Sfarsit de SuperBlog

 
    Si iata ca s-a incheiat si a cincea editie SuperBlog, concursul de blogging care sustine creativitatea, spiritul de echipa si blogurile romanesti. Au fost doua luni destul de obositoare, toate cele 30 de probe m-au solicitat la maxim (dar cu ocazia asta am descoperit ca pot scrie despre orice si ca imi plac provocarile). Din pacate nu am reusit sa imi termin cartea (dar sper ca in vacanta de iarna sa reusesc, abia astept sa incep sa lucrez la un nou proiect din luna ianuarie).
    Pentru mine SuperBlog2012 a insemnat ocazia de a imi demonstra ca pot face fata oricarei provocari din domeniul scrisului (si pana la proba contrarie voi sustine asta in continuare). Am fost surprinsa sa constat ca cel mai mic punctaj al meu a fost 55 la o proba de la editura Nemira, dar m-am ambitionat si am reusit sa iau la a doua proba propusa de ei peste 80 de puncte. Am avut si probe la care am luat punctajul maxim si acest fapt nu poate decat sa ma bucure.
    Cred ca proba mea preferata a fost cea in care trebuia sa scriem despre seductie. Am avut ocazia sa visez cu ochii deschisi si sa am parte de o intalnire (asta doar in mintea mea, bineinteles) cu unul din actorii mei preferati. Pot spune ca si celelalte probe au fost foarte interesante si mereu m-au surprins.
    Imi place ca SuperBlog este o competitie unica in tara noastra si ca promoveaza oamenii care scriu. Daca ar fi sa schimb ceva, probabil as schimba limita de varsta (inca sper sa nu fiu cea mai mica care a participat la aceasta competitie). Oricum, abia astept gala! Sper sa ma intalnesc cu cat mai multi bloggeri si sa facem trafic de.. idei.
   Sper ca nu am stresat prea multa lume cu postarile despre si pentru acest concurs, m-am straduit sa scriu si altceva atunci cand mi-a permis timpul..
   
   Mi-as dori ca un aranjament foarte dragut sa ajunga la RadioLynx pentru ca au facut in fiecare saptamana o emisiune dedicata acestei competitii si s-au implicat in mod activ in organizarea si buna functionare a probelor.

    Iar pentru voi indragitii mei cititori am pregatit imaginea urmatoare:

    P.S: Azi este o zi atat de frumoasa in orasul asta.. este plin de soare, culori si oameni care zambesc. Nu uitati sa va bucurati de ultima zi de toamna si nu in ultimul rand un calduros si sincer "La multi ani!" pentru toti cei care isi serbeaza azi ziua de nume.. Andrei si Andreea :)!

   SuperBlog2012-ultima proba

Cum as promova SuperBlog?

    Stau si ma intreb acum .. cine nu si-ar dori (bineinteles dintre cei care ar avea si posibilitatea) sa promoveze SuperBlog? Este o competitie unica, incurajeaza creativitatea, sustine bloggerii romani si ne demonstreaza ce putem face jucandu-ne doar cu niste simple cuvinte pe o pagina virtuala.
    Probabil daca SuperBlog ar fi o competitie cunoscuta la nivel national cu totul altfel ar sta lucrurile. Nu spun ca SuperBlog nu este o competitie cunoscuta (cele peste 200 de persoane care si-au inscris blogurile in aceasta competitie m-ar contrazice cu siguranta), doar ma gandesc la posibilitatea ca un numar cat mai mare de persoane sa afle de existenta acestui minunat concurs si sa aiba ocazia sa se inscrie sau macar sa se informeze cu privire la regulamentul lui.
     Daca as avea ocazia cu siguranta m-as implica in acest proiect minunat cu acelasi devotament cu care l-au facut si ceilalti sponsori, fiecare fiind un partener media SuperBlog 2012 : RadioLynx, TriluLilu, http://www.connect.ro/, Photomagazine, http://www.prwave.ro/, 121, Robintel, http://obisnuit.eu/, http://www.moneywatch.ro/, ArenaIT si nu in ultimul rand Jurnallifestyle. Mi-ar placea sa fiu colaboratoare la un blog cu foarte multi cititori, sa am colegi seriosi si foooarte creativi. Probabil am incerca sa gasim impreuna strategii de promovare a concursului de blogging, as crea diferite bannere sau texte care sa ii faca pe cititori sa fie curiosi despre ce proiect este vorba si astfel cat mai multa lume sa afle de existenta acestui concurs.
      As intra in vorba deseori cu ceilalti colaboratori pentru ca mi-as dori sa aflu ideile lor si probabil as merge (bineinteles daca as fi si invitata) la una din emisiunile pe care RadioLynx le realizeaza special pentru aceasta competitie. Acolo as avea ocazia sa discut si cu cei care participa la SuperBlog, sa le ascult ideile si sa le pun in aplicare pe cele bune, imbunatatind astfel standardele competitiei.
      Pentru promovarea SuperBlog sunt convinsa ca as investi enorm de mult suflet (pentru mine resursele materiale conteaza mai putin). Sper ca intr-o zi sa lucrez la o revista cunoscuta, sa fiu o jurnalista priceputa si sa reusesc sa promovez aceasta competitie pentru bloggeri (pe site-ul revistei sau de ce nu chiar si printre paginile ei), amintindu-mi cu nostalgie ca anul 2012 a fost primul an in care am participat la SuperBlog.

  Articol scris pentru SuperBlog2012-proba 29

Un magazin mai..altfel

    Bine ati venit! Va invitam sa intrati in al nostru magazin online cu doar cateva click-uri si sufletul deschis. Va promitem ca este cel mai neobisnuit magazin online pe care l-ati vazut vreodata, dar suntem siguri ca serviciile pe care le ofera va vor desena o multime de zambete..

     In acest magazin aveti posibilitatea sa cereti tot ce doriti dumneavoastra. Va faceti o lista si noi incercam sa facem rost de tot ceea ce vreti. Va este dor de ciocolata pe care o mancati in copilarie, dar nu reusiti sa gasiti nicaieri? Colectionati vederi sau timbre? Aveti un parfum preferat care nu se mai fabrica si va doriti sa mai cumparati macar cateva sticlute? Noi putem obtine tot ceea ce ne cereti dumneavoastra! 

     Completati o "lista a dorintelor" iar noi va vom contacta de fiecare data cand gasim unul din produsele cerute. Va putem contacta printr-un mesaj direct pe telefonul mobil sau prin e-mail, dumneavoastra alegeti! Vom incerca sa gasim produsele la preturi cat mai convenabile si atractive, dar vom fi atenti si la starea si calitatea lor.

      Puteti fi siguri ca utilizand magazinul nostru online aveti parte de cele mai bune servicii. Noi va respectam dorintele si incercam sa le facem posibile! Tot ceea ce vrem este sa va desenam un zambet!

 Articol scris pentru SuperBlog2012-proba28

Agent secret..

    Ma imbrac cu rochita neagra, destul de scurta si zambesc cand simt catifeaua cum imi invaluie pielea fina. Imi pun pantofii cu tocuri ametitor de inalte, ridic sticla de parfum si pulverizez putin in locurile strategice, imi iau poseta plic rosie.. hmm, aproape sunt gata. De ce spun "aproape"? Pentru ca aproape uitasem de bijuteria mea cu totul si cu totul speciala, un colier argintiu cu un medalion in forma de fluture de care trebuie sa am grija chiar si cu pretul vietii.
    Ma numesc Clara. In seara asta ma aflu in Polonia. Am venit pana aici cu un avion privat, decisa sa nu atrag atentia. Probabil nu v-ati dat seama ca sunt un.. agent secret. Stiu, stiu.. nu va vine sa credeti. Putini sunt cei care au auzit de meseria aceasta, si aproape nimeni nu si-ar inchipui ca un agent secret ar putea fi o femeie, femeile fiind considerate fiinte fragile, sensibile, sunt sigura ca nimeni nu le-ar crede in stare sa reuseasca sa faca fata unor astfel de provocari. Dar cine are o astfel de impresie probabil nu m-a cunoscut inca.. infatisarea angelica nu coencide deloc cu felul in care gandesc eu, am fost invatata sa gandesc in situatii-limita, sa ma lupt, si pot sa zic ca infatisarea m-a ajutat de multe ori, adversarii mereu m-au subestimat..
     Sa revenim totusi. In seara asta voi face schimb de informatii cu un guvernator, abia astept.. am facut rost de o invitatie la o petrecere la care o sa fie si el, iar in aglomeratia aia sunt sigura ca nu o sa dau nimic de banuit.. plec de la hotel destul de calma, nu este prima data cand fac asta dar nici ultima. In timp ce merg ma joc cu colierul in forma de fluture, zambind. Toata informatia este acolo, stocata intr-un stick ascuns intr-un superb colier.. am avut noroc, seful meu cunoaste niste cercetatori care ii ofera obiecte care normal vor aparea peste catia ani (pentru ca inca nu au fost supuse la teste suficiente), hmm.. Este fascinant cum dispozitivele de stocare au evoluat atat de mult in ultimii ani!Imi imaginez ca nu peste foarte mult timp toti oamenii vor putea cumpara coliere care au incorporate un stick de diferite forme si marimi, probabil vor fi si unele oferte.. As putea sa spun ca nu m-a fascinat niciodata tehnologia (nu stiu nici macar ce este un procesor si nu am nici cea mai vaga idee de pretul unui HDD extern), tot ceea ce stiu despre colierul meu este ca daca nu ii pot da guvernatorului stickul trebuie sa il distrug inainte de miezul noptii si sa parasesc aceasta tara.
     Ies din camera de hotel destul de sigura pe mine. Taxiul ma asteapta in parcare iar eu pasesc in masina putin emotionata. Nu este prima mea misiune, dar sunt indragostita de meseria asta. Faptul ca imi pun viata in pericol de fiecare data ma incita, ma face sa ma simt vie.. chiar ador ceea ce fac!
     Ajungem in fata restaurantului in care se va tine faimoasa petrecere. Ii platesc taximetristului cursa si nu uit sa ii las si un bacsis destul de generos, apoi ma dau jos din masina si intru in restaurant. Un bodygard masiv imi cere invitatia, iar eu imi deschid poseta micuta si scot bucata de hartie pe care i-o intind grabita. El o cerceteaza curios, iar apoi se da din fata mea lasandu-ma sa intru si urandu-mi "distractie placuta".
     Muzica rasuna in toata incaperea si imi da o senzatie ciudata, imi doresc sa dansez si sa ma simt bine.. dar nu am timp pentru asta acum. Il caut din priviri pe guvernator, am vazut niste poze cu el si sunt sigura ca l-as recunoaste, dar nu il vad, dar oare..?
     Nu am timp sa imi continui sirul gandurilor ca simt cum un brat puternic ma strange de mijloc iar un altul imi indeasa la gura o carpa imbinata cu ceva, cred ca este clorofom, mirosul este atat de intepator, ma zbat dar fara nici un rezultat.. imi pierd constiinta si in cele din urma lesin.
     Ma trezesc intr-o camera destul de mica, in fata mea se afla un birou la care sta un barbat masiv, probabil isi doreste sa afle cat mai multe informatii de la mine, imi spun eu in sinea mea. Degeaba.. nu o sa ii spun nimic.
      - Vad ca te-ai trezit.. ce face o domnisoara ca tine singura la o astfel de petrecere?
     Chicotesc.
     - Doar ma distram.
     Se ridica in picioare si se apropie periculos de mine. Acum este in spatele meu si ii pot simti fiecare respiratie.
      - Stiu ca tu esti agentul secret.
      - Ce? il intreb eu incercand sa par surprinsa.
      - Nenorocitul ala de spion care are informatii atat de importante..
      Zambesc gandindu-ma ca daca mi-ar analiza mai atent colierul tot spectacolul asta ar lua sfarsit. Probabil nici nu se gandeste ca un banal stick poate avea atat de multe forme si culori, este un prag al tehnologiei de care putini sunt constienti si la care si mai putin au acces..
       - Nu stiu despre ce vorbesti.
       Ofteaza nervos si imi ia geanta care se afla pe birou. Ii varsa tot continutul si cauta peste tot, dar nu gaseste nimic.
       - Nu o sa scapi doar cu asta! tipa el.
       - Stii.. sechestrarea de persoane e un lucru grav. Eu zic sa ma eliberezi pana nu depun o plangere la politie..
       - Rabdare.
       Isi cheama o colega sa ma perchezitioneze, dar nu gasesc nimic. In cele din urma ma elibereaza, privindu-ma suspicios dar ridicand din umeri. Ies din local zambind. Misiunea a dat gres, dar asta nu este problema mea. Am reusit sa le fac fata si sa scap cu viata, asta este cel mai importand.. Acum tot ce trebuie sa fac este sa am grija ca stick-ul sa fie distrus pana cand soarele apune.

Articol scris pentru SuperBlog2012-prba27
 

Asta este pietenie?

    Plang pentru un om pe care nu l-am cunoscut doar pentru ca stiu cat de mult a insemnat pentru ea.
    A facut accidentul chiar de ziua noastra, chiar in ziua in care implineam un an de cand am cunoscut-o, un an de cand am blogul, un an de cand viata mea s-a schimbat..
     Nu pot sa cred ca a murit. Se trezise din coma, trebuia sa fie bine..
     Ce fel de Dumnezeu ar lasa asta sa se intample?..
     De ce oamenii buni ca ea merita sa sufere? De ce nu exista dreptate?
     Oftez. Era bine, trebuia sa fie bine.
     Viata e fragila, e ca un joc, poti sa il pierzi oricand.. e ca un tango, daca faci un pas gresit poti sa nu mai dansezi niciodata.. E trist. Imi pare rau, as vrea sa o ajut, as vrea sa iau din durerea pe care ea o simte si sa o simt eu, as vrea sa fie bine mai repede..

      Azi plang un om cu care nu am vorbit niciodata. Azi port doliu in suflet.

  Anemona.

Despre produsele romanesti

    Avem nevoie de alimente sanatoase si pline de savoare la fel cum producatorii romani au nevoie de clienti pentru care sa livreze cele mai bune produse.
    Probabil va intrebati "de ce ar fi bine sa consumam produse romanesti?".. intrebarea poate parea una destul de dificila, dar raspunsul este unul simplu si nu lasa loc de interpretari: daca vrem sa fim sanatosi si sa sprijinim economia si agricultura romaneasca, ar trebui sa consumam romaneste cat mai mult posibil.
    Nu de putine ori mi s-a intamplat sa cumpar legume si fructe care aratau minunat, dar acasa am descoperit ca ele nu au nici un gust pentru ca fusesera folosite ingrasaminte chimice sau conservanti pentru ca sa se pastreze cat mai mult timp. Nu stiu ce vreti voi, dar eu in nici un caz nu imi doresc sa mananc un fel de bucati de plastic, fara nici un gust! Nu as da niciodata un produs romanesc pe unul adus din strainatate, care arata foarte bine dar nu are nici un fel de savoare!
    Imi doresc ca legumele/fructele pe care le mananc sa fie cat mai sanatoase. Nu vreau sa imi umplu corpul de conservanti sau substante chimice. Suntem "bombardati" de peste tot de grasimi, produse tip fast food si ingrendiente nesanatoase.. vreau macar ca legumele si fructele pe care le consum sa fie 100% sanatoase si sa fiu absolut sigura ca ele ma ajuta sa imi purific organismul si sunt pline de vitamine si substante de care corpul meu nu se poate lipsi.
    Incurajez initiativa Real pentru ca am incredere ca producatorii romani pot face fata cerintelor celor mai exigenti clienti, am incredere in produsele romanesti si imi doresc sa duc un stil de viata sanatos. Consider ca fiecare dintre noi suntem responsabili pentru economia romaneasca, iar atata timp cat noi preferam produsele  romanesti pline de savoare si foarte sanatoase nu avem decat de castigat.
    Putem sa facem asadar ceva bun pentru tara noastra, pentru producatorii romani dar si pentru noi insine, a alege produsele romanesti este cea mai buna varianta pe care o avem!

Articol scris pentru SuperBlog2012-proba26

Mi-ar placea sa nu mai scriu despre el..

    Mi-ar placea sa nu mai scriu despre el. Cuvintele sunt mult prea putine pentru a descrie exact ce simt, ce efect are asupra mea. Si atunci unde mai e rostul?.. Tot ce scriu nici macar nu se compara cu realitatea. Arta mea devine brusc banala. Nu vreau sa fac literatura din sentimentele astea.. si atunci?!

     O sa incep sa pictez. O sa iau o bucata de carbune si o sa desenez conturul chipului baiatului pe care il stiu mult prea bine. Nu voi avea nici o problema cu asta. Dar ce o sa fac atunci cand o sa vreau sa umplu desenul cu o realista culoare? Unde voi gasi nuanta aceea ireala a ochilor lui? Nici nu cred ca oamenii au reusit sa conserve o astfel de nuanta intr-un banal tub de culoare.. E o idee aiurea. Mai bine renunt.

      O sa incerc sa compun un cantec. O sa imi iau chitara si o sa cant singura melodie pe care o stiu, o sa ii ciupesc toate corzile pana cand voi fi aproape sa le rup, o sa invat acorduri.. dar ce o sa fac cand o sa observ ca orice ritm nu se potriveste deloc cu bataile inimii atunci cand il vad? O sa imi dau seama ca totul e in zadar, va spun eu! Si atunci.. atunci voi renunta.

     O sa incerc sa ii modelez trupul dintr-o bucata de lut. Dar va putea vreodata lutul sa capete caldura trupului lui, sau va fi doar un obiect rece.. ? Oh, eu nu am nevoie de un obiect, am nevoie de el.. mai bine renunt.

     Toate ideile imi alearga prin minte si nu mai stiu ce sa cred. Ma pricep doar la scris, si acum nici asta nu imi mai iese. Unde gresesc? De ce nu pot sa fac literatura din sentimentele astea, dar cu toate astea ma incapatanez sa scriu.. ?

   Anemona.

1 an de "Doar niste ganduri"..

    Imi amintesc ca acum un an (fix pe 25 noiembrie 2011) mi-am facut curaj si am facut acest blog dupa ce vazusem blogul ei si cat de mult o ajuta comentariile voastre. Acum un an nu mai aveam nici un prieten (sau asa ma simteam), ma mutasem la un nou liceu unde nu cunosteam pe nimeni iar depresia incepea sa isi faca simtita prezenta. Acum un an chiar eram fraiera.. azi nu stiu ce sunt, dar stiu ca vreau sa devin Anemona.
 
    Cum mi-a influentat blogul viata?
    - aici mi-am cunoscut una din cele mai bune prietene, si poate singura persoana pe care am lasat-o sa ma vada dincolo de orice masca. Bianca mi-a demonstrat ca fiecare om are demonii lui, dar cei care invata sa ii accepte traiesc mai fericiti. Ea mi-a vazut toate mastile si nu s-a speriat, a stiut sa imi dea sfaturi atunci cand trebuie sau sa ma certe doar atunci cand era nevoie.. si mi-a aratat ca distanta poate solidifica o prietenie sincera. Nu am inteles niciodata de ce nu a fugit cand mi-a vazut sufletul in tot intunericul lui, dar nu e timp de intrebari retorice acum.. un simplu zambet si o imbratisare (momentan) virtuala e tot ce avem nevoie.
    - a inceput jocul meu cu si printre cuvinte.. nu stiam daca am talent (nici acum nu stiu), la inceput imi doream doar sa ma descarc.
    - am cunoscut oameni carora le plac cartile, bloggeri din orasul meu cu care chiar m-am intalnit
    - am participat la SuperBlog
    - in vara am inceput sa lucrez la un fel de roman (o incercare putin cam siropoasa, dar e un inceput bun)
    - am cunoscut persoane minunate:
            Diana. , care mereu m-a ajutat cu un sfat
            Denisa, care este mai noua pe blogul meu dar mi-a desenat de multe ori un zambet pe chip
            Denisa, o "atitudine".. o persoana care mereu m-a sfatuit si m-a ajutat
            Sweet Lemon, care m-a facut de multe ori sa zambesc
            Kiddo, in al carei blog ma regasesc deseori
            Alecsanda Alle, careia ii ador comentariile si ii trimit multi pupici virtuali
            Laura, o persoana inteligenta si cu capul pe umeri
            Sunshine, o copila pe care nu ai cum sa nu o indragesti
            Nesuferita' care ma face mereu sa zambesc prin comentariile ei dragute
            Tibi, caruia ar trebui sa ii multumesc ca a avut puterea sa ma ierte pentru toate fazele mele
            Ionut, care nu a putut sa imi ofere niciodata atat cat am cerut,dar a fost frumos cat a durat
            Raisa, o persoana minunata si genul de femeie care as vrea din tot sufletul sa devin
            Florentina Raita, o viitoare slabuta si o fata cu un suflet minunat
            Sophie, pe care sper sa o cunosc cat mai bine prin comentariile ei (pentru ca nu i-am gasit blogul)
            Ofiredeneinteles, o persoana care a reusit sa ma inteleaga
            B.D, care mereu m-a ajutat cu un sfat
            Si nu in ultimul rand lui Lexi si lui X. care m-au ajutat mereu cu un sfat, dar si Copilului care a stiut sa imi pastreze secretul si care sper din tot sufletul sa nu citeasca aceste randuri niciodata, si sa nu ii uit pe toti cei care m-au vizitat sau mi-au lasat cateodata un comentariu (sper din tot sufletul ca lista de mai sus sa fie completa, daca am uitat pe cineva imi cer iertare).
   
    Mi-as dori din tot sufletul sa va cunosc pe toti intr-o zi fata in fata, si nu doar prin intermediul unor comentarii (desi stiu ca e un vis imposibil). Mi-as dori sa fiti alaturi de mine si peste un an, dar nu stiu daca este posibil.. oricum, va multumesc tuturor si sper sa va transmit putin din bucuria pe care o simt in aceste momente.

    Pana atunci va invit sa impartim toti o prajitura virtuala, si sa zambim.. sa zambim pentru ca blogul asta nu este doar al meu, este al nostru, al tuturor celor care am investit bucati de suflet in postari sau comentarii..

  Doar niste ganduri: 34.695 afisari de pagina, 310 postari, 4215 comentarii, 161 abonati, un premiu MWB (Blog Power).. 1 an!