O poveste parfumata

      05 octombrie 2013
    
    Regina mea.. nu stiu cui ii scriu. As vorbi cu cineva, dar am senzatia ca doar acest prieten mut - jurnalul - ma poate asculta fara sa ma judece. Scriu doar ca sa ma descarc, sentimentele mi se ingramadesc in suflet si al lor ecou imi vibreaza in toata fiinta.. ma macina. Simt cum stiloul imi tremura pe hartie din cauza emotiilor si a neputintei. Incep sa cred ca sunt indragostit de tine, probabil te-am iubit inca din prima clipa cand te-am vazut. Te tineam in brate si erai cel mai frumos copil pe care il vazusem vreodata, privirea ta albastra emana caldura dragostei. Cum as fi putut sa nu ma indragostesc de tine?!
   Mi-ar placea sa domnesti asupra inimii mele asa cum domnesti in Regatul Parfumului.
   Imi pare rau Regina mea, ingerul meu.. ar fi trebuit sa te iubesc ca un parinte. Ai tai la asta se asteptau din partea mea. Au avut incredere sa te lase in grija mea inca de cand erai micuta, datoria mea era sa te ajut sa alegi mereu calea corecta si sa te invat sa intelegi toate tainele vietii.
   Regret ca eu, sfatuiorul tau, un barbat banal si cu nimic mai presus decat ceilalti, m-am indragostit de tine obsesiv, nebuneste. Regret si imi neg iubirea, sperand ca intr-o zi ea o sa dispara pur si simplu.

    07 octombrie 2013

    Dumnezeule, cat esti de frumoasa! Ai parul pictat in culorile noptii si buzele pline colorate cu cel mai apetisant rosu din lume. Ochii tai albastri sunt patrunzatori, de fiecare data cand te uiti la mine am senzatia ca imi rascolesti intreaga fiinta. Trupul tau este suplu si gratios, iar pielea atat de alba ca parca a imprumutat ceva din culoarea pura a zapezii.Dar cel mai tare probabil ma atrage parfumul tau: dulceag si provocator, reuseste sa imi mentina vii toate simturile.
    Stiu ca ai sufletul pur si inocent, dar ai invatat inca de cand erai o copila ca in lumea asta aparentele conteaza enorm de mult. Nu iti place ca oamenii sa te judece, de accea preferi sa ii lasi sa judece o masca si nu propria ta persoana. Mereu adopti o atitudine irezistibila de Killer Queen, ea se muleaza atat de bine pe personalitatea ta incat sunt teribil de usor de confundat. Te amuza cand oamenii fac tot felul de ipoteze, dar nimeni - absolut nimeni - nu reuseste sa iti cunoasca adevarata persoana. Mi-ar placea sa te deslusesc, iubita mea regina, sa te citesc ca pe o carte deschisa.. mi-ar placea sa fiu cel caruia i te deschizi cum cea mai minunata floare isi deschide petalele in fata soarelui.. mi-ar placea sa fiu eu acela care te-ar putea face fericita.

   

   15 octombrie 2013

   Intru in panica. Tatal tau ti-a dat ideea sa gasesti pentru Regatul Parfumurilor un rege. Nu ai avut nimic de obiectat. 

  M-ai rugat sa te ajut sa iti gasesti un sot care sa te merite cu adevarat. M-am bucurat. Tu - regina mea - categoric nu meriti pe oricine. Iti trebuie un barbat puternic, hotarat, frumos, inteligent si amuzant. Cu siguranta meriti - si ma doare inima sa o spun - pe cineva mult mai bun ca mine.

   Te iubesc, fericirea mea se va naste din fericirea ta. Atata timp cat zambesti, voi zambi si eu. Cand vei plange, te voi imbratisa si iti voi sterge lacrimile. 

   Voi fi mereu alaturi de tine.. esti tot ceea ce conteaza in lumea asta.

    25 octombrie 2013

  Au trecut 3 zile in care in Regatul Parfumului au venit tot felul de petitori. Pentru tine nu conta statutul lor social, iti doreai un barbat care sa te respecte si sa semene cu printul pe care il visai inca din copilarie.

   M-am resemnat cu iubirea neimpartasita, dar ma apuca furia cand ii vad pe toti cei care isi doresc sa domneasca peste Regatul Parfumurilor impreuna cu tine. Unii sunt urati, altii atat de frumosi dar goi pe interior.. parca nici unul nu te merita. Trebuie sa ma gandesc la 3 probe pe care le-ar putea trece doar cel care o merita cu adevarat..

    26 octombrie 2013

   Cel care vrea sa ii devina sot reginei trebuie:

 - sa aduca Fructe de Padure din Gradina Celor doua Lumi, dupa ce il va invinge pe dragonul de foc ce pazeste tufele magice;

 - sa culeaga Celosia din Regatul Uitarii fara sa isi piarda mintile;

 - sa calatoreasca in Belgia si sa fure esenta de praline de la cofetarul L. Karl, omul care face cea mai buna ciocolata din lume, atat de buna incat nu o imparte cu nimeni;

    Din aceste ingrendiente i-am promis ca ii voi crea cel mai seducator parfum din lume, parfum pe care i-l voi oferi cand va avea loc nunta.. daca se va dovedi vreunul din ei vrednic sa treaca peste toate aceste probe.

   08 noiembrie 2013

   Au trecut cateva saptamani si nimeni nu a trecut nici macar de prima proba. Unii au calatorit pana au gasit in cele din urma Gradina care separa cele doua lumi, dar cand au vazut dragonul au fugit.. nici macar nu au incercat sa lupte impotriva lui! Nu ar trebui ca dragostea sa te faca sa treci peste orice?! 

   In tot regatul asta nu este nimeni care sa imi iubeasca regina asa cum merita.. nici macar eu..

   

   09 noiembrie 2013

   Are parul saten si ochii caprui. Aparent banala, infatisarea acestui tanar imiatrage atentia. Nu inteleg ce ma face sa ii acord mai multa atentie lui decat celorlalti pretendenti.

   Sta in fata tronului si o priveste indraznet pe regina. Aceasta isi pleaca privirea albastra in fata lui si obrajii parca i se inrosesc. Nu am mai vazut-o vreodata sa reactioneze asa in fata unui barbat.

   Probabil daca ar fi dupa ea, nu ar trebui sa il trimit sa treaca toate probele. Nu ii ascult rugamintea tacuta si il trimit sa isi duca sarcinile la indeplinire. Regina ma priveste furioasa, de parca m-ar ura. Ii spun ca nu are de ce sa isi faca griji: daca el este alesul, se va intoarce.

   15 noiembrie 2013

   Trec zilele si el nu mai vine. Regina este tacuta si mereu pusa pe ganduri. Incep sa ma ingrijorez.. mi-e teama sa nu ma urasca. 

   23 noiembrie 2013 

   In fata regatului un calaret popeseste. Regina alearga spre el plina de speranta, iesind in graba din palat. Este el, alesul ei. 

   Il priveste si ochii i se umezesc de fericire. El se da jos de pe cal si ii strange in maini catifeaua rosie a rochiei. O saruta.

   In mod ciudat, nu ma simt gelos.

   Tanarul imi intinde toate ingrendientele si imi povesteste cum a trecut peste toate probele: pe dragon l-a infrant cu o sabie de gheata imprumutata de la Sfanta Duminica, inainte sa intre in Regatul Uitarii si-a scris memoriile pe care le-a citit in fiecare zi, randurile amintindu-i cine era si care era scopul lui... iar pe cofetarul Karl l-a pacalit, batandu-l la un joc de table (trisand bineinteles), si acesta a fost obligat sa ii dea esenta de praline pentru ca tanarul sa nu se laude in toata Belgia cu aceasta poveste.

   Cred ca o sa urmeze o nunta mare, trebuie sa ma grabesc sa fauresc uluitorul parfum.

   Superba mea regina este fericita.. si eu sunt fericit alaturi de ea. Poate ca asta inseamna dragostea cu adevarat: sa oferi fara sa astepti nimic in schimb, fericirea ta insemnand fericirea celuilalt.. chiar daca ea nu te include si pe tine.

   

    Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 17

As bea cu tine un pahar de vin..

   As bea cu tine un pahar de vin, iubita prietena. Ne-am imbata pana cand ne-ar fi sila de ei, de toti oamenii..
   Te-as imbata pana cand ai incepe sa gandesti ca mine. Estimez ca am nevoie de doua cisterne sticle de licoare parfumata. Chiar nu conteaza mijloacele, am in minte doar scopul.. ce idei nebune!
   Vreau sa stai pe canapeaua mea infasurata intr-un voal rozaliu si sa ai parul rasfirat si blond ca razele soarelui. Vreau sa ma privesti cu ochii aproape inchisi, vreau sa vrei sa ma jignesti dar sa reusesc sa iti omor ecoul cuvintelor acolo unde iti incepe conturul carnos al buzelor.
   Vreau sa detin controlul.. dar in relatia asta ciudata tu domini. Imi deduci toate jocurile si nu ma lasi niciodata sa incerc macar sa schimb ceva.
   De ce nu pot deschide usa, Singuratate? De ce nu te pot da afara pur si simplu? De ce nu te pit alunga cum am facut cu ei toti?!
   De ce nu pot rupe o parte din mine? Iti jur ca ar merita orice sacrificiu.

   A.

Unde esti cand am nevoie de tine?

 
   M-am trezit imaginandu-mi o lume fara ei si mi-am dat seama ca viata mea ar fi altfel. Poate in alt timp, in alt Univers, as avea sansa sa fiu ceea ce imi doresc. Asta se poate intampla oriunde, oriunde dar nu aici..
   Cei din jurul meu au o pasiune in a omora vise. Am senzatia ca se uita la mine si imi vad cea mai monstroasa versiune. Ma simt hidoasa si rea, am nevoie sa ma ascund, dar unde sa fugi intr-o lume a lor..?!
   Ma simt singura. Ma trezes noptile, bantuita de cosmaruri, caut cu disperare pe cineva care sa ma asculte, care sa nu judece.. dar pe cine sa suni la ora 3 fiind sigur ca nu te injura? La naiba, am nevoie de oameni care sa ma inteleaga nu care sa ma judece!
   Plang. Plang si acum, voi plange pana cand isi face efectul somniferul. Nu e vina mea ca visul e mult mai frumos ca realitatea.
   Tu unde esti cand am nevoie de tine? O sa citesti asta si vei crede ca ma refer la altcineva. Ghinion.
   Mi-e dor de persoane care m-au uitat. Iti vine sa crezi asta? Si nu am nici macar cum sa dau de ele. Le vad cateodata pasind pe strazi pustii, fantome ale unui trecut iluzoriu. Imi vine sa tip, sa imi strig tot dorul, dar toate cuvintele au fost spuse si am senzatia ca nu as putea articula nici macar o propozitie.. si ii las sa treaca pe langa mine, ne comportam ca doua lumi ce se exclud reciproc. Ii privesc si simt ca si privirile si-au pierdut sensul, ce stranie e senzatia cand ramai fara cuvinte..
  Stii.. mi-as dori sa avem inca suflete de copil. Ne-am imparti jucariile si am fi cei mai buni prieteni. Nu ti-ar pasa cine sunt, m-ai adora doar pentru ca te-as asculta in fiecare zi, sorbindu-ti cuvintele si contemplandu-le in albastru.
   Incep sa cred ca mi-ai ucis si tu cuvintele si ca esti doar unul dintre ei, oamenii obisnuiti. Si iti promit ca o sa ajung sa te urasc cum ii urasc pe ei, pentru ca in esenta detest oamenii si slabiciunile lor. Da, imi detest si propria persoana, ma cunosc destul de bine ca sa fac asta.
   Mi-ar placea sa fim prieteni, sa ne jucam aceleasi jocuri. In sufletul meu mic nu ar mai incapea atat de multa ura si dezgust. Dar am crescut, imi creste si sufletul si nu am cu ce sa il umplu, ofer ceea ce am primit (sau ce am crezut ca am primit?).
   Tu unde esti?
   As spune ca imi esti alaturi doar cand ai nevoie de ceva, dar nu esti nici atunci.. si nu esti aici nici acum.
   Mi-e greu sufletul, plin de cenusa viselor puerile. Credeam in ele. M-au obligat sa le ucid. Unde esti?
 

Gustul copilariei

    Imi amintesc si acum aroma bunatatilor facute de bunica. Nu trebuia sa fie o ocazie speciala, ea mereu ne gatea ceva delicios cand veneam in vizita. Se trezea saraca cu noaptea in cap numai ca sa ne prepare noua - nepotilor ei preferati - cozonaci apetisanti, tarta dulce, pui umplut sau crema de zahar ars, orice ne doream si ne poftea inima.
    Cred ca cel mai mult imi placea cozonacul in forma de trandafir pe care il facea bunica pentru mine si fratele meu de Paste. Nu stiu cum ii iesea atat de bun, dulceag si pufos. Era singurul cozonac pe care il mancam pe nerasuflate, fara sa aleg din el doar stafidele si bucatile de nuca, savuram fiecare bucatica si simteam parca ca aluatul dulce mi se topeste in gura. Toata casa mirosea a cozonac si noi nici nu asteptam sa se raceasca, il mancam asa si parca nici nu simteam ca frige, conta doar gustul desavarsit. Ce amintiri dulci..
    Stiu ca am incercat sa fac si eu cozonaci ca bunica. Am luat reteta de la ea si m-am pus pe treaba. Dar cine sa se trezeasca cu noaptea in cap sa faca cozonaci?! Mereu imi ieseau ori prea voluminosi si lipsiti de savoare, ori mici de zici ca nu pusesem deloc drojdie, ori arsi (pentru ca uitam sa ii scot din cuptor, ma luam cu alte treburi). Nu mai spun ca aproape nici una din retetele ei nu imi ieseau bine. Eu nu sunt genul care sa poata sta langa cuptor rabdatoare, urmarind atent cum mancarea se rumeneste si aromele inunda intreaga incapere.

    Solutia cea mai buna s-a dovedit a fi achizitionarea unui cuptor "inteligent", de mult urmaream rubrica de Cuptoare Incorporabile de pe siteurile online, am avut noroc si am gasit cateva oferte foarte bune si am ales din cateva Incorporabile unul care cred ca mi se potriveste.
    Am incercat reteta de cozonac a bunicii, am setat cuptorul sa se opreasca in cateva ore si am fost surprinsa cand am constatat ca reteta chiar mi-a iesit. Cozonacul era pufos, aromat si avea gustul identic cu al celui din copilaria mea.
    Acum strang bani sa ii cumpar un cuptor asemanator si bunicii, ca rasplata pentru grija ei fata de noi si iubirea neconditionata pe care ne-a acordat-o. Vreau sa ii demonstrez ca retetele pe care ea le-a invatat cand era copil sunt compatibile cu tehnologia din zilele noastre.
    Urmeaza sa fac crema de zahar ars.. urati-mi succes!

    Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 16

Problema rezolvata: acneea

    Dana era - cu cateva exceptii - cea mai frumoasa colega a mea. O sa intelegeti de ce spun "cu cateva exceptii".
    Avea parul auriu si ireal de moale, firele insusindu-si parca ceva din supletea si delicatetea matasii. Ochii ii erau albastrii ca seninul cerului, zambetul avea conturul perfect si corpul era frumos modelat, tonifiat si radiind de tinerete. Un singur defect avea Dana: tenul ii era brazdat de punctulete rosii, semne distinctive ale acneei. Problema tenului o facuse sa devina retrasa, nu prea mai vorbea cu ceilalti colegi si se izolase, ignorandu-si calitatile care o puteau scoate din anonimat si faceau fetele sa o invidieze deseori.
     Intr-o zi, Dana a venit la scoala machiata. Toti am ramas placut surprinsi. Datorita straturilor de fond de ten, tenul ei parea impecabil dar efectul obtinut era fals si unii chiar erau convinsi ca este de scurta durata. Au avut dreptate, acneea isi facu aparitia triumfator inca din a doua pauza si Dana fugi speriata in baie, luand cu ea si tubul cu fond de ten si pudra mata.
     Danei ii era teama sa nu piarda Balul de absolvire si a cerut tuturor colegelor un sfat. I-am spus ca nu am avut niciodata probleme cu acneea si cosurile, dar stiu ca verisoara mea a folosit Gerovital Plant Stop Acnee si problema a disparut ca prin minune. Au mai fost cateva colege care i-au recomandat aceasta gama.

    Fluidul antiseptic purificator si gelul spumant antimicrobian urmau sa ii curete tenul dragei noastre colege, iar apoi ea trebuia sa aplice crema sebo-reglatoare-purificatoare care ii regla secretiile de sebum ale tenului problematic. Crema ultra-activa era cea care garanta ca cosurile nu vor mai aparea prea curand pe tenul frumoasei Dana: bogata in substante naturale si atat de folositoare, ea matifia tenul si il "hranea" cu multe substante necesare, pentru ca pe un ten hidratat si bine ingrijit cosurile nu apar niciodata. Iar daca vreodata un cos ar fi indraznit sa apara pe chipul ei perfect, ea nu trebuia decat sa "il tachineze" cu batonul purificator si el disparea ca prin minune.
     Dana a alergat la farmacie si si-a achizitionat produsele romanesti Farmec atat de necesare. Ele aveau un design vesel, intr-un verde pastelat, iar Dana le-a indragit imediat. In cateva zile problema ei a fost rezolvata iar ea a capatat mai multa incredere in propria persoana.
    Dana nu a mai ratat Balul, ba chiar a si iesit miss. Baietii roiau in jurul ei si toti erau convinsi ca ea este din cele mai frumoase femei pe care le-au vazut vreodata.
    Daca aveti cosuri, nu le ascundeti sub straturi de fond de ten! Tratati-le! Sub fondul de ten pielea respira greu si ele se pot infecta. Nu va asteptati ca ele sa dispara ca prin minune!
    Consider ca parul, unghiile si tenul sunt cartea de vizita a oricarei femei.

    Articol scris pentru SuperBlog 2013-proba 15

Cea mai amuzanta experienta din liceu

    Sunt clasa a 12-a si simt cum ma cuprinde inca de acum nostalgia ultimului an petrecut in clasa noastra alaturi de a doua mea familie - colegii si profesorii. Ma gandesc cu groaza ca timpul se scurge mult prea repede si nu ne vom mai revedea niciodata toti in aceleasi conditii. Este anul decisiv, anul in care ne hotaram viitorul si facem tot posibilul ca ele sa devina realitate.
     Nu vreau sa va plictisesc cu starea mea melancolica si o sa trec la ceea ce va intereseaza: povestea. Stiu ca vreti sa radeti... cu mine sau de mine. Asta chiar nu conteaza acum, important e ca sunt sigura ca o sa va desenez un zambet pe chip.

    Eram in clasa a 11-a si urma sa avem lucrare la engleza. Ma panicasem foarte tare. Engleza pentru mine a fost mereu proba de foc, limba pe care nu o inteleg orice as face (ati ghicit, nu am bazele, poate nu m-am straduit nici suficient..). Ne-am strans patru colegi si am hotarat sa plecam de la lucrare, ca poate data viitoare suntem mai pregatiti (de parca ar fi crezut unul din noi asta). Ne-am luat toti ghiozdanele si cand s-a sunat si profesorul de fizica a iesit din clasa, ne-am furisat afara si am mers in spatele Oficiului Postal (este destul de aproape de liceu si sunt acolo niste scari destul de comode in comparatie cu o plimbare pe care nici unul din noi nu si-o dorea).
     Stam noi ce stam de vorba, radem, glumim, ne tachinam, ne aprindem tigarile ca orice adolescenti care se vor a fi liberi si independenti, tragem un fum, doua, trei... Deodata unul din baieti se face alb la fata. Il trag de maneca si il intreb ce s-a intamplat.
    - Di..di..diriga! sopteste.
    Ne schimbam toti expresia si fugim care pe unde apuca. Tigarile zboara peste tot parca, consecinta a gestului nostru reflex de a le arunca. Ma uit cu coada ochiului si o vad pe diriga cu un colet in brate. Ma panichez.
    Colega mea are noroc si in fuga intra intr-un magazin, ascunzandu-se dupa tejghea. Vanzatoarea rade si dupa ce asculta rezumatul intamplarii bizare o lasa sa stea acolo, asigurand-o ca o va acoperi in caz de nevoie. 
    Unul din baieti fuge spre strada si ocoleste aproape la limita un autobuz. Cred ca vrea sa ajunga in parc, nu am timp sa ma gandesc la asta.
    Eu si celalalt coleg suntem putin mai... ghinionisti.
    Panicata, incep sa ocolesc in fuga posta fara sa imi dau seama ca aceasta actiune nu are nici un fel de sens. Nu apuc sa dau nici macar o tura ca ma trezesc... chiar in fata dirigii. Simt cum ma inrosesc la fata. O vad cum da din gura, suparata sau amuzanta, nu imi pot da seama, nici macar nu aud ce spune, imi aud doar bataile inimii si simt ca trebuie sa fug, nu mai gandesc, frica imi paralizeaza intreaga fiinta.. si plec, alergand mai repede decat stiam ca pot. O las acolo mirata si cu privirea pierduta, nu ii zic nimic, fug de parca de asta depinde intreaga mea viata.
    Cand am deja un avans considerabil si sunt convinsa ca diriga nu m-a urmarit (cat de paranoica eram!) imi dau seama ce tampenie am facut si cat de stupid am reactionat. Realizez ca daca ma opream si ii explicam de ce am plecat de la engleza ma intelegea, dar am ales sa fug de ea cum nu am mai fugit de nimeni in viata asta. 
   Acum alearga, Sorina, dupa diriga, sa ii dai explicatii..
   O vad in parcare, langa o masina, cu colegul meu si... doi jandarmi. Ma apuca din nou panica si plec in viteza. 
    Ceva mai tarziu vine si colegul care era langa masina. Ne-a povestit ca se ascundea dupa o roata si intamplator a trecut pe acolo politia si a crezut ca... vrea sa fure masina. Au zis asta chiar cand diriga trecea pe langa el. 
    Pot spune ca consecintele acestui chiul ghinionist au fost absentele nemotivate si hohotele de ras ale colegilor cand au auzit intamplarea povestita chiar de diriginta. Doamna a spus ca la inceput nu ne vazuse, dar zgomotul facut de noi i-a atras atentia.
    
    Intamplarea de mai sus e 100% reala si nu o voi uita toata viata mea. Atunci m-am simtit foarte penibil, dar acum ma amuza teribil.

   Articol scris pentru SuperBlog 2013,proba 14 sponsorizata de reeija.ro

Sunt nehotarata

   Trec zile in care astept un semn fara sa imi dau seama ca nu am nevoie de nici un stimul exterior. Sau am nevoie?
   Sunt cea mai nehotarata persoana din Univers. Nu am stiut si nu voi sti niciodata ce vreau cu adevarat. Nici nu stiu daca sunt spontana, luand in considerare faptul ca imi fac in minte zeci de scenarii realiste (sau mai putin) care nu coencid mereu cu realitatea. Doar timpul "ma obliga" sa ma hotarasc.. sau nu.
    Mi-ar placea sa imi pot macar asuma alegerile.. si sa pot spune ceea ce imi doresc fara sa imi fie teama de consecinte.
   
    A.

Redescopera lumea intr-un hibrid

 
   Am ocazia sa fac o plimbare cu o Toyota hibrid. Am avut norocul ca prietenul meu cel mai bun sa imi imprumute pentru cateva ore masina superba de culoarea cerului cenusiu. Nu am mai condus de ceva timp (sunt studenta si masina a ramas la parintii mei in Galati), dar sunt sigura ca abilitatile mele nu s-au diminuat.
    Acum sunt in masina si simt cum strang volanul in maini de emotie. Senzatia fina a tapiteriei ma binedispune. In aer parca pluteste mirosul libertatii. Abia ma abtin sa nu chicotesc. Ma simt ca un copil in dimineata de Craciun (bine, mint, ma simt ca mine in dimineata de Craciun)...
   Gandul ca pentru cateva ore voi fi doar eu si gandurile mele acompaniate de muzica buna ma incanta. Am avut grija sa imi aleg cateva CD-uri care imi plac mult si care se potrivesc starii mele de spirit: muzica nelinistita, rock. Sunt sigura ca plimbarea cu masina ma va relaxa, ajutandu-ma sa ma linistesc si sa uit de toate problemele. Doar cand conduc simt ca toata furia si stresul dispare ca prin farmec, lasand loc unei stari fericite si binemeritate. Pentru mine, condusul nu este doar o activitate necesara ci si un mijloc de a ma relaxa si de a uita de toate grijile.
    Imi place noul hibrid Toyota. Faptul ca este prietenoasa cu natura si emite mai putin CO2, eficienta in trafic si designul elegant o fac sa fie o masina perfecta pentru aceasta experienta (evadarea din lumea cotidiana, banala).
   Cred ca plimbarea in acest autotorism superb o sa fie o experienta atat de necesara pe care nu o voi uita curand. Sunt sigura ca redescoperind lumea intr-un hibrid o voi vedea altfel: mai lipsita de griji si mult mai frumoasa.
    Voi pluti pe strazi conducand aceasta masina si ma voi simti libera cu adevarat...

    Articol scris pentru Super Blog 2013-proba 13