miercuri, 12 septembrie 2012
E toamna.. (*)
E toamna afara, si-n sufletul meu
E toamna de mult, in nestire,
Frumos anotimp, mi-a pictat mereu
Gandurile-n culori de dulce amintire.
Zambesc, si sufletul mi-e tot un pastel,
Culorile sunt vii si stralucitoare,
Imi imaginez ca ratiunea mi-e ca un castel,
O cetate puternica si neschimbatoare.
Mi-as dori ca printre atatea frunze uscate,
Cu sufletele reci, pierdute si moarte,
Sa fiu doar o frunza, prin absurditate
Pictata in culori de raze de soare amestecate.
Si voi muri si eu, nu pot sa evit inevitabilul,
Si ma voi stinge intr-o zi de toamna tarzie,
Dar nimanui nu o sa ii mai pese de copilul
Care a reusit sa ajunga la ciudata concluzie.
Toamna mori, dar te nasti inapoi. Si capeti o noua sansa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Foarte frumos:x concluzia e...perfecta! Nu puteai spune mai bine de atat
RăspundețiȘtergereUna dintre cele mai frumoase poezii de toamnă pe care le-am citit până acum! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc, multumesc, multumesc >:D<
ȘtergereMi-a placut enorm poezia ta :x
RăspundețiȘtergereMultumesc :D
ȘtergereŞi în sufletul tău?Şi nu va mai fi primăvară?
RăspundețiȘtergereNu stiu.. ar trebui sa faca cineva pe acolo primavara, hihi :D
Ștergeresi sufletul meu era candva un pastel. pur si simplu m-am indragostit de poezia ta.
RăspundețiȘtergereMultumesc <3
ȘtergereIn sufletul meu intotdeauna a dainuit toamna.Frumoasa poezia!:*
RăspundețiȘtergereMultumesc >:D<
ȘtergereFrumooos!
RăspundețiȘtergereMa bucur ca iti place :3
ȘtergereVezi tu, Miha, puisor, ce ma faci sa fac?
RăspundețiȘtergereNu-mi plac absolut deloc poeziile, dar de dragut tau, am citit-o.
Si tin sa-ti spun ca e geniala, iubirel. ! <3
Ma bucur ca ai citit-o, si ma bucur si mai mult ca ti-a placut :D
ȘtergereAdevar graiesti ! :)
RăspundețiȘtergereAu trecut toamne peste noi, dar vor veni iar primaveri.
Asa este.. :D
Ștergere