Sub masca anonimatului toti prindem curaj

  Ma amuza cum unele persoane prind atat de mult curaj ascunzandu-se dupa masca "grandioasa" a anonimatului. Cat timp o poarta isi uita propria lasitate, uita ca fara acest mic artificiu nu ar putea scoate nici macar doua vorbe.
   Toti anonimii de aici (cu exceptia celui inteligent) sunt niste lasi. Sunt frustrati si nesiguri. Nu stiu ce cauta aici, probabil ma cunosc si se folosesc de blogul meu ca sa spuna ceea ce in viata reala nu ar avea tupeul sa recunoasca. Un gest patetic care ii injoseste de cele mai multe ori.
   Nu am cazier. Nu sunt o criminala in serie. Nu am omorat pe nimeni (ok, am omorat multi.. dar doar cu gandul). Stiu sa pastrez un secret. Chiar si asa, oamenii astia ma evita cu nerusinare. Le este frica de.. mine. Le este frica de ce as putea face probabil. Imi place. Frica lor imi da putere.
  Ei sunt slabi. Nu isi dau seama ca esti credibil atunci cand spui ceea ce gandesti in fata, nu cand nascocesti barfe prin comentarii anonime. Ei nu vor avea niciodata curajul sa isi dea masca jos.
  Sunt satula de lasitate si ipocrizie..

    Anemona.
  

Despre libertatea pe internet si anonimii enervanti

     Cand ai un blog, iti asumi anumite riscuri. Cu siguranta vor exista oameni care nu vor reusi sa citeasca printre randuri, care isi vor bate joc sau vor invata sa te urasca chiar daca nu te cunosc personal..
     Inainte de acest blog am avut destul de multe jurnale. Scriam de mica, dar scriam pentru mine. Nu stiu cum s-a nascut aceasta nevoie in mine, dar acum sunt sigura ca asta este cea mai veche dependenta a mea. Imi place la blogul meu ca aici pot fi cine sunt cu adevarat, fara sa imi pese de consecinte. Ma citesc multi, dar sunt multi si cei care inchid aceasta pagina si nu mai revin aici niciodata.
     Cine nu ma suporta este liber sa plece de pe aceasta pagina. Comentariile voastre de cele mai multe ori ma ajuta, dar acum ma fac doar sa ma simt deamagita si incapabila sa rezolv acest conflict. Va jigniti intre voi fara ca macar sa va cunoasteti, si eu nu stiu ce sa fac. Pot doar sa imi iau o punga de popcorn si sa ma uit la spectacol, si probabil asta o sa si fac. Diseara sunt plecata la o petrecere si o sa am grija sa ma simt bine si sa nu ma mai gandesc la ce se mai intampla pe aici.
     Tata obisnuia sa imi spuna ca "cel destept cedeaza primul". Persoanele inteligente nu continua un conflict care nu are rost si care nu duce nicaieri. Va rog sa luati in vedere acest aspect.

      Aparent indiferenta,
      Anemona.