Am momente in care sunt complet idioata, iar aseara era fix clipa in care nu trebuia sa fiu..
Mi-e greata. Sunt mahmura si jur ca daca nu m-ar durea atat de tare capul, m-as da cu el de toti peretii.. asa, macar sa stiu ca il am.
M-am comportat ca o idioata si e doar vina mea. Bausem prea mult si nu am stiut cand sa ma opresc, cand sa ascult sau cand sa ma abtin. Si am pierdut..
Am privit rasaritul stand in fata unui bloc pe care il alesesem la nimereala, cu lacrimi in ochi si o doza de bere in mana. Imi era foarte frig si ma simteam teribil de singura, dar preferasem sa imi las amicul sa plece decat sa imi reprim orice sentiment de fata cu el.
Crezusem ca am trecut peste depresia de anul trecut dar incep sa fiu tot mai sigura ca m-am inselat. Am acoperit un gol imens pe care il simteam in mine cu sentimente false, incredere si sperante si acum totul s-a naruit.. nu am reusit decat sa ma mint. Si toate astea pentru ce? Ce am mai castigat? Alte lacrimi?..
"Si.. ce rost are sa traiesti daca nu te simti viu?"
Nu stiu cine sunt.
