Nu avem nimic. Pana la urma pierdem tot, chiar si ceea ce credeam ca va fi al nostru pentru todeauna.
Nimeni nu este al nostru cu adevarat. Nu ne apartine nimic (cu o singura exceptie). Avem doar ziua de astazi, hainele de pe noi si un bagaj infinit de amintiri si sentimente. Trebuie sa invatam sa traim clipa, doar ea este a nostra. Timpul este limitat si mult prea scurt. Nu avem timp sa stingem vise, sa risipim dorinte in zadar..
De ce sa traiesc in amintiri, in trecut, de ce sa traiesc prin cineva? Nu am decat o sansa sa fiu cum imi doresc. Viata imi e ca o clepsidra, iar nisipul din ea se scurge necontenit. Eu sunt doar un fragment translucid, un tub pe care nisipul il mangaie pret de o clipa..
Imi strang cu mainile tremurande tigara si zambesc. Pentru prima data am inteles. Asta e prima zi cand nu imi mai doresc sa stiu ce o sa se intample in viitor, cand nu imi mai pasa de trecut.. doar prezentul conteaza. Azi, acum, in aceasta clipa - am tot ce mi-as putea dori. Am toate motivele sa fiu fericita. Ce ma mai poate opri? :)
Anemona.
