Sfarsitul povestii ei!

    Ma amuzau mereu relatiile astea care pareau atat de serioase. Ma intrebam mereu cat o sa dureze pana cand se vor plictisi, vor deveni gelosi, irascibili, paranoici, etc. Ma intrebam cat timp ea va mai crede in replici ca "de data asta o sa fie diferit", "el este tot ceea ce mi-am dorit vreodata" si altele.

    S-a despartit de baiatul cu care a stat 7 luni. Am gasit-o in fata blocului meu. Avea ochii umezi si goi, si nu era machiata deloc (ceea ce e cam ciudat pentru o tipa eleganta ca ea). Era imbracata cu un trening larg si gri. M-a imbratisat si nu mi-a spus nimic.
     - Mai plangi? am intrebat-o.
     - Nu.
     Am zambit. Ar fi trebuit sa invete ca nu poti sa minti cu asa ceva, cand ochii umezi si rosii te dau de gol.
     - Stiu de ce ne-am despartit. As vrea sa pot sa accept asta, pur si simplu.
     Nu am mai vazut-o de mult timp asa. Si mi-am dorit sa o vad, atunci cand m-a tradat. Cand a distrus o prietenie de 16 ani. Dar a trecut..
      - Stii de ce ne-am despartit, nu?
      - Hmm..
      - Era mult prea orgolios. Nu a lasat niciodata de la el, nu a luptat niciodata pentru mine. Dar m-a iubit. Simt asta.
      - Vrei sa crezi asta..
      - Ce?
      Se uita speriata la mine. Imi musc buzele. Am zis o tampenie. Ups!
      - Poate nu ar fi trebuit sa vin aici, imi spune.
      - Poate..
      - Esti ciudata azi.
      - Mereu am fost..
      - Ma duc sa beau ceva.
      - Stai sa imi las ghiozdanul si vin cu tine!
      Se uita la mine ciudat. Venisem de la pregatire la matematica, si gandul de a merge prin oras cu ghiozdanul ala plin de culegeri si caiete imi dadea o stare de dezgust.
       - O sa beau.. singura.
       - Huh?
       - Nu ai nevoie de prieteni ca sa bei. Ai nevoie doar de o sticla de ceea ce trebuie.
       - Hmm... hai la mine.
       - Sunt ai tai acasa. Nu vreau sa ma vada asa. Doar tu o sa ma vezi asa.
       Ridic din umeri. Ma pupa de obraz si se indeparteaza. O urmaresc cu privirea un timp, dupa intru in bloc. Sunt sigura ca acum plange.
       Probabil nu sunt o prietena buna. Poate nu o merit, sau poate nu ma merita ea pe mine. Probabil nu trebuia sa ii spun ca l-am vazut atunci, cu tipii aia, cand ei ii spusese ca este in casa si invata pentru un test. Probabil ca daca nu ar fi fost atat de geloasa, nu s-ar mai fi certat. Si totusi, oare daca nu i-as fi spus ar mai fi fost astazi impreuna? Si daca da, oare pentru cat timp?..
       
       Anemona.

O ceasca de ceai.Fara tine!

  Imi beau grabita ceasca de ceai verde si ma gandesc iar la tine.
  Ce mai cauti in capul meu,prietena falsa ce mi-ai fost?
  De ce ma tot gandesc la tine? De ce nu ma pot abtine sa ma gandesc la tine?..
  Oare mai stii?
  Mai stii cand beam amandoua cate o ceasca de ceai,cand radeam ca nebunele si pierdeam noptile?
  Mai stii cand ne uitam amandoua la filme de groaza, chiar daca imi era foarte frica si aprindeam lumina?
  Mai stii cand am fost amandoua la bunicii mei?
  Mai stii cand nu faceam nimic singura?
  ...
  Cand traiam prin povestile tale,cand iti dadeam sfaturi?
  Imi voi aminti mereu.
  Nu pot sa uit.Poate nu vreau sa uit.. Chiar daca ar trebui.
  Acum sunt doar eu,o ceasca de ceai si o noapte pierduta.
  Tu unde esti?! Oare te gandesti la mine?
  ...

     "Cand nu pot sa accept,ma mint singura.."

 

Orgoliul..

Pentru L.

Ce mai vrei?Aproape ma obisnuisem cu ideea ca s-a terminat.. Incercam sa te uit, sa accept ideea ca prietenia noastra a fost o inchipuire a mea.Si tu ma suni si strici totul.M-ai sunat fara un pretext,m-ai intrebat banalitati.. am vrut sa iti spun atatea, dar m-am abtinut. As vrea sa cred ca ai vrut sa iti ceri scuze,dar orgoliul nu te-a lasat.Si totusi,ai grija. Oamenii orgoliosi mereu pierd.Oamenii orgoliosi nu pot iubi in adevaratul sens al cuvantului,pentru ca in dragoste trebuie sa stii si sa lasi de la tine sau sa recunosti ca ai gresit. Oamenii orgoliosi nu pot avea prieteni pe viata.Trebuia sa stiu asta.Trebuia sa imi dau seama de lucrurile astea cu mult timp in urma.

As vrea sa te iert.Chiar daca nu o sa mai fie niciodata ca la inceput.Dar nu pot sa imi cer eu scuze pentru tine.  Arata-mi ca te-ai schimbat si suna-ma.Atunci sa ma suni.Nu acum.Acum doar ma chinui,ma amagesti si nu vreau sa imi mai pierd timpul degeaba.Mi-am promis mie ca nu voi mai trai printre iluzii.Si o sa imi tin aceasta promisiune.

"Cand orgoliul straluceste prea tare, orice intelepciune se intuneca"

Prietene sau ... ?!

Pentru L.

Nu pot sa cred.A trecut o luna de cand mi-ai facut asta, dar eu tot refuz sa cred.

Erai prietena mea.Te stiam de 16 ani, vreiam sa fiu ca tine, ai fost prima persoana care m-a inteles,

credeam ca vom fi prietene pentru todeauna..dar ai stricat totul.

Da,e vina ta,si ma simt mult mai bine sa spun asta.Nu e doar vina ta,dar in mare parte e vina ta. Am avut incredere in tine,poate prea multa,dar daca nu poti avea incredere in prieteni,atunci in cine sa ai?! 

Puteai sa imi ceri orice si ti-as fi dat.Puteai sa imi spui orice si te-as fi crezut.Dar sunt momente cand chiar si eu imi dau seama ca este prea mult.

Am vrut sa cred ca sunt proasta.M-am prefacut ca nu vad unele lucruri doar pentru ca nu vreiam sa ma cert cu tine (evident,din cauza ta),pentru ca aveam nevoie de tine,de cineva care sa ma asculte,care sa ma inteleaga.Dar tu nu ma ascultai,tu doar te foloseai de mine si continuai sa ma crezi proasta chiar si in ultima clipa.

Nu am mai vorbit cu tine de pe 19 noiembrie,si parca mi-e dor.Nu ti-ai cerut scuze si parca asta ma doare cel mai tare.M-am plictisit sa sper,nu vreau sa mai astept ceva care nu se va intampla niciodata. Orgoliul te impiedica sa recunosti ca ai gresit, sa recunosti inseamna sa accepti si sunt sigura ca nu vrei asta.

Am crezut in tine.Am crezut in prietenia noastra.Da,sunt fraiera.Dar tu ce esti?