigura ca acum plange.
Probabil nu sunt o prietena buna. Poate nu o merit, sau poate nu ma merita ea pe mine. Probabil nu trebuia sa ii spun ca l-am vazut atunci, cu tipii aia, cand ei ii spusese ca este in casa si invata pentru un test. Probabil ca daca nu ar fi fost atat de geloasa, nu s-ar mai fi certat. Si totusi, oare daca nu i-as fi spus ar mai fi fost astazi impreuna? Si daca da, oare pentru cat timp?..
Anemona.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Daca nu ii spuneai tu,ii spunea altcienva altceva si poate tot asa se termina...
RăspundețiȘtergereUhm..cred ca ai dreptate
ȘtergereAi facut bine ca i-ai spus , i-ai dovedit inca odata prietenia si a fost spre binele ei . Unele lucruri sunt facute sa fie asa , relatia lor poate ca oricum nu rezista fiindca minciunile se afla mereu , sau poate ca o sa se impace , cine stie . Oricum , tu nu ai nici o vina in asta , sa stii bine lucrul asta! Incearca sa fi cat mai aproape de prietena ta , tu probabil i-ai iertat greselile , asa ca consoleaz-o cat poti ! E doar parerea mea , sa aveti parte numai de bine amandoua.
RăspundețiȘtergereMultumesc enorm pentru comentariu, m-ai facut sa vad lucrurile dintr-o altfel de perspectiva!
Ștergere:)
RăspundețiȘtergereEu zic ca tu i-ai facut un bine spunandu-i :-??
RăspundețiȘtergereM-ai mai linistit:D
ȘtergereNu e vina ta, tu ti-ai facut datorita de prietena sa stii... el e un nesimtit pentru ca a mintit-o, stii cum se spune: "O minciuna, mica, mare, tot minciuna este..."
RăspundețiȘtergereO sa-i treaca:)
:*
Sper sa imi treaca..si mie, si ei :D
ȘtergereEu cred ca se termina oricum,indiferent daca ii spuneai sau nu...
RăspundețiȘtergerePoate..chestiile astea sunt imprevizibile, nu se stie niciodata :D
ȘtergereMultumesc, o sa arunc o privire:D
RăspundețiȘtergere