marți, 14 august 2012

Confesiune


   Nu stiu de ce scriu aceste randuri. Oare de ce simt nevoia sa fiu sincer dupa atata timp, cand pentru zeci de ani singurul meu prieten am fost chiar eu insumi? Oare cel ce va citi aceste randuri va fi capabil sa nu judece? Te rog pe tine - cel ce citesti acesta confesiune - sa nu ma judeci. Nu imi scriu gandurile aici pentru ca tu sa judeci. Vreau doar sa ma asculti. Si daca poti - sa ma intelegi. Dar stiu ca asta e imposibil..
   Inainte sa mai spun altceva, ar trebui sa stii ca eu pot calatori in timp. Probabil crezi ca nu este corect ca un singur om din aceasta lume sa poata calatori in timp, si acea persoana "norocoasa" sa fiu chiar eu. Dar este foarte corect. Mereu am fost o persoana banala. Oamenii nu ma bagau niciodata in seama si nu imi ascultau niciodata parerile. La inceput am incercat sa le fac pe plac prefacandu-ma ca eram alta persoana, dar nici asta nu a functionat. Oamenii tot fugeau de mine. Orice as fi facut nu i-ar fi afectat deloc. Erau prea preocupati sa isi traiasca vietile imperfecte, si nimeni nu avea timp pentru mine. Pentru ei timpul era o adevarata problema - nu aveau timp sa iubeasca, nu aveau timp sa obtina ceea ce isi doreau (mereu isi doreau din ce in ce mai multe), nu aveau timp sa stea cu cei dragi, nu aveau timp pentru ei..
  Intr-o zi am incercat sa ma sinucid. Simteam ca viata este un dar pe care nu mi l-am dorit niciodata. In ziua cand m-am aruncat de pe acea cladire inalta pot spune ca l-am cunoscut pe Dumnezeu. El nu mi s-a aratat nicidoata - dar l-am simtit.. Pentru o fractiune de secunda m-am simtit cu adevarat fericit, impacat cu mine insumi. Dar dupa m-am prabusit. O durere surda mi-a cuprins tot corpul, si am auzit ca prin vis cum oamenii strigau ingroziti. Era chiar ciudat.. Pentru prima data ma observau, ma observau cu adevarat. Am inchis ochii si am adormit. Nu mai simteam nici un fel de durere..
  M-am trezit intr-o camera cu peretii albi. Lumina era orbitoare. Mi-am sters ochii somnoros. Corpul incepea din nou sa ma doara. Era groaznic. Ma intrebam de ce nu am murit, daca nici macar moartea nu este pentru mine. As fi vrut sa sfarsesc si eu ca toti oamenii, dar Dumnezeu avea alte planuri pentru mine..
   Durerea se intensifica iar eu am inchis ochii. Ma simteam epuizat. Incercam sa imi amintesc locurile natale. Incet incet diferite contururi prindeau viata in mintea mea. Nu mica mi-a fost surpriza cand m-am trezit si am constatat ca ma aflam in casa in care am copilarit. Din bucatarie se simtea un miros ademenitor de clatite cu mere - in mod ciudat, acela era desertul pe care mi-l pregatea mama cand eram un copil. Nu mai mancasem clatite cu mere de cand mama murise, cu ani in urma.. Era straniu, dar nu m-am ingirjorat, credeam ca eram inca sub efectul medicamentelor.
   Am inchis ochii din nou, si mi-am imaginat liceul - cimitirul tineretii mele. Mi-am dorit sa ajung in curtea liceului la inceput de septembrie, iar cand am deschis ochii ma aflam chiar la festivitatea de deschidere. Era imposibil sa nu imi recunosc colegii, stateau ca de obicei in primul rand - dar erau atat de mici! M-am intrebat unde sunt adultii aroganti care au devenit acum. Un baietel cu ochi negrii mi-a zambit. Mi-am dat seama atunci ca acel copil sunt chiar eu si mi-am dorit sa ma duc sa vorbesc cu mine cel din trecut, sau macar sa ma imbratisez. Dar ar fi fost un gest inutil.. Nu imi doream ca o vorba spusa la intamplare sa schimbe viitorul, sau mai rau - nu imi doream sa fiu respins chiar de mine insumi. Si atunci m-am resemnat.
   De atunci eu sunt un calator al timpului. Nu stiu cum am reusit sa fac asta, dar nici nu conteaza. Probabil Dumnezeu mi-a dat o noua sansa. Odata am cunoscut o tanara. Ma intorsesem in trecut in Italia pentru a urmari un celebru festival. Cand privirea mea s-a intersectat cu a ei, ea nu m-a evitat. Mi-a zambit si s-a apropiat timida. Am inceput sa discutam banalitati. Simteam ca incep sa ma indragostesc de ea. Am tinut legatura si pentru o lunga perioada de timp am fost prizonier al aceluiasi spatiu si timp. Traiam cea mai frumoasa poveste de dragoste si nu mai aveam timp si pentru altceva. Calatoriile mele in timp au incetat. Pana intr-o zi cand am calatorit in viitor, dorindu-mi sa aflu sfarsitul povestii noastre. Am ajuns intr-o Italie pe care nu o recunosteam si mi-am cautat logodnica, dar cand am gasit-o ea nici macar nu isi mai amintea numele meu. Era foarte batrana, avea deja stranepoti si fusese casatorita cu un general. M-am reintors intr-un prezent dureros si dupa multe luni in care ma simteam neputincios iar ea nu intelegea ce se intampla cu mine, ne-am despartit.
   Acum sunt doar eu. Imbatranesc, dar nu mi-as dori sa fiu nemuritor. Eu cunosc trecutul si prezentul, si sunt condamnat sa retraiesc aceleasi greseli tot timpul. Greselile tuturor.. si nu stiu ce m-as face daca acest chin ar fi vesnic.
   Pentru mine timpul nu are nici o valuare. Compar de multe ori prezentul cu un trecut dureros, iar viitorul cu un prezent iminent. Mi-ar placea sa calatoresc doar in viitor, sa observ consecintele unor decizii pe care le-am luat fara sa stiu ce ma poate astepta. Sunt atat de multe ganduri..
   Mi-ar placea sa opresc timpul exact in clipa in care am cunoscut-o. Mi-as dori ca noi doi sa nu avem trecut si nici viitor, sa traim doar prezentul. Mi-ar fi placut sa existe un Univers in care iubirea noastra sa fie vesnica. Dar nu este posibil..
   Voi impaturi aceasta foaie pe care sunt scrise cateva din gandurile mele si o voi pune intr-o sticla, apoi voi arunca sticla in Ocean. Probabil va trece mult timp pana cand cineva va descoperi tot ceea ce am scris, poate voi fi mort.. dar oare ce sansa exista ca aceasta confesiune sa ajunga la EA?..
   Oare iubirea adevarata nu tine cont de timp sau ratiune?.. Eu mi-am impus sa o uit.
   
Articol inscris in Blog Power 35  dupa urmatoarea tema propusa de  Dana :
Se zice că timpul trece. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp.
- fiecare percepe timpul în modul propriu; ce înseamnă timpul pentru tine?
- presupunând posibilă călătoria în timp, care este sensul pe care l-ai alege, trecut sau viitor?
- presupunând posibilă oprirea timpului, în ce moment te-ai opri? Pentru cât timp și de ce?
Au mai scris si : http://burgulmeu.blogspot.ro/2012/08/timpul-eterna-poveste.html
http://nymphtamine.blogspot.ro/2012/08/lista-calatorului.html

21 de comentarii:

  1. Nu te judec,de asta poti sa fii sigur,nu judec durerile si incercarile grele ale oamenilor,fiecare traieste experiente unice.
    M-a impresionat postarea ta,la o astfel de tema nu ma asteptam sa gasesc o postare atat de emotionanta,chiar mi-a placut.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur foarte mult ca ti-a placut,si te invit si pe tine sa participi la concurs :D

      Ștergere
  2. Uneori toţi simţim nevoie ssă ne destăinuim cuiva căruia ştim că nu ne judecă..şi mai mult..ne înţelege!Noi te înţelegem!

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos ai combinat tema iubirii cu cea a timpului :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Îți recomand cartea ”Rațiune și simțire” dacă nu ai citit-o deja.
    Dacă simți asta cred că ai învins puterea timpului.
    Noapte bună îți doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O sa caut cartea la biblioteca ..
      Am avut, multumesc >:D<

      Ștergere
  5. Am citit cu plăcere o scurtă confesiune şi urmările unei călătorii în timp. "Timpul nu are nici o valoare" spui la un moment dat. Este adevărat. Timpul nu are valoare când ai suficient timp să hoinăreşti prin viaţă, dar devine extrem de preţios când se împuţinează.
    Să ai o noapte liniştită.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur foarte mult ca va place :D.
      Am avut, multumesc :D

      Ștergere
  6. Minunat! Pot spune ca m`a miscat aceasta confesiune ce ai prezentat`o.
    Ai scris foarte frumos, special. Imi place.<3

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi-a placut foarte mult postarea ta. sensibilitate, autencititate, continuitate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc pentru comentariu si ma bucur sincer ca ti-a placut :D

      Ștergere
  8. Foarte frumoasa povestea <3
    Imi place modul in care raspunzi tu acestor 'provocari' sa le zic asa... De-a dreptul original! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult >:D< ar fi dragut daca te-ai inscrie si tu in concurs :D

      Ștergere
  9. Mi-a facut o reala placere sa te lecturez :)

    RăspundețiȘtergere
  10. iubirea adevarata tine cont de toate si de nimic :)

    RăspundețiȘtergere

(..) si atunci am sters tot ce reusisem sa scriu, si am desenat doar o pereche de aripi sfasiate de dor..