luni, 10 septembrie 2012

Am nevoie de..


     Nu am nevoie de cineva care sa ma accepte asa cum sunt, am nevoie de cineva care sa ma faca sa fiu alta atunci cand suntem impreuna.
     Nu am nevoie de cineva care sa gandeasca ca ceilalti, am nevoie de cineva unic.
     Nu am nevoie de cineva caruia sa ii pese de lumea intreaga, am nevoie de cineva caruia sa ii pese doar de mine.
     Nu am nevoie de cineva care sa ma inteleaga, am nevoie de cineva care sa ma asculte.
   
     Mint. Poate nu am nevoie de el. Nu nu nu! Am nevoie de .. hm. Pantofi. Gata! Genial! Trebuie sa ma duc la cumparaturi.

     Anemona.

sâmbătă, 8 septembrie 2012

Competitie anuala de blogging - SupeBlog

 
   M-am horatat sa ma inscriu si eu la SuperBlog 2012 dupa ce am citit articolul scris de C.L.M .
   Nu stiu daca am sanse. Nici macar nu stiu daca voi fi acceptata. M-am uitat pe lista celor care participa si sunt multe bloguri foarte cunoscute. Dar daca nu risti nu castigi, nu este asa?
   Organizatorii vor propune diferite teme, iar noi - participantii - le vom aborda. Banuiesc ca este un concurs care stimuleaza partea creativa, imaginatia dar care reuseste sa promoveze blogurile romanesti.
    Vor fi si premii. Banuiesc ca si multa distractie. Va fi si o gala de premiere la Bucuresti.. hmmm. Acum deja incep sa imi imaginez diferite scenarii, hi hi!


     Nu va cer sa va inscrieti si voi. Doar sa aruncati o privire pe site-ul acestei competitii. Merita!

vineri, 7 septembrie 2012

Despre bloguri, curvette si altele



   Stateam si ma gandeam aseara. Eram singura intr-un apartament strain (pana camera mea e gata, dorm si eu pe unde apuc). Si nu stiu ce mi-a venit, ca am cautat si eu faimosul blog al lui Curvette. De ce? Pentru ca pur si simplu imi plac povestile. Si in general imi place sa citesc. Si sunt sigura ca (aproape) toata lumea a auzit de ea.
   Si tot ce am gasit a fost articolul asta: http://mazgalici.ro/2009/03/26/iata-cine-e-curvette/ . Blogul ei nu l-am mai gasit. Probabil si l-a sters. Banuiesc din ce cauza, dar e doar parerea mea si vreau sa o tin pentru mine.
   Intrebare: de ce oamenii nu pot sa aprecieze frumosul? De ce toti vor sa vada chipul din spatele mastii? De ce nu pot sa accepte ca realitatea e obiectiva, si multi se pot regasi in cateva pagini scrise? Nu conteaza cate kg are, cum arata sau daca este femeie sau barbat. Nu conteaza unde sta. Nu conteaza cine este in viata reala. Conteaza ca scrie. De ce nu a putut nimeni sa inteleaga asta la momentul potrivit?

     Mai cunosc bloguri de genul asta.
     www.sufletdetarfa.blogspot.com este povestea unei prostituate care chiar are inima. Si cine scrie acolo, scrie al naibii de bine. Eu mi-am facut blogul doar dupa ce l-am descoperit pe al ei. Deci ei ii datorez faptul ca am avut curaj sa scriu. Deci.. multumesc.
     www.gladiola.wordpress.com este povestea unei amante. Femeia care vesnic se multumeste cu locul doi si nu cere nimic altceva. Femeia care are un mod de a trai pe care nu il inteleg, dar care ma fascineaza.
     www.asaseya.wordpress.com este povestea unei femei careia ii place sexul. Nu stiu ce ma atrage la blogul ei, dar de cand am regasit pe acolo fraza "voi acum judecati o masca, pe mine ma judec singura"  nu am reusit sa ma opresc din citit cateva ore bune. Si nici macar nu am ajuns la jumatatea postarilor..

    Dar mai imi plac un gen de bloguri. Blogurile care sunt scrise cu urme de sentimente. Blogurile aparent obisnuite, dar mai altfel ca oricare altele. Blogurile ca acesta: www.atitudineslaba.blogspot.com . E pacat ca nu are atat de multi vizitatori. Chiar merita.. ar fi aiurea sa spun ca numarul de comentarii si vizualizarile nu conteaza, e altfel cand vezi ca esti citit, cand oamenii te inteleg, etc. Deci, chiar vi-l recomand (cred ca e prima data cand recomand aici ceva, hi hi).

    Lasa-ti intr-un comentariu cateva bloguri care va sunt dragi. Si, de ce nu - blogul vostru.
    Anemona.
  

joi, 6 septembrie 2012

S-a terminat.


    Beau o ceasca de cafea fierbinte, citesc ziarul si ascult muzica. Dimineata asta nu este cu nimic mai speciala decat altele. Si ar fi trebuit sa fie. Dar de ce nu ma simt deloc mai altfel decat ieri?
    Mi-am batut joc de el in ultimele 2 zile. Am fost isterica, irascibila, plictisitoare, uneori chiar paranoica. Nu ne-am vazut si am gasit tot felul de pretexte care nu isi aveau rostul. De ce nu am avut curajul sa ma intalnesc cu el?..
    L-am parasit printr-un mesaj absolut idiot, clasicul "nu e vina ta, eu sunt de vina.. ar trebui sa uiti tot". M-a intrebat daca iubesc pe altcineva si i-am raspuns ca da. Dupa am tacut amandoi.. el, probabil socat de raspunsul primit, eu uluita de propria sinceritate.
    Acum e liniste. Peretii vibreaza pentru ca am dat muzica foarte tare, dar eu imi aud doar propriile ganduri.

    Am crezut ca daca ma razbun o sa fie mai bine. Am crezut ca daca imi bat joc o sa reusesc sa fiu ca inainte. Ca o sa ma simt minunat. Cu ce am gresit?..

     P.S: Chiar am nevoie de o schimbare. Imi vopsesc camera in mov (deja am inceput), parul rosu si inima in culorile apusului. Macar asa o sa am certitudinea ca sunt diferita..

    Anemona.

marți, 4 septembrie 2012

Bataie de joc


    Mesaj de la el. "Fostul".
    Isi cere scuze si toate astea. Patetic. Am devenit de cateva luni bune indiferenta.
    Ma roaga sa ne impacam. Ii insir 1000 de motive pentru care nu trebuie sa fim impreuna, ii spun ca tin la altcineva si dupa accept.
    O sa ma despart de el maine, printr-un mesaj de genul "nu esti tu de vina, sunt eu" si alte tampenii din astea.
    Orgoliul meu o sa fie multumit. Si o sa ramana mai intact ca niciodata.

     E aiurea. E aiurea cum unii oameni revin in viata ta cand deja numai are nici un rost.
     Am invatat ca adesea sentimentele sunt doar niste iluzii. Doar timpul poate sa faca diferenta. Altfel, oare cum am sti?.. 

    Anemona.

luni, 3 septembrie 2012

Contraste



    "Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus" - este titlul unei carti in care sunt analizate comportamentele ambelor sexe, evidentiate diferentele (dar si asemanarile), descrise comportamentele fiecaruia si multe altele. Cand am vazut tema propusa, nu m-am putut abtine sa ma gandesc la aceasta carte.
  
    Parerea mea este ca intodeauna diferentele au dat nastere unor controverse. Iar cand vine vorba despre barbati si femei, nu cred ca exista nici o exceptie de la aceasta regula.
    Stim cu totii ca barbatii sunt niste fiinte logice, rationale, care stiu ce vor (sau de cele mai multe ori lasa impresia asta), protectori, uneori sensibili, cu mult umor, etc. Femeile tind sa fie emotive, nehotarate, au nevoie sa fie protejate, tind sa colectioneze tot felul de nimicuri (sau asta fac doar eu?), etc.

      Barbat si femeie.
      Negru si rosu.
      Rece si fierbinte.
      Iarna si vara.
      Zambet si lacrima.
   
     Se spune ca "contrastele se atrag".  Cu totii suntem diferiti, dar ne completam reciproc. Probabil trebuie sa gasim acea persoana care sa reuseasca sa ne descifreze orice privire, care sa ne inteleaga, iubeasca neconditionat, etc.
     In opinia mea razboiul dintre sexe a devenit, de-a lungul timpului, doar un cliseu. In trecut femeile erau persecutate si se considera ca ele trebuie doar sa aiba grija de familie si de treburile casnice. Nu se punea accent pe sentimentele lor iar dorintele le erau pur si simplu ignorate. Acum, femeile au aceleasi drepturi ca si barbatii. Sunt libere sa faca ce vor, la fel ca si barbatii. Fiecare persoana poate sa decida cum vrea sa fie si cine vrea sa fie.
      Uneori "razboiul dintre sexe" porneste de la cliseul ca "toti barbatii sunt la fel" (sau invers). Dezamagirile ne fac de cele mai multe ori sa generalizam, si nu mai suntem capabili sa dam o noua sansa. Ceea ce este total gresit.
      Jumatatea ta se poate afla oriunde. Poate fi colegul nesuferit de la birou, vecina care zambeste fara motiv de fiecare data cand te vede, prietena pe care brusc nu o mai poti vedea ca inainte, prietenul fratelui tau, etc.
      Unii oameni isi gasesc jumatatea intr-o persoana de acelasi sex. Eu nu consider gresit acest lucru. Am invatat la orele de biologie ca homosexualitatea este privita de societate ca o boala. Dar lucrurile nu stau chiar asa.. ea depinde de cantitatea de cromozomi din corp. Unii barbati au accentuata mai mult decat trebuie partea feminina, si se simt prizonieri intr-un trup care nu este al lor. Asta li se poate intampla si femeilor.
     Nu am nimic impotriva  homosexualitatii. Dar daca faci asta doar ca sa fii la moda, ca o fac prietenii tai sau pentru ca nu vrei sa ranesti sentimentele cuiva, devine o problema.
   
     Casatoria reprezinta legamantul dintre doua persoane care se iubesc. De ce nu ar putea fi acest legamant facut si intre persoanele de acelasi sex?.. 
     Mi-ar placea ca oamenii sa fie mai deschisi la minte.

       Tu ce parere ai despre legalizarea casatoriei intre persoanele de acelasi sex?
    

Articol inscris in BLOG POWER 38 dupa o tema aleasa de Sebastian Arcon :
Bătălia sexelor
  • Este doar un clișeu sau acest război chiar există și dacă da, cum se manifestă?
  • Care sunt motivele ce generează rivalitatea dintre cele două sexe? Au legătură cu dezamăgirile suferite unul din cauza celuilalt?
  • Sunteți de acord cu homosexualitatea? Credeți că ar trebui legalizate căsătoriile între persoane de același sex în toata lumea?
  Alte articole: Batalia sexelor

duminică, 2 septembrie 2012

Hello, September!


   Septembrie - luna in care cunosc oameni, in care imi revad colegii (dar si unii prieteni), luna in care toata lumea este acasa..
   Septembrie - luna cu gust de trecut. Luna in care reapar in viata mea oameni pe care trebuia sa ii uit.

   1 Septembrie
    Eu - el. O banca. Aglomeratie. Zgomot. Si cativa prieteni pe care pur si simplu ii ignor (momentan).
    - Nu mi-ai spus cum te cheama.
    - Daca ar fi sa imi dai un nume.. hmmm.. ce nume mi-ai da?
    - Serios?
    Incepe sa rada si zambesc si eu. Un zambet fals..
    - Probabil Eva, raspunde el.
    - Hmm..
    Asta nu e nici numele meu adevarat, nu e nici "Anemona", nici.. nimic. Nu stiu ce sa mai cred.

    1 septembrie- ceva mai tarziu..
    - Probabil nu o sa imi dai nici o sansa, nu?
    Ii zambesc. E dragut. Dar nu vreau sa ma complic - nu acum. Prietena mea ii cauta prin geanta si ii gaseste niste foi scrise. Straniu..
    - Nu mi-ai spus ca scrii poezii, spune ea razand.
    - Uite de-asta!
    Ii smulge foile din mana si le pune inapoi in geanta.
     - Tu chiar scrii? il intreb eu.
     - Da..
     - Si eu.. proza mai mult.
     - Dar asta nu schimba nimic, nu?
     Ii zambesc si ii intind mana.
      - Probabil ca nu, dar daca ai nevoie de inca o amica cauta-ma. Prietenii nu sunt niciodata suficienti..

     1 septembrie-seara
    Noapte. Alt timp. Alte sentimente.
    - De ce nu vrei sa imi dai o sansa? il intreb.
    - Esti prea departe..
    - Stiu ca ai mai fost intr-o situatie similara. Dar eu nu sunt "ea".. asta chiar nu schimba cu nimic situatia?
    - Nu.
    Hmm..
    - Trebuie sa plec, imi spune.
    - Mai stai.. macar un sfert de ora. Te rooog :3!
    - As vrea.. dar mai bine nu. Nu ma mai cauta, te rog.
    Si iese. Si in clipa aia il urasc, pentru ca imi refuza povestea. Pentru ca generalizeaza. Pentru ca stie ce vrea, si eu sunt atat de nehotarata..

     2 septembrie
     Ieseala. Gasca. Paparuda. Distractie. Alcool. Pregatiri..

     Tot eu - Aneomona.