Sunt fericita :)

     Nu avem nimic. Pana la urma pierdem tot, chiar si ceea ce credeam ca va fi al nostru pentru todeauna.
     Nimeni nu este al nostru cu adevarat. Nu ne apartine nimic (cu o singura exceptie). Avem doar ziua de astazi, hainele de pe noi si un bagaj infinit de amintiri si sentimente. Trebuie sa invatam sa traim clipa, doar ea este a nostra. Timpul este limitat si mult prea scurt. Nu avem timp sa stingem vise, sa risipim dorinte in zadar..
     De ce sa traiesc in amintiri, in trecut, de ce sa traiesc prin cineva? Nu am decat o sansa sa fiu cum imi doresc. Viata imi e ca o clepsidra, iar nisipul din ea se scurge necontenit. Eu sunt doar un fragment translucid, un tub pe care nisipul il mangaie pret de o clipa..
     Imi strang cu mainile tremurande tigara si zambesc. Pentru prima data am inteles. Asta e prima zi cand nu imi mai doresc sa stiu ce o sa se intample in viitor, cand nu imi mai pasa de trecut.. doar prezentul conteaza. Azi, acum, in aceasta clipa - am tot ce mi-as putea dori. Am toate motivele sa fiu fericita. Ce ma mai poate opri? :)

       Anemona.

In visul tau..(*)

Alergam intr-un vis ce nu era al meu,

cautand raspunsuri la intrebari

pe care imi era teama sa le rostesc,

pentru ca gandul ca le voi auzi ecoul ironic ma ingrozea.

Ma opream de fiecare data

cand simteam ca nu mai pot sa sa respir,

si atunci priveam curioasa intinderea de nisip,

fascinantul desert al sufletului tau.

Ma aplecam si imi umpleam pumnii cu sedimente,

strangandu-le pana cand forma fiecarui graunte

se imprima adanc in pielea mea,

o urma din tine pe pielea mea fina.

Ma intindeam pe nisipul fierbinte

si cautam cu privirea conturul unui nor,

 dar tot ceea ce vedeam era doar soarele,

a carui stralucire si caldura ma oboseau.

Ma ridicam confuza si mergeam clatinandu-ma,

cautand o oaza sau macar racoarea unui colt de umbra,

incepeam sa halucinez si iti simteam prezenta oriunde,

rataceam intr-un fel de labirint creat de o minte bonlava de dor.

Tarziu am observat niste sclipiri albastre,

a caror magie nisipul nu le-o putuse ascunde

si nesabuita am inceput sa alerg,

iar cand m-am oprit am ingenuncheat, oftand.

Mi-am ingropat mainile in nisip,

de data asta incercand sa dezgrop o dulce iluzie,

iar cand am simtit fiorul rece dat de suprafata de sticla

am  inceput sa rad fara sa ma mai pot opri.

Am strans in pumn cioburile, inconstienta,

iar durerea pe care am simtit-o mi-a sters urma oricarui zambet.

Mi-am simtit trupul cutremurat de un fior necunoscut

si mi-am scos mainile din nisip ingrozita.

Mi-am privit palmele murdare de sange,

si cu ciuda am ridicat de pe jos un ciob, dorind sa il distrug,

si abia atunci am vazut ca bucata de sticla lucea a mine..

era o parte din sufletul pe care tu il facusei bucati.

Mi-am dorit sa plang, dar tot ce am reusit 

a fost sa suspin ca un animal ranit, hilar..

iar ecoul dureros al suspinului mi-a sfasiat din nou sufletul,

si m-am trezit inconjurata de o mare de cioburi..in visul tau!