Azi mi-e scarba de mine si de tot ce tine de mine.
Nu inteleg acest sentiment. Azi nu am simtit asta. Azi am fost trista, dar nu am simtit nimic. Azi am fost singura care a plans in hohote pentru ca s-a terminat cursul de engleza, si "profii" (de fapt niste studenti foarte amzanti si draguti, englezi) au plecat la Bucuresti pentru ca au avion maine. Azi am fost nebuna aia care i-a imbratisat pe toti, si am fost din nou fata care si-a mai facut noi amici (cu 3 dintre ei vorbesc zilnic, incep sa am prea multi prieteni si parca devine o problema). Si am fost si tipa aia care a facut pe fotograful la terasa, si a vorbit cu toata lumea. Eu nu eram asa.. chiar Zak (cel mai dragut prof din univers) m-a imbratisat. Si am reusit sa discut 5 minute (CINCI!!!) cu Flora, doar eu si ea, ceea ce e o performanta, pentru ca eu uram engleza..
O sa imi fie dor. O sa imi fie dor de discutiile sadice cu St. (despre incercarile ei de sinucid, despre incercarea mea, despre droguri, bautura, tigari si baieti draguti), de drumul pana acolo (stau in celalalt capat al orasului dar a meritat fiecare drum dus-intors deseori facut pe jos),de glumele noastre si de scenetele amuzante, de tipul care m-a luat in brate rugandu-ma sa nu ma schimb pentru ca sunt frumoasa asa (si pe care l-am tratat cu raceala, indepartandu-l). O sa imi fie dor de toti.
M-au schimbat. Simt ca oamenii aia au luat cu ei o parte din "vechea" eu, si mi-e sila de ce au lasat in urma. Asta simt azi, iar sila parca se amesteca cu o urma de neputinta pentru ca nu ne vom mai reuni niciodata in "vechea formula".
Am scris mult. Sau poate prea putin. Chiar nu mai conteaza. Sunt singura acasa si am o senzatie foarte aiurea. Nu am putut lucra pentru carte mai mult de o jumatate de pagina.
Azi mi-e sila si scarba de mine.De noua eu.
De Anemona.
