Despre femei

"Femeie".. un cuvânt cu atât de multe sensuri ce trezește în noi atât de multe emoții!
 
  Femeile sunt un adevărat paradox și o adevărată încântare, pentru că..
  sunt puternice dar si sensibile,
  sunt frumoase chiar și atunci când nu conștientizează asta,
  sunt mame dar și copile,
  sunt curajoase dar și temătoare,
  au cel mai blând și cel mai curat suflet,
  au mereu sfaturi pentru orice problemă,
  te ajută mereu, fără să aștepte ceva în schimb,
  te ascultă și încearcă să te înteleagă mereu,
  te fac să te simți acasă,
  își educă frumos și cu drag copii,
  emană bunătate prin toți porii,
  sunt amuzante și te binedispun,
  sunt mame, soții sau surori model,
  sunt delicate și sensibile,
  încă mai cred în povești și finaluri fericite,
  iubesc cărțile, copii și toate lucrurile frumoase,
  consideră că cele mai frumoase cadouri sunt florile..
  chiar dacă sunt luate dintr-o florărie online, pentru ca ți-ai amintit prea tâziu,
  dar ele zâmbesc sincer când primesc flori la domiciliu..
  te iartă mereu,
  te îngrijesc când ești răcit,
  îți gătesc mâncarea preferată,
  îți fac suprize și îți cumpără atenții când te aștepti mai puțin,
  îți cer sfatul chiar dacă nu au neaărat nevoie,
  te fac să te simți puternic.
 

  Și pentru toate astea - și nu numai - ele merită sărbătorite în fiecare zi.

  Articol scris pentru Spring Super Blog 2018.
  
 

Casa din vis

  "Ca să nu traiești degeaba trebuie să lași în urma ta un copac, un copil și o casă" obișnuia să îmi spună bunicul meu când eram mică. Chiar dacă a trecut mult timp de atunci, vorbele acestea încă îmi răsună uneori în minte. Sunt unele din puținele amintiri lăsate în urma lui, dar asta este deja altă poveste.
 
   În a treia probă a nebuniei numită Spring SuperBlog 2018, sponsorul AIA Proiect ne provoacă să descoperim importanța unei echipe experimentate de arhitecți proiectanți pentru reușita unei construcții. Spun "descoperim" deoarece, ca să fiu sinceră, nu m-am gandit niciodată cât de greu este să îți construiești propria casă. Curioși cum este în viziunea mea? Citiți următoarele rânduri, iar daca zâmbiți și sunteți puțin mai informați înseamnă că mi-am îndeplinit scopul.

    Tutorial "Cum să construiești casa de vis a la Sorina" (sau "Cum să dai batai de cap tuturor" - nu sunt convinsă care titlu se potrivește mai bine)

  

  Pasul 1: Așteaptă să ai banii necesari (sau măcar o mare parte din ei). Am vazut multe fundații turnate pentru.. nimic. Case abandonate sau scoase la vânzare pentru ca proprietarii nu au avut bani să le termine. Este o realitate tristă, dar atât de prezentă în zilele noastre!

  Pasul 2: Alege cu grijă terenul si zona. Probabil vei locui acolo o viață întreagă!

  Pasul 3: Pereți de sticlă? Piscină interioară pentru copilul din tine? O cameră doar pentru pisica ta? Un loc de joacă imens? Jacuzzi? Spa? Sală de forță? Nimic nu este imposibil! Acum este timpul să îți indeplinești (aproape) toate dorințele. Nu te sfii! Este singura ta șansă!

   Pasul 4: DTAC, proiect PAC, avize, acorduri, autorizații.. da, acest subiect poate da dureri serioase de cap. Din fericire poti apela cu încredere la o agenție specială care va poate îndruma și ajuta în ducerea acestui complicat proces la îndeplinire, adevărați specialiști în obtinerea avizelor de construire. Visele nu ar trebui să fie atât de greu de îndeplinit.. iar cu puțin ajutor chiar nu sunt!

  Pasul 5: Savurează o ciocolată caldă și simte-te aici ca acasă.. hai că nu a fost chiar atât de greu!

  In numele tuturor clienților nehotărâți, va multumim!  

Descoperind Marele Canion

   Călătoriile ne ajută să ne redescoperim, să ne facem noi prieteni, să invațăm despre noi culturi si obiceiuri. Ele ne hrănesc sufletul cu amintiri frumoase, ne binedispun, ne fac să scăpăm de monotonie și să încercăm lucruri noi.


  În cea dea doua proba Spring SuperBlog 2018, sponsorul Momondo ne provoacă să rememorăm una dinte cele mai frumoase amintiri pe care le avem din călătoriile pe care le păstăm cu drag în sufletul nostru. Provocarea este și pentru voi!

Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai dintr-o calatorie?
                                    
  Scrie într-un comentariu la acest articol cea mai frumoasă amintire pe care o ai dintr-o călătorie. Povestea ta poate inspira, captiva si deopotrivă încânta si pe alții. Nu te sfii! Poti câștiga un city-break in valoare de 500 de euro sau 5 vouchere de călătorie in valoare de 50 de euro. Pentru mai multe detalii vă invit să intrați aici. Câștigătorii vor fi anuntați printr-un update la această pagina, dar ii voi posta si eu printr-un update la acest articol. Mult succes, sunt nerabdătoare sa vă citesc comentariile!

  Sunteți curioși care este cea mai frumoasă amintire pe care o am eu dintr-o călătorie?

  Nu am apucat să vă povestesc, dar vara trecută am avut parte de cea mai frumoasa experiență. Pentru cei care nu știu, am fost pleată al doilea an in Statele Unite ale Americii prin intermediul programului Work and Travel. Au fost niște luni pline de emoție, noi prietenii, multă muncă dar și mai multe satisfacții. Dacă aveți vreodata ocazia să trăiți această experiență, vi-o recomand cu tot dragul, vă va ajuta să vă maturizați si vă va schimba total unele puncte de vedere.
  După ce toată "nebunia" numită Work and Travel s-a incheiat, am plecat într-o excursie în minunatul Las Vegas. Inițial călătoria era planificată in Florida, dar uraganul a reușit să ne dea planurile peste cap.
  Nu am crezut niciodată că Las Vegas-ul mi se va părea un oraș atat de fermecător. M-a șocat in primul rând multitudinea de Casino-uri: la parterul fiecărui hotel, la fiecare colț de stradă, chiar si in aeroport!
   In acest oras kitsch-ul este ridicat la rang de artă, strazile sunt mereu pline (dar mai ales noaptea!) de oameni binedispuși aflați în căutarea distracției, hotelurile sunt transformate in adevarate atracții turistice (am fost intr-un hotel numit "The Venetian Las Vegas" în care chiar aveau pasaje subterane umplute cu apă, puteai să te plimbi cu barca, iar pe tavan era proiectată o hologramă ce infățișa cerul senin și câțiva nori pufoși.. atât de reușită că am realizat că este noapte abia când am ieșit din hotel).
  Amintirea mea preferată din această excursie este.. vizita la Marele Canion! Este minunat să vezi locuri pe care le știi doar din filme sau cărți. Mi s-a părut ca descopăr o veritabilă minune a lumii, nu se asemăna cu nimic din ce imi imaginasem până atunci. Este pur și simplu imens, te face să te simți atât de mic..
  Formațiunile de culori roșiatice sunt străpunse de verdele crud al vegetației sau de albastrul senin al cerului. În aer răsuna șoaptele uluite ale turiștilor, aflați acolo într-un număr atât de mare. Este o continuă agitație, oamenii fac poze și mișună pretutindeni, nedorind să piardă nimic. Am văzut o gramadă de veverițe pe care turiștii le hrăneau sau încercau să le mângâie.
   Vă las mai jos cele mai reușite poze pe care le-am făcut in acea zi iar pentru orice întrebări vă stau la dispoziție. Singurul meu regret este că nu am reușit să văd răsăritul din Marele Canion.. am înțeles că este unul dintre cele mai frumoase din lume!

Aventura pe trei continente

   Mă trezesc somnoroasă și pentru o secundă nu înțeleg unde mă aflu. Deschid mai bine ochii iar prin intermediul lor se conturează diferite forme si umbre.. pesemne sunt incă buimacă! Stau intinsă în patul imens și atat de comfortabil din camera mea.. cred că toti avem unele zile in care dorim doar să lenevim, să nu facem nimic..
  După ce am stat cateva minute bune in pat, neștiind că această zi va fi una din cele mai speciale de care am avut parte, mă ridic in sfarsit cu gândul la o cafea proaspată si aromată, menită să ma trezească din aceasta stare neproductivă. Abia ce apuc să pun un ibric cu apă pe foc, că si aud sunetul strident al soneriei, care aproape că ma face să alerg spre ușă.. nu așteptam pe nimeni!
  În pragul ușii ma intâmpină voios un baiat tânăr și imbrăcat într-o uniformă albastră.
  - Bună ziua, avem un pachet pentru dumneavoastră a cărui livrare nu a putut fi amânată!
  - Dar nu am comandat nimic..
  Curierul zambește respectuos, îmi urează o zi bună și se face nevăzut. În maini țin strâns un pachet de dimensiuni mici, învelit intr-o folie albastră ca cerul pe care îl desfac nerabdatoare, sfâșiind ambalajul cu mâinile.

                                                                         Sursa foto

   Înăuntrul pachetului descopăr surprinsă un ceas mic care imi amintește de cel folosit de profesorul de sport din liceu și o .. "listă cu instrucțiuni"! Este o scrisoare de la prietenul meu Cristian, care și-a deschis de multă vreme o agenție de turism. Pesemne că nu m-a uitat!
  Incep să citesc scrisoarea, nerabdatoare..

  "Călatoriile sunt cea mai buna metodă sa ne descoperim pe noi însine. Ai fost vreodata într-un loc - poate pentru prima dată- în care să te simți cu adevărat tu, să simți că îi aparții pur și simplu, de parcă ai mai fost acolo, dar oare când..?!
    Este greșit să ne refuzăm atât de mult timp o bucurie a sufletului - aceea de a călători, de a vedea locuri noi, de a cunoaște culturi și oameni noi. Cât timp a trecut de când nu ai mai incercat ceva nou, inedit? De ce ți-ai reprimat această dorință și ai îngropat-o într-o mare de griji cotidiene?..
   Imediat ce termini de citit această scrisoare, te rog să pornești cronometrul. Ai la dispoziție exact 5 ore pentru a te decide ce obiective dorești să vizitezi si pentru a-ți face bagajul.. nici mai mult, nici mai puțin! Destinațiile au fost alese în concordanță cu dorințele tale: Iordania, fascinanta Umbria și Țara Soarelui Răsare, Japonia.
   În 5 ore aventura vieții tale incepe, o aventură circuite Christian Tour"
  
   Apas nerabdătoare cronometrul și încep să răscolesc toată casa. Nu imi vine să cred! Alerg besmetică prin toată casa incropind un bagaj care sper să îmi fie suficient: haine groase, haine subtiri, cosmetice, obiecte de igiena, slapi, ghete, pantofi.. trebuie să îți iei puțin din toate când urmează să cutreieri întreaga lume!

  Umbria, Italia

 
  Recunosc sfioasă ca Italia m-a fascinat intodeauna. Regina gastronomiei Europene, capitala mondiala a pastelor, fauritorul pestou-lui și al tiramisu-lui, le-aș incerca pe toate! Îmi și imaginez cum mă voi plimba fericită pe strazile formate dintr-un mozaic de pietricele, cum voi descoperi in clădirile din jur adevarate opere de artă, cu voi fi în permanență inconjurată de acordurile melodice ale acestei limbi latine..Farmecul Umbriei este binecunoscut, această regiune reprezentând pentru mine înșăși inima Italiei. De ce spun asta?.. Imi doresc cu adroare să reușesc să vizitez Gubbio, una dintre cele mai vechi atestate regiuni din Italia, în care stilul tradițional si valorile din trecut sunt păstrate cu sfințenie. Imi doresc să am parte de o experiență autentica italiană si cred ca doar aici este locul potrivit.

    Japonia

 

   Fascinantă prin cultura ei, Japonia este prima destinație din Asia pe care as dori să o vizitez. Mă intriga nivel tehnologic ridicat al acestei țări care nu a reușit (din fericire) să îi facă pe oameni să își uite credințele si valorile.
  Când rostesc in minte numele acestei țări, in minte îmi vin cireșii infloriți, gheișele si costumatiile lor superbe, moda avangardistă, progresele tehnologice, structurile care nu se prabușesc niciodată in urma unui cutremur, insulele, mâncărurile ciuate si foarte condimentate, ramn-ul, anime-urile, ochii migdalați și zâmbetele fermecatoare.. această lunga listă m-a facut dintodeauna să imi doresc sa ma plimb pe străzile din Tokyo.

   Iordania

   Ultimul loc în care voi ajunge este Iordania. Aici imi doresc sa descopăr farmecul Orientului Mijlociu, imi doresc să degust hummus-ul perfect, să văd răsăritul din Wadi Rum, Valea Lunii și să deslușesc tainele unei noi culturi, atât de indepartate nouă. Sunt convinsă că Iordania experience va fi o parte importantă din aventura vieții mele!

   Articolul participă la Spring SuperBlog 2018, proba 1.

   Sursă foto: Sursa foto.

Super Blog Spring 2018

   Nu am mai scris de foarte foarte mult timp pe acest blog, pur si simplu nu mi-am mai regasit cuvintele sau inspiratia. A trecut enorm de mult timp.
  M-am decis (cam tarziu) sa mai particip la "nebunia" numita SuperBlog. Sper sa fiu acceptata in competitie, chit ca blogul a fost inactiv foarte mult timp.
  Imi cer inca odata iertare ca nu am mai dat pe aici.. si sper sa ma revansez! Multumesc!

Povesti cu aroma de cafea

  
   Cand spun "cafea" ma gandesc prima data la Orientul Mijlociu, un taram exotic si plin de mister. Ma gandesc la aventurile Șeherezadei, la apusuri in 100 de nuante sau la oameni ospitalieri care inca mai pastreaza traditiile acestei minunate regiuni.
   Cafeaua a fost mereu acea licoare magica care ne-a ajutat sa ne pastram energia chiar si atunci cand corpul nostru ducea lipsa unui somn adanc. Consider ca in secolul 21 cafeaua a ajuns sa fie singurul lucru 100% sanatos si natural care ne poate ajuta sa facem fata oboselii dar si lipsei de energie si vitalitate.
   Cu boabele mangaiate de soare si prajite de muncitori priceputi in cuptoare uriase, putem regasi cafeaua in orice magazin. Macinata sau intacta, la plic, in automatele de cafea sau in cutii frumos colorate, aroma "licorii magice" ne imbie de fiecare data si ne face sa o recumparam mereu cu acelasi drag.
   Din pacate unii oameni nu stiu ca o cafea gata preparata contine foarte multe chimicale si aleg sa o consume asa - gata facuta. Pericolul din automatele de cafea consta in ultilizarea aromelor artificiale si a colorantilor. Oamenii uita ca cea mai buna cafea este cea facuta acasa, avantajele fiind unele numeroase: stii ca este proaspata si fara E-uri, ii mai poti adauga unele condimente (de exemplu scortisoara, menta sau zaharul vanilat), o poti prepara in cantitate mai mare si o poti consuma oricand doresti. Dintr-un Magazin Online de Cafetiere poti alege o cafetiera profesionala (de exemplu Cafetiera Arzum) cu care sa prepari delicoasa licoare fara nici un fel de efort.

    Povestea mea cu aroma de cafea a inceput pe la varsta de 10 ani cand mai "furam" cate o gura de cafea din cescuta mamei. In liceu am inceput sa consum cafea pentru ca am realizat ca ma ajuta sa imi pastrez concentrarea mai mult timp. Am iesit de foarte multe ori cu prietenii "la o cafea", povestind diferite intamplari si petrecand timp impreuna. Am impartit de multe ori o cescuta din aceasta licoare cu fratele meu. Am baut si savurat cafeaua cu fiecare ocazie, multumindu-i Creatorului pentru o asa "inventie".

    Care este povestea ta cu aroma de cafea?

    Articol scris pentru SuperBlog 2015, proba 1.

Revin

  Dupa o luuunga perioada de absenta m-am hotarat sa acord din nou atentie blogului si sa ma inscriu si la SuperBlog. Astept sa ma loveasca inspiratia :).

Primavara

 
   O primavara frumoasa si (aproape) tot ce va doriti!

Incapatanare

   Nu sunt ambitioasa, doar incapatanata intr-un mod grotesc. Am nevoie ca oamenii (unii) sa incerce sa imi demonstreze presupusa incompetenta incompetenta. Nu a mai facut nimeni asta si ma simt cam aiurea.
   Nu reusesc sa ma motivez sau sa ma mobilizez.
   Am ajuns la concluzia ca (poate?) mi-am gresit drumul.
   Din fericire mai am destul timp la dispozitie. Din nefericire sunt vesnic indecisa si schimbatoare.

"Acasa"

 
   Blocata intre patru pereti lila si perdele de fum ce nu dispar niciodata, ma visez deseori calatorind prin orase uitate de lume sau sufocate de agitatia urbana, locuind in apartamente luxoase sau ghetouri infecte. Ma atrag doar extremele si afisez un comportament duplicitar care de cele mai multe ori ma dezgusta.
   Visez sa imi indes intr-o valiza micuta amintiri si lucruri neimportante. Sa plec cat mai departe, cat mai curand. Ma plangeam ca nu am memorie buna dar am ajuns la concluzia ca uitarea este cel mai minunat dar pe care il puteam primi de la Creator. Sub presiunea mortala a timpului, toti uitam si toti suntem uitati.
    Ma intreb daca as putea numi vreodata un alt loc "acasa". Ma intreb dupa cat timp ar incepe sa imi lipseasca peretii lila si perdelele de fum.
    M-am gandit odata ca daca as fi copac mi-as dori sa imi pot taia radacinile.. si am plans.

Bilantul?

 
   Am vrut sa scriu o lista de "realizari" cand mi-am dat seama ca am facut cam tot ce mi-am propus, dar mi-am dat seama ca pe majoritatea le-am simtit simtit seci si dezamagitoare. Pentru o persoana care primeste tot ceea ce isi doreste sunt cu adevarat idioata (probabil pentru ca nu am stiut niciodata ce sa imi doresc).
   Incep sa cred ca sunt lipsita cu desavarsire de orice urma de talent literar.

Ganduri

   Cascada de fum se prelinge relaxat in tot corpul. Inchid ochii si pasesc pe treptele de marmura ale palatului pe care il visez mereu. Nu am reusit niciodata sa inteleg ce si cand am ascuns acolo. Subconstientul meu este nenorocit, incercand sa stapaneasca povara dispretuitoare ale unor amintiri ce au uitat sa moara.
   Spatii albe. Mintea mea este plina de spatii albe.

   Aud zgomotul marii, dar nu ii pot reda culoarea si parfumul cu exactitate.
   Blank.
   Ii amintesc numele, dar nu mai tin minte cum ma alinta sau daca a facut-o vreodata.
   Blank.
   Vad conturul unor umbre ale trecutului manjindu-mi prezentul. Amintiri ce ies din mocirla alba incercand sa imi imbete ratiunea.
   Blank. White. Blank.
   Imbratisarea in ploaie a unui el furios, nehotarat, distrus. Poate o sa imi lipseasca. Ce mi-a spus atunci?
   Blank.
   Prima zi de gradinita. Prima imbratisare. Primul sarut.Prima excursie. Prima mea educatoare. Prima data cand am gatit. Prima data cand am am fumat.
    Blank.
    O serie de amintiri goale si incomplete, incapabile sa imi umple (sau macar aline) fiinta.
   
    Poate ar trebui sa traim in prezent si sa lasam filosofia indragostitilor. Mintea proceseaza oricum. Incepe sa imi fie mila de cei care gandesc.

   Am reusit sa sintetizez 32 de pagini scrise in Word intr-o singura intrebare (cliseica, desigur): ce este mai important, sa iubesti sau sa fii iubit, stiind ca prima o exclude automat pe a doua (si invers)?

Puteti sa imi luati tot

    Puteti sa imi luati toti ce doriti, nu ati recunoaste esentele (sau pe intelesul vostru "lucrurile importante") nici daca ar fi fosforescente. Preferati sa inotati intr-o mare de prostie si ignoranta, visand la femei, bani si glorie (si cine naiba mai cauta "gloria" in arta acum?!). Munciti si uneori va prefaceti ca va distrati, faceti 2-3 copii dar nici nu stiti ce inseamna aia educatie, va traiti vietile mizere si aproape identice in orase pline de oameni la fel de balali ca voi.

    Puteti sa imi sufletul, pentru ca cei ca voi m-au invatat ca este inutil. Puteti sa imi luati banii si sa petreceti un weekend intr-o camera mica dintr-un hotel mizerabil si pustiu. Puteti sa imi luati fericirea ("idealul prostilor") si sa va bucurati de ea cateva clipe. Puteti sa imi luati tot ce vreti..

    Va rog doar sa imi lasati cateva sticle de alcool ieftin, ca asta imi curgea prin vene cand mi-am facut cele mai frumoase amintiri. Lasati-mi gustul trist si mentolat al tigarilor, sunetul valurilor si - cel mai important - imaginatia, deziluzia si durerea in cele mai pure forme ale ei. Lasati-mi mie apusurile mediocre si admirati voi rasaritul de pe plajele murdare. Pastrati voi incepututurile dulci are oricaror relatii si lasati-mi mie sfarsiturile pline de dramatism ieftin si vorbe fara nici un fel de incarcatura emotionala. Iar - cel mai important - lasati-mi speranta, dar nu imi indepliniti niciodata un vis, pentru ca niciodata nu stiu ceea ce sa imi doresc. Lasati visatorii sa viseze si nu uitati sa le amintiti ca sunt cu adevarat idioti. 

Nu uita sa respiri

   Uneori amintirile mi se deruleaza in minte vag, cu o viteza pe care nu am inteles-o niciodata. Probabil ca daca visele ar dura mai mult de cateva secunde oamenii ar fi tentati sa ramana blocati intr-o lume in care lasitatea si falsitatea nu ar mai fi insusiri esentiale.. si ar simti nevoia sa fie ei cu adevarat.
   Astazi nu o sa vorbesc despre o lume plina de printi si printese care isi risipesc viata inotand printr-o mare de iluzii si dorinte neimplinite. Nu o sa vorbesc despre zeci de persoane care nu sunt in stare sa isi implineasca nici macar un vis. Nu o sa vorbesc despre idiotii care nu stiu ce vor si asteapta probabil o ploaie cu raspunsuri (si de ce nu si cu bani, faima si femei frumoase, briose, unicorni si ce naiba mai cred ei ca le este absolut necesar?!?!). Nu o sa vorbesc despre oameni ratati. O sa vorbesc pentru ei, pentru cei care vor crede ca e doar un articol prost si ca azi e una din serile alea cand fac pe inteligenta. O sa vorbesc pentru fraieri.
    Incearca sa nu te simti ofensat/a. Cred ca toti oamenii au avut momente (da, momente!) in viata cand au fost cu adevarat cretini. Nu sunt o exceptie si nu incerc sa ma dau mare. Gandeste-te putin la cei care se taie cu lama: ei nu taie niciodata pe orizontala pentru ca nu isi doresc moartea.. vor doar sa atraga putina compasiune si atentie. Taieturile sunt verticale si deseori neuniforme. Cretinii chiar simt ca merita durerea. Ei si-ar dori sa vada in moarte un nou inceput, dar reusesc doar sa isi arate adevarata natura: patetica. Gandeste-te la toti idiotii care isi beau si fumeaza problemele de parca ar fi cele mai nenorocite persoane de pe planeta. Gandeste-te la cei care se culca in fiecare seara sperand ca "maine" ceva o sa se schimbe, dar "maine" nu vine niciodata. Gandeste-te la cei care nu au avut niciodata curajul sa isi implineasca un vis. Gandeste-te la toti prostii care si-au ratat viata numai si numai din vina lor.
     O sa va spun un secret: niciodata nu este prea tarziu. Viata este deopotriva mizerabila si frumoasa, rai si iad, iubire si ura, un paradis paradoxal al senzatiilor si o betie de sentimente si stari. Ai prins ideea: suntem oameni si nu o sa fim niciodata constanti. Schimbarea ne este scrisa in ADN. Nu te afunda in mocirla fara sa fii sigur ca intr-o zi vei vei avea parte de ceva mai bun. Nu te scalda in fericire fara sa fii sigur ca intr-o zi te va lovi un autobuz (sau 10). Este normal sa ai perioade bune si perioade mai putin bune. Sunteti oameni. To(n)ti.
    Iti voi spune ceea ce am avut mereu nevoie sa aud (si nu mi-a spus nimeni): NU UITA SA RESPIRI. Nu uita ca viata este singura ta sansa spre fericire. Nu uita ca probabil meriti mai mult decat iti imaginezi (pesimist mic!). Nu uita ca cel mai adesea ne asiguram ca ne calca un autobuz. Nu uita ca probabil meriti mai mult.
    Am invatat ca orice problema are rezolvare. Te-a refuzat "iubirea vietii tale"? Poate in 3 ani ea o sa fie cheala si pe citostatice si tu vei fi casatorit cu cineva care sa te merite cu adevarat. Nu ai bani sa iti cumperi tot ce iti doresti? Invata, munceste si - cel mai important - ai putina rabdare. Parintii tai sunt idioti si posesivi? Sincer, cred ca toti parintii sunt idioti si posesivi. Ai EBOLA? Poate gasesc astia un tratament, aici chiar nu pot sa ma pronunt.
    Si acum.. idiot micut: inchide ochii. Vorbesc serios. Inchide ochii si inspira adanc. Expira. Inspira. Expira. Inspira. Expira.. si nu uita sa expiri. Nu te mai plange. Cauta o cale sa iti implinesti toate visele. Priveste-ma: altadata stiam doar sa ma plang. Acum ma simt in stare sa iti dau sfaturi. O fac gratis (deci nu mint - cine naiba minte pe gratis?!). Incearca sa fii tu schimbarea, iar cand vei reusi.. vei intelege ceea ce am vrut sa spun.

Random.. again.

   Uneori mai discut cu mine la persoana a II-a. Am senzatia ca acest gest ciudat imi da ocazia sa ma privesc dintr-o alta perspectiva: perspectiva "lor". Mereu mi-a pasat ce spun oamenii despre mine. Mereu am pus alte persoane pe primul loc cand vine vorba de actiunile si vorbele mele. Recent m-am hotarat sa spun "stop"..
   - Esti babaloaica..
   Replica asta mi-o spuneam des. Uneori inlocuiam "babaloaica" cu alte apelative mai "potrivite". Imi place sa ma jignesc. Habar nu am de ce. Subconstientul meu o cere. Cred ca merit sa fiu tratata urat si gasesc un fel de placere masochista in aceasta actiune.
    - Visezi prea mult..
   Cum spunea cineva (sincera sa fiu.. habar nu am unde am auzit replica asta): "Omorati visatorii si pe mine odata cu ei". 
    - Cum omori un visator?
    Implineste-i toate visele. Fara exceptie. Cand va realiza ca si-a dorit doar lucruri neimportante, ca nimic din ce a visat nu il poate face fericit.. se va schimba (sau se va sinucide.. sau il vor calca 10 autobuze - vechea poveste).
    - De ce esti asa pesimista uneori?
   Pentru ca am crezut ca fericirea ma dezgusta. Pentru ca oamenii au uneori un caracter jegos si grotesc. Pentru ca ma fascineaza latura intunecata a lucrurilor. Pentru ca viata e nedreapta. Pentru ca uneori poti sa faci 3 cancere doar daca deschizi televizorul.
   - De ce esti asa aeriana?
   Pentru ca realitatea este (sau era) deseori deprimanta. Pentru ca am vrut sa traiesc cum imi place dar faptul ca imi pasa prea mult a stricat totul. Pentru ca am o imaginatie prea frumoasa si prea bogata si mediocritatea nu reuseste niciodata sa ma multumeasca.
    - Si acum?
   Acum... Soare. 

Praf de stele

   Sunt (eram?) pesimista. Azi nu stiu cum sunt. Mereu am crezut ca pentru momentele fericite exista mereu un pret. Metaforic vorbind, mereu ma astept sa ma calce un autobuz. Uneori ma asigur. Uneori prefer sa ma arunc in fata lui. Uneori caut durerea pentru ca simt ca o merit. Uneori o urasc. Uneori sunt amuzanta. Uneori sunt botoasa. Uneori pur si simplu nu mai sunt eu.
   Am momente cand imi place sa fiu singura, admirand peisajul urban dintr-un balcon pustiu. Oamenii nu au trezit niciodata in mine acea vaga curiozitate, cum stelele reusesc de fiecare data. Zecile de minute pe care le petrec in balcon reprezinta timpul pe care mi-l dedic doar mie: fara mesaje, fara vorbe.. doar eu si pulberea celeasta presarata pe cer. Cand eram copil obisnuiam sa imi imaginez ca stelele reusesc "sa simta" oamenii, iar sclipirile lor se transformau in raspunsuri (cred ca am preluat ideea asta din "Micul Print").
   Problema apare atunci cand incep sa imi imaginez ca este cineva cu mine in acele momente in care prezenta oamenilor ma incomoda. Problema apare cand incep sa tastez mesaje si uit sa mai meditez. Problema apare cand nu ma mai uit la stele si incep sa observ oamenii.. si habar nu am daca gresesc.

Dezordine in idei

   Camera mea este la fel ca si mintea: dezordonata. Imi arunc schitele pe jos de cand mi-am dat seama ca propriile ganduri imi murdaresc paginile jurnalului. Nu vreau ca peste 10 ani sa citesc ceea ce am scris si sa imi fie mila de propria persoana.
   Uneori mama gaseste paginile rupte. Uneori plange. Uneori ma imbratiseaza. Uneori imi propune o sedinta de pdihoterapie. Mama e mult prea sensibila. Eu..
   Inca mai sper sa gasesc acea persoana care sa ma poata schimba. Incep sa cred ca am incercat tot ceea ce s-a putut. Sunt patetica si sunt constienta ca respectul fata de propria persoana este foarte scazut.
   Uneori ma bucur ca oamenii nu ma vad asa cum ma vad si eu. Uneori ma gandesc ca acela ar fi momentul cand as ramane cu adevarat singura. Uneori cred ca oamenii sunt mult prea buni cu mine.
   Imi este dor de mare (sau imi este dor de mine cea de atunci, cine poate sti?!). Imi este dor sa stau noaptea pe nisip si sa imi fumez gandurile aparent filosofice. Imi lipseste agitatia valurilor si senzatia ca singuratatea este doar o pauza binemeritata. Mi-e dor sa gandesc ca atunci. De ce m-ai schimbat?..
   Imi este dor sa plang in Bucuresti si oamenii sa nu ma bage deloc in seama. Imi lipsesc imbratisarile ei din Brasov si cea mai buna inghetata din lume. Imi lipseste si seara de joi..
   Am dat mereu vina pe mine ca m-am atasat. Sunt cea care nu te-a putut face sa simti nici macar o urma de interes. Nu am nici macar un fel de scuza. Nu am remuscari. Nu am nimic, nu stiu nimic..

La Straja nu exista limite

   Consider ca fiecare dintre noi avem temerile si limitele noastre. Mie imi este frica de inaltimi de cand ma stiu. Simpla schimbare a altitudinii imi da palpitatii si ameteli. 

    "Chestia" din dreapta (plinuta si de un metru 50) sunt eu la varsta de 10 ani, cand tata m-a dus pentru prima data "la munte". Imi amintesc ca m-am lasat convinsa cu greu sa urc dupa ce privisem crestele muntilor atingand norii. Atunci am realizat ca in viata esti nevoit sa treci prin niste experiente aparent neplacute care se pot dovedi in final memorabile. Frumusetea privelistii mi-a taiat respiratia: vedeam orasul in miniatura, raurile imi pareau doar niste firisoare de ata albastra iar cerul era pictat in cea mai frumoasa nuanta de azur. Chiar daca privelistea m-a incantat pana peste masura, de teama de inaltimi nu am reusit niciodata sa scap.

    O vacanta la Straja ar putea inseamna pentru mine o ocazie sa scap de teama pentru inaltimi (si sper sa ma credeti cand spun ca am incercat destule "strategii" pana acum: am zburat cu avionul, m-am catarat pe munte, etc). Atunci cand sunt la inaltime (in sensul propriu al expresiei) ma simt asa cum se simte probabil un peste pe pamant. 

   De ce cred ca un sejur in Straja m-ar putea ajuta? Sunt sigura ca peisajul pitoresc m-ar putea face sa uit de teama mea si ca in Parcul de aventuri Straja as putea sa ma bucur de o noua experienta. Alaturi de o echipa profesionista si de un echipament 100% sigur simt ca imi pot depasi toate limitele.

   Parcul de aventuri este situat foarte aproape de Vila Alpin iar pretul unui bilet este unul foarte mic. Acest gen de activitate promoveaza lucrul in echipa si este o experienta inedita (din cate stiu in Romania sund doar doua parcuri de acest gen).

    Cred ca la Straja distractia este "la inaltime".

   Articol scris pentru SuperBlog 2014. 

Test de sendvis-personalitate

   Iti este foame si vrei sa stii ce sendvis ti se potriveste cel mai bine? Esti curios care este mancarea de care nu te vei plictisi niciodata? Fa urmatorul test si vei afla care este sendvisul potrivit personalitatii tale. De ce sendvisuri? Pentru ca sunt satioase si delicioase, se prepara foarte rapid si sunt si practice.
  Acum ia un pix si o coala de hartie si noteaza litera corespunzatoare fiecarui raspuns ales de tine..

  1. La o petrecere obisnuiesti sa:
 a) fii una din cele mai sociabile persoane si sa conversezi cu toata lumea
 b) mananci (sau sa te gandesti la mancare)
 c) te comporti copilareste
 d) dezbati subiecte politice sau probleme filosofice cu persoanele inteligente

   2. Prietenii tai sunt persoane:
  a) amuzante, distractive, spontane
  b) gurmande, care stiu sa aprecieze lucrurile de calitate
  c) ciudate, inedite
  d) culte, inteligente, rationale

   3. Locul perfect pentru o intalnire cu prietenii este (in viziunea ta):
   a) un club 
   b) un local select
   c) un muzeu abstract
   d) o biblioteca

    4. Activitatea ta preferata este:
   a) sa discuti si sa iesi cu prietenii tai
   b) sa gatesti si (sau) sa mananci
   c) sa desenezi
   d) sa citesti si sa te informezi

    5. Genul tau de filme preferat este:
   a) horror
   b) sf
   c) comedie
   d) drama

   6. Te-ai caracteriza ca fiind o persoana:
   a) care stie sa se distreze, cu multi prieteni si o viata interesanta
   b) copilaroasa, amuzanta, nehtarata
   c) cu o personalitate complexa, neinteleasa de multi
   d) inteligenta, agila

   7. Iti place muzica:
   a) comerciala
   b) punk sau rap
   c) rock
   d) clasica

   8. Iubita/iubitul tau trebuie sa stie neaparat sa:
   a) se distreze
   b) gateasca
   c) se se joace pe calculator
   d) cante la un instrument

   Ce litera au raspunsurile care predomina?

   A. PERSONALITATE SENDVIS-DISTRACTIVA

    Iti place sa te distrezi si sa te bucuri de viata. Ai multi prieteni si adori sa fii in preajma oamenilor. Senvisul care ti se potriveste contine neaparat paine prajita, primul strat crema de branza si apoi bucati de bacon, iar peste ele presarata verdeata si felii de castraveti murati. Este un sendvis delicios pe care il poti imparti cu prietenii tai, este rapid de preparat si iti poate tine de foame atunci cand esti mult prea ocupat sa te distrezi.

     B. PERSONALITATE SENDVIS-GURMANDA

    Adori mancarea si tot ce tine de arta culinara. Experimentezi noi combinatii de fiecare data cand ai ocazia. Esti Fan Branza si adori savoarea mancarii. Sendvisul potrivit personalitatii tale contine neaparat crema de branza, avocado si condimente exotice. Incearca sa mananci si crema de branza amestecata cu bucatele de fructe si intinsa pe o felie de paine, iti va incanta cu siguranta papilele gustative!

   C. PERSONALITATE SENDVIS-COPILAROASA
   
    Iti place sa te joci cu mancarea, iti plac mancarurile clasice si cu un aspect placut. Fie ca sunt bilute din crema de branza cu usturoi sau oua ochiuri in forma de inimioare, mancarea care iti aminteste de copilarie iti place cel mai mult. Sendvisul perfect pentru o fire nostalgica si copilaroasa ca a ta contine cascaval, sunca de pui taiata in forme inedite si un strop de creativitate.

    D. PERSONALITATE SENDVIS-INTELECTUALA

   Gusturile tale sunt mereu rafinate. Adori mancarurile complexe si retetele inedite. Sendvisul potrivit personalitatii tale contine bucati de carne rumenita pe gratar, branzica si paine din faina integrala.

Tu ce sendvis-personalitate ai?

Articol scris pentru SuperBlog 2014. 

Pozele sunt descarcate de pe Tumblr.